8,025 matches
-
Gellu Dorian Cînd mă trezesc, sub perna mea crește o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
terminat Eu - alta Adolescența - o minge de ping pong între mine și București și fereastra mea de la etajul patru pe Calea Victoriei. Adolescența - o făclie stinsă, Un muc de țigară aruncat Pe asfaltul întrerupt de găuri al Bucureștiului Care îmi sărută tălpile cerșind amintiri Adolescența - o minge de ping pong Nu întotdeuna aruncată înapoi. În întâmpinarea cuvintelor mele când devin carnivore, când își cer uncia lor de carne Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el Milionul de lucruri care
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
urma lui „după aceea”. Catarge sfărâmate, butoaie, parâme aruncate la mal - toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti pierzându-se în zăpadă, și majusculele ca guler de blană alfabetului, și mândria teleghidată a prescurtărilor internaționale: SOS, INRI, BB, USA, etc. și romantica cicăleală a rimelor ca niște băbuțe care-și amintesc cum copiau în liceu de la
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
M. roși în ambii obrăjori rotofei, soldatul D. se gândi că vecina lui de compartiment e cu siguranță o văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n tălpi. Își puse chipiul pe cap, o salută militărește pe rotofeia și viteaza văduvă M. și ieși pe hol să fumeze o țigară.
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris că Nordul e maladiv, exhală molime din luturi și pietre. Și-n cărțile rele stă scris că sunt pietre pe
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
și strânge cu degete amorțite plasa din ață gălbuie croșetată de olena în care duce pantalonii de sport prosopul și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare în vreme ce covorul străzii se mișcă îndărătnic sub tălpile ei. cu vârful urechilor în flăcări și abia respirând ajunge în dreptul casei pe fațada căreia se răsfață pomiere pline cu fructe și panglici în basorelief. (și bătrâni cu gurile căscate amenințător). deschide cu umărul ușa grea din sticlă jivrată și
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
roșu. „dreaptă, dreaptă, pe zander trebuie să stau dreaptă” sâsâie fräulein anne „și atunci vei avea spatele drept și coloana ca într-un templu grecesc, așa cum ai văzut în cărți” răzbate din amintire vocea vătuită a doctorului din marele oraș. tălpile ucăi alunecă pe barele din metal un fel de scări pentru călărit la zander. strânge între coapse cu scrâșnet calul de lemn se opintește și apasă cauciucul cum ar trece în galop razant pe buza prăpastiei. pârâiașe de sudoare îi
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru cizme și suportul pentru pălării. strânge în jurul ei o perdea și rochia din catifea ciuruită de molii. ca de fiecare dată i se face sete și frig. încearcă să-și urmărească din priviri piezișe corpul îndoit cum face
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
cărăuș, pe cenușia asină, te apropii încet și crești înspre moarte, ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
iov & vio Emilian Galaicu-Păun fragment) 1. ca șampania ținută la cald - dacă 39.5 nu-i chiar febră! -, acest trup în spume se umple de bube dulci, din creștet la tălpi: „la mulți ani!" (spunând asta, simți limba în gură cum ți se bășică, iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al doisprezecelea nu președintele, ultimul om („numai eu am scăpat ca să-ți dau
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
Mi-ai cîntat în somn Șirul vieților mele Pleca la război Despre noi doi N-a fost să fie Ruginită, malignă Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai avea cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom mai fi căutați la telefon de câte cineva care încă n-a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se uită cu drag la tine
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
reci și metalice și mai presus de toate insomniace timpul bun mi se pune dulce ca mierea și ca laptele sub limbă și deopotrivă sub pernă timpul rău mă îmbracă-n pămîntul lui negru și aspru de la creștet pînă în tălpi cînd timpul e rău nu mai am nevoie nici de miere și nici de lapte dulce sub limbă sau deasupra de limbă sub pernă în pernă sau deasupra de pernă cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele și mă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
deschisei după căderea lui Manole?... SENZAȚII ...în timp de boală, pe când, răcit stai în pat: rotunjimea căldurii ceștii de ceai pe care ți-o pui pe piept, în dreptul inimii; ...când ești sănătos, bun de petrecere - căldura cămășii abia ridicată de sub talpa fierbinte a fierului de călcat și aruncată pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate trecut de el. La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
într-un insectar. În crengi, un verde înspre chihlimbar, Semn că-n an, primăvară, n-ai de-ales! Un s, de la sentință-ntr-un proces, De la o sanie în zbor sprințar Printr-o poiană, sub, sticlind, ninsori. Parcă-i vrăjeau, tălpi gata fabricate, Pe-ai tăi, de-un Strâmbă-Lemne, de prin sate, Aceste, prin păduri, greșeli din rai. Le mângâiau, când le tăiau, gândeai, Ca-ncovoiate gâturi de viori. 20 ianuarie 2007 Ateneul Român Poetu-n bronz, pe cap c-un porumbel
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Brumaru Copac sfios, iubirea-ntruna crește Pîn' se-mbulzesc pe crengi fructele mari, Ascunse-n frunze, rotunjind cerește Dorințele ce le purtăm, hoinari Prin roua plină de primejdii grele, Fără să știm că sîntem ocrotiți De îngerii ce au la tălpi obiele, Fluturi și flori scoțîndu-le din minți. Culesul va începe către seară? Cine din noi va înțelege, blînd, Că Dumnezeu în carne ne coboară, Spre-a le lua cu mîna Lui din vînt? Și-a le mușca-n miezul mustos
Copac sfios, iubirea-ntruna crește… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7081_a_8406]
-
l-a dat Salmoxis al Gnoselor sub crengi de smochin, Una de stejar și alta de fag La care de trei ori să mă-nchin, De trei ori stând cu genunchiul drept sprijinit în Meleag, De trei ori bat cu talpa în prag Către Unul din Trei judecători anonimi. în Trei Pomi urcând treptele Marei înălțimi De trei scări coborând în Fântâna Marilor Profunzimi La străbunul călătorind către străbuna răpită de zmei Euridike Fără de Vârstă și fără capăt tinerețile ei... Merge
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]