88 matches
-
odată. Idealul imediat al lui Gaittany era o sinecură cu automobil, fiind pe cale să-l realizeze. Un om politic cu nume aristocratic (bineînțeles de pe lista de rubedenii a lui Gaittany) lăsase un imobil extravagant și somptuos, un soi de fortăreață tapisată pe dinăuntru cu mătase vișinie și ornată cu mari șemineuri de piatră, imposibil de locuit și greu de transformat într-un oficiu public, grevat de oarecare mici sarcini. Feluriți experți ai grupului de familii (se găseau de tot soiul: arhitecți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai În mașină, de parcă acum, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
loc ritualul schimbului de daruri. Cadoul meu e "retro", un frumos album în sepia cu Bucureștiul vechi și CD-uri cu șlagăre românești interbelice. Virgil vrea să asculte de îndată câteva și în scurtă vreme, în livingul din Francois Pinton tapisat cu câteva mii de piese de muzică clasică, răsună Mână birjar, Iubesc femeia, Adio, doamnă... Monica și Virgil încep să schimbe priviri complice, nevenindu-le să creadă că anii adolescenței lor bucureștene pot să năvălească atât de convingător peste ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Disneyland; pe pereți se aflau Rățoiul Donald, Scufița Roșie, Mickey Mouse, Tarzan, Cita, Jane cea frumos Îmbrăcată, Superman bătându-l pe Dracula de scoate și jegul din el, Dracula, Popeye și Olivia cea slăbănoagă; În sfîrșit, toată această faună tapisa cei patru pereți. Spătarele scaunelor erau niște iepuri care rîdeau cu hohote, picioarele aveau formă de morcovi și masa la care mînca Julius: era susținută de patru copii de indigeni, care nu aveau nimic comun cu aceia despre care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui. Dar n-a fost de ajuns: pușlamaua a Îndrăznit să ceară o mașină nouă. Treaba s-a aranjat pînă la urmă cu un refuz hotărît al jucătorului de golf, Însoțit de o sumă frumușică cu care avea să-și tapiseze Mercedesul cu piele neagră și să-l vopsească În roșu, ori vrea așa, ori nu mai primește nimic. Santiago acceptă și, În timp ce-i pregăteau bolidul În atelier, au trebuit să-i dea camioneta Mercury, fiindcă facultatea era tocmai În cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște animale palide îmbrăcate în albastru, care se lăsau mânate cu docilitate către marele abator. Ciupitu, grefierul judecătorului Mierck, ne-a invitat să luăm loc într-o anticameră tapisată cu mătase roșie, apoi ne-a lăsat singuri. Știam bine această cameră. Avusesem deja adesea ocazia să meditez aici la existența umană, la plictiseală, la greutatea unei ore, a unui minut, a unei secunde și, cu ochii închiși, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că a fost perioada cea mai călduroasă din vară, spuse directorul celui dispărut. Își mîngîie chelia, acoperită de broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci cînd știi că tu nu ești cu nimic vinovat. Ce altă dovadă mai firească a inocenței poate exista?... I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Diem Chau s-a gândit să le țeasă cu răbdare infinită, într-un ritual numai de ea știut. Astfel că, după o înghițitură de ceai verde, pe farfurioară se îndepărtează o fată cu cozi lungi și negre, iar din ceșcuța tapisată cu mătase zâmbesc doi pantofiori roșii, îmbujorați stingher. Siluete fără chip, mâini desprinse de trup și o ață roșie, subțire ca o închipuire, care leagă oameni, povești, timpuri și culturi. Clipe uitate, emoții de-o secundă. „Poveștile ne ajută să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
sală se aflau puțini spectatori. Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla într-o lojă în apropierea celei centrale Înăuntru totul era tapisat cu pluș de culoarea vișinei putrede. Pe unul dintre scaune ședea un bărbat. O privi curios și suspicios o vreme. Curând începu spectacolul și amândoi își dirijară atenția către scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă Emilia îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dintr-o cutie veche de bomboane mi-a întins o țigară, anunțîndu-mă că el se lăsase de fumat din pricina acceselor de tuse care îl chinuiau uneori noaptea. ― Mai e și praful de aici, îmi zise cu ochii la hârțoagele care tapisau pereții. Și ridică din umeri pentru a mă lămuri că n-avea ce face, trebuia să suporte praful din hârtii ca pe o fatalitate. Scria o istorie a azilului. ― Ce fel de istorie? am întrebat politicos. Zâmbetul lui deveni atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găsea casa în care locuise. N-o văzuse niciodată de la înălțimea apartamentului, dar știa că se află acolo, nu prea departe. Locuise acolo cu bărbatu-său și cu copiii în timpul războiului și mulți ani după război, își avea camera ei tapisată cu flori palide, galbene la etajul la care ducea scara interioară de lemn, întortocheată ca o cochilie de melc. La parter și pe holuri pereții erau plini de sus până jos cu rafturi cu cărți în multe limbi ale pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de prost gust, pe care a început să le înșiruie lângă vazele și paharele de cristal. Glasul ei ascuțit sfărâma liniștea veche a pereților înveșmântați în cărți în toate limbile, umbla de colo-colo pășind apăsat, numai aici, în camera ei tapisată cu flori palide, galbene, n-a intrat niciodată și n-are curajul să intre, ba chiar trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată pe o sofa, pe jumătate acoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
declarat obosit, epuizat deodată de munca de la birou, a cerut o pauză de zece zile măcar în turneele pe la prieteni, aștepta cu nerăbdare seara, să-și ungă încheieturile mâinilor și picioarelor cu nămol și să se retragă în camera sa tapisată cu cărți, să citească și să asculte muzică, în timp ce Pisistrate îi toarce la picioare sau într-un fotoliu. Și probabil nimeni nu-i dădea mai multă dreptate decât Andrei Vlădescu, care se bucura că refuză să-și mai vadă curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
anchetator la Divizia Marelui Juriu. Pot să stau jos? Claire arătă spre două scaune puse față-n față, cu o tablă de șah între ele. Foarte palpitant. Cafea sau altceva de băut? Mal spuse „Nu” și se așeză. Scaunul era tapisat cu piele, iar orhideele erau din mătase brodată. Claire se așeză pe scaunul opus și își încrucișă picioarele. Nu ești în toate mințile dacă te gândești că o să dau informații despre cineva. Nu o voi face, prietenii mei nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
S. (1970), Codul Penal pe înțelesul tuturor, Editura Politică, București, p. 210. footnote>. Pedepse deosebit de aspre primeau și magistrații corupți. Herodot arată că regele persan Cambise a poruncit executarea unui judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapisat scaunul. Pedepse la fel de aspre erau aplicate și de regele persan Darius, care obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare, pe judecătorii corupți. În societatea romană corupția era, de asemenea, condamnată, fiind interzisă acceptarea de daruri pentru îndeplinirea îndatoririlor civice
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
holuri și dispăreau În tăcere pe după uși Întredeschise. Câțiva i-au aruncat câte-o privire, dar n-a salutat nimeni. A fost condusă Într-o somptuoasă sală de recepție unde i se Îngropaseră picioarele În covorul moale. Erau câteva fotolii tapisate cu damasc auriu și o masă mare, rotundă, cu platou de marmură, cu picioare sculptate și aurite. Pe un perete era atârnată o mare oglindă prinsă Într-un cadru sculptat și el și aurit. Tot ce se afla În Încăperea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
convingere a oamenilor că pretinsele bijuterii și metale prețioase, atâta vreme considerate drept esența bogăției, nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sugativă galbenă sau ce voiam eu. Apoi, fără nici un motiv, m-am abătut din drum; începuse să picure, se scutura un nor, în stânga mea se afla strada Palade, o stradă mică și liniștită, deasupra ei cerul părea un cort uriaș tapisat cu planete albastre care pluteau calme de la o zare la alta, acolo nu se putea să plouă; aveam senzația că pătrund pe aleea unui cimitir, un rest de slăbiciune mă făcea să mă întreb, vag, de ce mă abătusem din drum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
funcționau decât în direcția unei matrice permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie de tranchilitate și pace. După câte își dădea seama, nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe un scaun Îngust tapisat cu catifea stacojie, și Îl privește fix pe primul violoncelist, acela pe care l-a văzut dormind și care poartă pijama În dungi, acela care are un câine care la această oră doarme la soare În curtea casei, așteptând Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ținându-și capul cu două degete date cu ojă. Ai dreptate. Mă duc să verific pachetele cu cadouri... Nu-mi vine să cred cât cheltuiește Trish pentru dineul ăsta. De fiecare dată când o întreb dacă chiar avem nevoie să tapisăm sala de mese cu mătase albă sau să-i dăm fiecărui invitat o orhidee să și-o prindă la rever, îi aud trilul fericit : — Sunt pentru o cauză care merită ! Ceea ce îmi aduce minte de întrebarea pe care tot vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Olarul ajunse la capătul drumului și respiră adânc. Decupat pe perdeaua de nori cenușii, dudul negru e la fel de întunecat pe cât îi cere numele. Lumina felinarului nu-i pătrunde coroana, nu atinge nici măcar frunzele crengilor mai joase, doar o slabă luminozitate tapisează solul aproape atingând trunchiul gros al copacului. Vechea cușcă pentru câine e tot acolo, goală de mulți ani când ultimul ei locatar a murit în brațele Justei iar ea i-a spus bărbatului, Nu mai vreau niciodată un animal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o bănuia. Acolo pășesc țanțoș, În libertate, păuni, Înfloresc caiși, cântă o fântână. În spatele fântânii, au dat de o poartă joasă, Încrustată cu sidef. Eunucul a deschis-o. Îl invită pe Omar să Înainteze. E o Încăpere Întinsă, cu pereții tapisați cu brocart, având la capăt un fel de firidă boltită, pe care o ascunde o draperie. De-abia intrase Khayyam, și ușa s-a Închis cu un zgomot surd. Încă un minut de așteptare, de nedumerire, apoi se face auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toată așteptarea lor, căldura degajată de metalul în fuziune era atât de intensă încât intrară încet, atenți să nu dea peste vreo fisură sfârâitoare. Frigoriferele erau într-o stare jalnică. Ceea ce începuse monstrul, aruncătorul de flăcări desăvârșise. Pereții sălii erau tapisați cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită din ramificațiile nervului optic, sub formă de conuri (pentru vederea de zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]