217 matches
-
Cum a fost oare posibilă neglijarea unui asemenea antrenament în căminul unui om atât de superb integrat cum este președintele Hardie, aceasta este întrebarea. Oricare ar fi fost motivul, rezultatul era o făptura ale cărei acte sunt controlate exclusiv de talamus. Și-o imagina cu mare ușurință pradă unei comoții nervoase. Continuă s-o supravegheze din umbră. La capătul celor zece minute, fata se ridică, se destinse întinzându-și brațele și se reașeză. Își scoase pantofii și, răsucindu-se, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
frică. Înnebunesc de frică". Frica probabil ia naștere de undeva în profunzimile coloidale ale trupului. O floare când își închide petalele noaptea, își mărturisește teama de întuneric, dar ea nu are un sistem nervos capabil să transmită impulsuri și nici talamus care să le primească și să traducă mesajul lor electric sub formă de emoții. Ființa umană este o structură fizico-chimică care ia cunoștință de propria existență prin funcționarea unui complex sistem nervos. După moarte, corpul se dezintegrează, iar personalitatea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
total de neuroni, consecutiv neurogenezei, se stabilește la aproximativ 4‑5 luni de sarcină, dezvoltarea după acest moment constând în maturarea și migrarea lor, care are loc în două etape principale: migrarea neuronală precoce spre trunchiul cerebral, corpul striat și talamus are loc în primele 12 săptămâni de sarcină, în timp ce migrarea neuronilor spre cortexul cerebral și cerebelar apare mai târziu, chiar și în primele luni după naștere. Migrarea neuronală și sinapsogeneza reprezintă secvențe foarte importante în formarea modelului girusurilor, determinând expansiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și se Învârtesc În jurul inelelor Cornului lui Amon atât paralel cât și În serie În unghiuri drepte, spre registrele asemănătoare unui computer ale celulelor dendritice piramidale În câmpuri CA succesive, apoi către subiculum pentru a se proiecta peste tot la talamus, amigdală, hipocampus, septul nucleic acumbens și neocortex incluzând lobul frontal. Impulsurile pot fi astfel supuse unei monitorizări rapide În timp ce circulă În jurul inelului hipocampic, o monitorizare care poate detecta ceva cunoscut sau necunoscut, siguranța sau pericolul (aura de teamă ubiquitous). Atunci
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
amigadală-hipocampus sunt responsabile pentru psihopatologia interictică raportată la 3-25 % (depinzând de clinica de origine) la pacienții cu epilepsie ori generalizată ori temporală. Descoperirile psihiatrice sugerează că la pacienții cu antecedente de epilepsie și psihoză au existat schimbări patologice În hipotalamus, talamus, palidum, și cerebel, ca și În hipocampusul disponibil pentru studiu. Epilepsia generalizată și TLE, ca și epilepsia generalizată au În comun un risc sporit și egal al psihopatologiei asociate sau ulterioare. Este de asemenea relevant că la fel ca și
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
terminațiilor din hipocampus, așa cum a fost sugerat În studiile preliminare de Ferrier și colaboratorii (1983). Un asemenea deficit ar putea lăsa un „surplus” neechilibrat de sisteme normale opuse cum ar fi dopamina. Pe lângă acest lucru, dereglarea din afara lobului temporal În talamus, hipotalamus, regiunile suprafrontale și tegmentum, sugerată de distrugerea focală Întru-una sau mai multe din aceste zone, la nivelul creierului schizofrenic și care este găsită și la pacienții cu epilepsie și psihoză, ar putea fi legătura dintre aceste sindroame. De la dovezi
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
dorite, doza maximă 10 mg. În caz de abord venos dificil poate fi folisită și administrarea intramusculară. Tot cu efect anticonvulsivant pot fi utilizate barbituricele, considerate În acest caz medicație de a doua linie. Acționează prin interferarea transmiterii impulsurilor de la talamus la cortexul cerebral. Pentobarbital 100 mg i.v. În 2 minute repetabil prin titrare În funcție de eficiență, doză maximă 500 mg. Fenitoinul este mai puțin util iar pentru convulsiile repetitive se poate lua În calcul blocada neuromusculară cu monitorizare electroencefalografică. • Se
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
informații predominent mecano- și chemoreceptoare, căile aferente spinale (simpatice) sunt sensibile la injuriile produse de variațiile mecanice, chimice și termice. Aferențele viscerale sunt proiectate prin stația de releu a nucleilor tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate. Spre deosebire de centrii simpatici localizați în hipotalamus și coloana intermedio-laterală a măduvei dorso-lombare, nucleii parasimpatici au sediul cranio-sacrat. Efectele lor centrale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cortical al funcțiilor vegetative este, în majoritatea cazurilor, de tip inhibitor și se exercită prin intermediul centrilor organo-vegetativi subcorticali (diencefalo-mezencefalici, bulbari etc.) și medulari. Locul cel mai important din acest punct de vedere revine hipotalamusului. Rolul celulelor vegetative hipercrome de la nivelul talamusului, subtalamusului și substanței nenumite Reichert este mai puțin cunoscut. I.2.1.2. Hipotalamusul Considerat mult timp porțiunea cea mai înalt diferențiată a sistemului nervos vegetativ, cu rol de veritabil „creier al vieții vegetative”, hipotalamusul este sediul centrilor reglatori ai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a sistemului nervos vegetativ, cu rol de veritabil „creier al vieții vegetative”, hipotalamusul este sediul centrilor reglatori ai principalelor funcții vitale și endocrino-metabolice. Parte componentă a diencefalului, hipotalamusul este situat la baza creierului în fosa interpedunculară. Superior, hipotalamusul vine în raport cu talamusul, iar inferior formează planșeul ventriculului al III-lea. Anterior este limitat de lamina terminalis care se întinde între comisura anterioară și chiasma optică. Posterior, hipotalamusul este delimitat de un plan vertical dus înapoia corpilor mamilari care îl separă de tegmentul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
posterior, nucleii corpilor mamilari (pre- și supramamilari) și substanța reticulată diencefalică. Întinzându-se de la comisura anterioară până la substanța cenușie mezencefalică, acești nuclei formează pereții și planșeul ventriculului al III-lea. De la nivelul lor, pornesc numeroase fibre eferente atât ascendente spre talamus și scoarță, cât și descendente la hipofiză, trunchiul cerebral și măduva spinării. Ca principal centru subcortical de integrare vegetativă, hipotalamusul primește informații din întregul organism prin fibrele aferente de origine reticulospinală, talamică, rinencefalică și corticală. În felul acesta, regiunea hipotalamică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamo-epitalamice, hipotalamo-epifizare, hipotalamo-amigdaliene etc., care asigură migrarea neurohormonilor hipotalamici la distanță spre diferite structuri subcorticale. S-a precizat astfel că conexiunile aferente și eferente ale hipotalamusului sunt atât intrinseci hipotalamo-hipofizare, cât și extrinseci cu structuri cereberale diverse ca: hipocampul, amigdala, talamusul, tegmentul trunchiului cerebral și chiar unele arii corticale. I.2.1.4. Alte structuri vegetative centrale Organele ependimare (subcomisural, paraventricular și subfornical), care conțin numeroase celule secretorii, au fost denumite de Roussy și Mosinger glande neurocrine ale encefalului. De Robertis
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formația reticulată a trunchiului cerebral, al cărui rol vegetativ va fi discutat în continuare. I.2.1.5. Formația reticulată Prin formație reticulată se înțelege, în mod curent, rețeaua polineuronală difuză de la baza creierului, care se întinde de la bulb până la talamus, cuprinzând un număr important de nuclei și centri somato-vegetativi ai trunchiului cerebral, hipotalamusului posterior și subtalamusului. Dintre nucleii proprii ai formației reticulate fac parte 5 principale grupe de neuroni: nucleul reticular lateral situat înapoia olivei bulbare; nucleul paramedian ce contribuie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
s), caracteristic reacției de activare și trezire corticală. În felul acesta s-a ajuns la descoperirea sistemului reticular activator ascendent cu sediul mezencefalodiencefalic. În afară de mezencefal, în constituția sa intră atât hipotalamusul posterior, cât și o parte din nucleii nespecifici ai talamusului. Aceștia din urmă sunt considerați de unii cercetători ca entitate aparte, cu rol funcțional distinct. Acțiunea lor corticală fiind inversă, de tip frenator, numeroși autori admit în prezent existența a două sisteme ascendente, unul activator situat în partea rostrală a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizat prin antrenarea (recrutarea) unui număr din ce în ce mai mare de neuroni reticulari de către impulsurile aferente. Excitațiile extero-, intero- și proprioceptive din întregul organism ajung la scoarța cerebrală fie prin tractusurile lemniscale alcătuite din fibre lungi ce fac releu sinaptic doar în talamus înainte de a se proiecta în anumite arii corticale, fie pe calea polisinaptică a formației reticulate ascendente, care le proiectează difuz și nespecific în cortex, în vederea întreținerii tonusului cortical, stării de veghe, atenției etc. În afara aferentelor specifice și nespecifice menționate, formația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a formației reticulate ascendente, care le proiectează difuz și nespecific în cortex, în vederea întreținerii tonusului cortical, stării de veghe, atenției etc. În afara aferentelor specifice și nespecifice menționate, formația reticulată ascendentă primește informații de la organele de simț, cerebel, cortex cerebral, rinencefal, talamus și nucleii bazali. Prin intermediul căilor nervoase intercentrale, sistemul reticulat de la baza creierului este informat în permanență asupra stării funcționale a celorlalte structuri corticosubcorticale, în vederea participării sale la procesele de integrare, coordonare și adaptare a funcțiilor organismului la condițiile de existență
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zonă de contact, aceeași prelungire dendritică formează o sinapsă reciprocă cu dendrita celulei mitrale. Procesele dendritice ale celulelor granulare conțin vezicule sinaptice aplatizate și formează sinapse simetrice, care sunt inhibitorii pentru celulele mitrale. Sinapse dendro-dendritice au mai fost evidențiate în talamus (Ralston și Herman, 1969), unde sunt de tip simetric, dendrita presinaptică conținând vezicule aplatizate. La nivelul locusului niger, Nedergaard (1988) a identificat celule ce produc dopamina necesară funcționării striatului. Aceste celule prezintă dendrite presinaptice. Eliberarea dopaminei la nivelul acestor sinapse
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinaptice ale neuronilor, fie grupări de procese neuronale. Lamele gliale subțiri de 500 Å înconjoară atât procesele pre-, cât și pe cele postsinaptice, separându-le de elementele neuronale de vecinătate. S-au observat chiar apoziții strânse între lamele adiacente. În talamus, aglomerări de procese pre- și postsinaptice sunt astfel izolate și realizează structuri de tip „glomeruli”. După Kuffler și Nicholls (1966) unele celule gliale au un potențial de repaus ceva mai mare decât în neuroni, putând prezenta o depolarizare ușoară, concomitent
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este de precizat că, în cortexul cerebral, măduvă și punte, acetilcolina coexistă în aceeași articulație sinaptică cu substanța P, VIP sau cu una din enkefaline, în locus coeruleus și ganglionii simpatici noradrenalina se găsește împreună cu neuropeptidul NPY, în timp ce GABA din talamus și cortexul cerebral folosește drept cotransmițător fie colecistokinina, fie somatostatinul. Recent s-a demonstrat că unele celule gliale interacționează cu neuronii, contribuind la reglarea neurotransmiterii sinaptice. Celulele gliale răspund la activitatea neuronală intensă cu o creștere a concentrației calciului necesar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tubului digestiv, nucleii rafeului median din trunchiul cerebral și glanda pineală. Rolul de mediator chimic central al serotoninei este mai evident la nivelul nucleilor reticulari ai rafeului din trunchiul cerebral. De la nivelul acestora pleacă o serie de căi ascendente spre talamus, hipotalamus, aria postrema, substanța cenușie periventriculară, scoarță și cerebel, precum și descendente spre substanța cenușie din măduva spinării. La nivel periferic, neuronii serotoninergici predomină în ganglionii și nervii care asigură inervația vegetativă a tubului digestiv. În afara țesutului nervos și a celulelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
generatoare de potențiale de acțiune graduale de tip depolarizant sau hiperpolarizant (Aghajanian, 1987). Acțiunile sinaptice ale serotoninei. În general, serotonina exercită efecte postsinaptice inhibitorii asupra releelor neuronale senzoriale (de exemplu: cornul posterior al măduvei spinării sau nucleul geniculat lateral din talamus) și activatoare (facilitatorii) la nivelul neuronilor motori. La rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea membranară indusă de creșterea conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de scăderea conductanței potasice. Astfel, factorul comun al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
predomină localizările cortico-subcorticale, hipocampice, talamice și ale nucleilor bazali. La nivelul neocortexului, neuronii gaba-ergici participă la circuitele inhibitorii locale ale scoarței somato-senzitive și vizuale. Contacte sinaptice inhibitorii realizează neuronii gaba-ergici corticali cu celule piramidale și extrapiramidale descendente alături de dopamină. În talamus, hipotalamus, mezencefal și punte, GABA constituie unul din neurotransmițătorii inhibitori ai complexului polineuronal din formațiunea reticulată ponto-mezencefalo-diencefalică. Cerebelul, măduva spinării și retina conțin, de asemenea, cantități suficiente de GABA ca neurotransmițător-inhibitor. Acțiunile inhibitorii, hiperpolarizante mediate de GABA, au la bază
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
principal mediator chimic al durerii, cât și de neuromodulator al unor sinapse cerebrospinale sau periferice. Neurotensina. Este un tridecapeptid prezent în concentrații mari la nivelul hipotalamusului anterior și glandelor anexe endocraniene. Neuronii neurotensinergici au fost identificați în cortexul cerebral, amigdală, talamus, ganglionii bazali, trunchiul cerebral și substanța gelatinoasă din măduva spinării. Atât la nivel central, cât și în cazul tractului gastro-intestinal, neurotensina exercită efecte modulatoare asupra neuronilor colinergici și adrenergici. Injectată intraventricular provoacă analgezie, hipotermie și eliberare de hormoni hipofizari. Extranevraxial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele ale vieții de relație. În prezent, dispunem de un volum impresionant de date analitice, referitoare atât la reprezentarea vegetativă nevraxială, cât și la distribuția mediației chimice colinergice și adrenergice centrale. Mediația colinergică reprezintă, după Laget (1970), aproximativ 80% în talamus și nucleul caudat, 75% în cerebel, 35% în trunchiul cerebral și 30% în neocortex. La rândul său, mediația adrenergică predomină la nivelul formațiunii reticulate mezencefalo-diencefalice, iar cea serotoninergică în hipotalamus și rinencefal. Prin procese enzimo-chimice insuficient cunoscute, structurile vegetative cerebrospinale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]