741 matches
-
Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor. M-am oprit însă la ușă, întrebându-mă: <Să bat în ușă sau să aștept, că doar cucoana mi-o auzit pașii.> Îndată s-o auzit glasul cucoanei din ceea parte a ușii: <Hai, intră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas țeapăn cu talgerul în mână. Așază tava aici pe măsuță și tu așează-te...Da’ pe ce să te așezi tu, că nu-i nici un scaun aici?> <Am să ies. Până beți ceaiul>... <Nuuu! Nici vorbă. Stai... stai colea pe marginea patului...> „Doamne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și zâmbetul lui purta pecetea tristeții... După o vreme în care nici nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța a intrat purtând pe brațe un talger plin cu bunătăți. Fără să se uite la Hliboceanu, le-a așezat pe măsuța de lângă pat. Tăcută, s-a întors, gata să iasă, dar... s-a răzgândit. S-a întors cu fața spre Hliboceanu fără să-l privască și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu putere, luându-i În brațele sale pe instrumentiști. Sala se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește printr-un aer vâscos. — Interesant. Continuă. — Atât. După aceea mă trezesc plângând. Nici măcar În vis nu pot merge mai departe. — Te obsedează sfârșitul ăsta imposibil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și niște bucăți de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se chinuie să iasă de sub norii grei, compacți, talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Toate aceste noi experiențe au provocat o mare bătălie În mintea mea Între Pembrooke Books și Rialto. Pentru mine, erau două temple rivale ce se luptau pentru venerația mea - pe o parte, Înțelepții și arhații, pe de alta, Îngerii. Uneori talgerul balanței se Înclina Într-o parte, alteori În cealaltă. Și, cînd cîștiga partea din mine care adora cinematograful Rialto, stăteam acolo toată noaptea. În felul ăsta, puteam prinde filmele de peste zi fără să trebuiască să mai străbat străzile la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Împușcat pe unul, dar pe toți nu-i vom putea Împușca niciodaté. - Ți-e fricé, fiurer? - Copilul acesta nu-mi mai iese din cap. Lué o piatré și o aruncé În iaz. Apă séri, pe urmé se prefécu Într-un talger care crește. Lué alté piatré și o aruncé din urmă celeilalte. Își Închipui cum se duce piatră la fund, cum se sperie peștii, pe urmé se Întorc, se apropie de piatré și se uité. Se duse pîné la mal sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
universitate particulară, mi-a spus cînd l-am consultat: "Au considerat-o greșeală politică? Atunci n-ai șansă la tribunal: politicul primează asupra juridicului". În comunism, justiția nu prea era legată la ochi, ba avea și carnetul PCR pe-un talger al balanței. La noi, legea e mereu politică. Politica învingătorului, dă replică reportera. Îmi place cum gîndește fata asta. Nici n-aș putea s-o contrazic. Are destulă îndrăzneală. Nu mai aștept nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
concurent cu cel al diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu restul de bani, oferindu-se generos sa-i vândă și niște ouă de gâscă, foarte mari și foarte proaspete, la un preț convenabil și foarte corect, fiindcă tocmai își cumpărase un cântar nou-nouț, mult mai bun decât cel cu talgerul de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aici, pe muntele Ava. Purtam cu mine, în raniță, opera mea. Jos, lângă izvor, tulichina aproape dăduse în floare. VIGNETA Niciodată după aceea n-am mai vizitat vreun muzeu. Amintirea este ea însăși un muzeu. Bunicul își mănâncă supa din talgerul lui Rembrandt. Capul meu se zărește în colțul unui tablou de Chagall. Vâslesc în bărcuța mea barcă pe lacul Nordingrå, în Seara de toamnă a lui Osslund. Curând înveți să privești lumea cu acei ochi de un roșu deschis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și individual o problemă de neocolit în viața oricui. - În desfășurarea istoriei noastre s-au împletit două culturi, rămase de la începuturi și până în prezent inegale (cu precizarea că ponderea din trecutul îndepărtat s-a mutat, de multă vreme, pe celălalt talger al balanței): cultura țărănească și cultura livrescă. Sunteți unul dintre cazurile fericite în care transferul de valori s-a realizat în ambele sensuri. Datorită faptului că aparțineți ambelor culturi, aveți parte de o viață în care principii și norme țărănești
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
sociolog, mult interpretată) ajungând să vorbească chiar despre „a avea discernământ" și altele ce țin de științele comunicării. Proverbul este extras dintr-o frază ca următoarea (traduc din memorie): „Zeița Dike ține balanța în mână și doar când pe un talger al ei pui suferință pe celălalt îți așează înțelepciune." Nu este vorba de instrucție/educație - ci de suferință, chiar de durere (sufletească: Agamemnon sacrificându-și fiica, pe Ifigenia) - și se poate înțelege ca relație permanentă: câtă suferință pui - atâta înțelepciune
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
cum genii hohotesc, cumplite, Dar mă despart de cugetul luminii Jar de sonete, de amor ardoare. Cântec coptic Mergi! Și-n seamă ia ce-ți spun, Folosește-ți anii juni, Fii mai grabnic înțelept: Pe-al norocului cântar Rar stau talgerele drept; Trebuie să urci și iar Să cobori; câștigi, domnești - Sau să pierzi și să slujești, Sau să suferi, sau cu fală, Sau ciocan, sau nicovală. Din Epigrame venețiene 1) Veneția 1790 4. Încă-i Italia cum am lăsat-o
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
de aproape, de departe, de sus, de jos, din lateral, oblic, încercând să descopăr ce se află dincolo de gestul mola-tec-enigmatic al femeii ce ține în mâini o balanță. Îi cred pe cercetătorii recenți, care au ajuns la concluzia că în talgerele delicate nu se află nimic. Nici aur, nici perle, nici diamante. Doar neantul. Doar expresia de nedescris a acestei fe-mei de-o frumusețe cotropitoare (și mamă, și amantă, și negustoreasă, și gânditoare, și ispititoare), stând cu spatele la un tablou, aflat pe
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
materiile prime din care-și combina Vermeer culorile, nici simbolistica lucrării în întregul ei. Dar știu că dacă m-ar invita cineva să "intru" într-un tablou, acolo aș vrea să fiu: materie invizibilă, imponderabilă, inutilă, aflată - sau nu - în talgerele balanței spre care privește cel mai tulburător chip de femeie care va fi fost pictat vreodată. O femeie suficient de tânără să te facă s-o visezi cu ochii deschiși, dar deja conștientă că magnetismul pe care-l exercită provine
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele balanței. Studiile lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?" Evident, răspunsul nu este decît
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
o broască de ușă căreia nu i se potrivește nicio cheie. Formulele tradiționale alunecă pe deasupra suprafețelor energiei sale fără niciun efect, conturînd un trecut lînced ("Pentru sute de ani pereții bisericilor au plîns fără chip, au plîns în balanță pe talgerul gol cu atîta sfințenie încît se auzeau zefiruri prin pîntecul gravid, sfinții prin nesfîrșitele convertiri, bibliile tipărite pe coajă de arbori, tînguiala Anei, zborul lui Manole" - Istorie și fapte) ori un lamentabil viitor: "Mîine soarele va răsări sub nori / și
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
logică stendhaliană de care mă îmbibam cu un fel de disperată dorință de regăsire a ceva ce nu pierdusem niciodată. Era asemeni unui surplus la cântar, precum cele două-trei cireșe ori căpșune pe care vân-ză-toa-rea binevoitoare ți le pune în talger cât timp acele cântarului încă nu s-au oprit la limita stabilită. În confuzia care a urmat, noaptea și ziua s-au anulat violent, diluate în oboseala cuvintelor ce rulau ne-contenit și în gâfâitul amuzat al frazelor neîncheiate. Apoi
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
parcursul cărții, refrenul induce acea senzație hibridă pe care o avem în prezența amestecului luminii cu apa și care naște o substanță din altă lume și din alt timp, cu ușurătatea luminii și greutatea apei. Puterea se află în celălalt talger, în balanță cu nostalgia și cu tristețea: Ființele create de Dumnezeu sunt înzestrate / cu puterea Lui și acoperite de dragoste și născute / din poftă și durere. Apoi calea către putere se clădește / încet. Apoi zi de zi se aude un
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
de emoție la Ventimiglia cu ideea lui Constantin cel Mare sugerată de un vameș mai spiritual decât i-o cere meseria... Mă îndrept din nou spre linia a cincea, bine dispus, gândin-du-mă la Bizanțul care îi uluiseră pe cruciați... la talgerul celălalt al imperiului roman... și că dacă Bizanțul ar mai fi durat, - neocupat de turci -, până astăzi, noi, estul Europei, avându-l pe Platon, în timp ce apusul l-ar fi avut pe Aristotel, cu logica lui de fier... noi, Levantul cu
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
început sub oblăduirea lui Iliescu și iuțit de evoluția implacabilă a evenimentelor. Nu are nici o importanță că Radu Duda se revendică - oportunist - unei tradiții pe care o ilustrează conjunctural și cu ifose. Important e că el a pus pe același talger două sisteme care se exclud cu violență. Până și numele sub care va candida - Radu al României Duda - ridică serioase probleme de ordine constituțională: cum să candidezi pentru obținerea unei funcții pe care o ai deja prin nume, titulatură și
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
și dublu tăiat, cu șase cartiere, care cuprinde simboluri ce desemnează cele mai importante structuri ale ministerului după cum urmează: În cartierul 1 - Inspectoratul General al Poliției Române – câmp albastru, încărcat în partea superioară cu o balanță de aur cu talgerele în echilibru, iar în cea inferioară cu două securi consulare romane naturale, încrucișate în săritoare. ... În cartierul 2 - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență – câmp purpuriu, încărcat cu două topoare încrucișate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier așezată
ORDIN nr. 85 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257515]
-
livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: „Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele balanței. Studiile lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?" Evident, răspunsul nu este decît
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]