97 matches
-
Parides hahneli Parnassius apollo (II) Fluturele Apollo Teinopalpus spp. (II) Trogonoptera spp. (II) =453 Troides spp. (II) =453 ARACHNIDA SCORPIONES Scorpionidae Pandinus dictator (II) Scorpion Pandinus gambiensis (II) Pandinus imperator (II) =468 Scoirpion imperial ARANEAE Theraphosidae Brachypelma spp (II) =469 Tarantule ARACHNIDA SCORPIONES Scorpionidae Pandinus dictator (II) Pandinus gambiensis (II) Pandinus imperator (II) ARANEAE Theraphosidae Brachypelma spp. (II) ANNELIDA ARHYNCHOBDELLAE Hirudinidae Hirudo medicinalis (II) Lipitoare MOLLUSCA VENEROIDA Tridacnidae Tridacnidae spp. (II) Scoici uriașe UNIONOIDA Unionidae Conradilla caelata (I) Cyprogenia aberti (II
jrc3394as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88553_a_89340]
-
forsteri (ÎI) Peștele pulmonat australian ARTHROPODA ARACHNIDA Paianjeni și scorpioni SCORPIONES Scorpionidae Scorpioni Pandinus dictator (ÎI) Scorpion Pandinus gambiensis (ÎI) Pandinus imperator (ÎI) = 476 Scorpion imperial ARANEAE Theraphosidae Aphonopelma albiceps (ÎI) = 477 Aphonopelma pallidum (ÎI) = 477 Brachypelmides spp. (ÎI) = 477 Tarantule Brachypelmides klaasi (ÎI) = 477 INSECTĂ Insecte COLEOPTERA Coleoptere Lucanidae Colophon spp. (III ZA) LEPIDOPTERA Fluturi Papilionidae Atrophaneura jophon (ÎI) Atrophaneura palu Atrophaneura pandiyana (ÎI) Baronia brevicornis Bhutanitis spp. (ÎI) Graphium sandawanum Graphium stresemanni Ornithoptera spp. (ÎI) (Cu exceptia speciilor incluse în
jrc6153as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91325_a_92112]
-
picioarele sau apendice) sunt formate din 7 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia, bazitars și tars. Lungimea și grosimea lor variază în funcție de modul de viață. Astfel, la reprezentanții familie Salticidae picioarele sunt scurte și puternice, adaptate la executarea săriturilor. La tarantule picioarele sunt lungi și puternice, adaptate la alergat. La păianjenii țesători picioarele sunt subțiri și tarsul are aspectul a două gheare pectinate și una în formă de clește de tip carabinieră, fiind utilizate la construcția pânzei. Opistosoma este partea cea
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
trebuie să năpârlească pentru a-și mări dimensiunile. Unii păianjeni îngrijesc de puii lor, de exemplu juvenilii din familia Lycosidae se agăța de părului de pe spatele mamei. Femelele unor specii aduce pradă puilor săi. Păianjeni trăiesc 1 - 20 ani (unele tarantule) , masculii de obicei trăiesc un an. Păianjenii populează biotopurile terestre, sunt și specii ce duc un mod de viață acvatic sau semiacvatic. Păianjenii care își țes plasă duc un mod de viață sedentar. Majoritatea sunt carnivore, vânează diverse insecte. Pânzele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
specii, cum ar fi "păianjenul hawaiian zâmbitor", "Theridion grallator", are mai multe scheme de colorație care fac recunoașterea speciei dificilă pentru prădători. Există și specii extrem de periculoase (cu mușcătură sau venin puternice) sau cu un gust respingător, nevânate de nimeni. Tarantulele posedă capacitatea de a aruncă în inamic cu perișori urzicători. Aceste perișori, cu baze fragile, au pe vârf ghimpi. Ghimpil provoca iritații intense, dar nu există nici o dovadă că acestea poartă substanțe toxice. Pentru a scăpa de viespele parazite, pânzele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
chiar așa de mare în comparație cu cel al meduzelor, care au provocat decesul a 1 500 de persoane. Multe cazuri presupuse de mușcături de păianjen pot reprezenta diagnostice incorecte, care ar face mai dificilă administrarea tratamentelor împotriva veninului. Bucatele gătite din tarantule sunt considerate o delicatesă în Cambodgia și de către indienii Piaroa din sudul Venezuelei - cu condiția ca firele de păr extrem de iritante, mijlocul principal de apărare, sunt eliminate preventiv. Veninuri păianjenilor poate fi o alternativă mai puțin poluantă la pesticidelor, deoarece
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Universal Pictures și a primit pentru început printr-un contract de 6 luni un curs de actorie gratuit. Din 1955 începe să joace în roluri minore, printre altele ca asistent de laborator în supraproducția „Revenge of the Creature” (1955). În „Tarantula“ (1955) a jucat în rolul unuia dintre piloții de avioane cu reacție care luptă cu napalm împotriva unui păianjăn uriaș. Purtând însă mască de oxigen, de-abia este de recunoscut. Eastwood a obținut și roluri minore în televiziune. În 1957
Clint Eastwood () [Corola-website/Science/308040_a_309369]
-
retrăgeau), el a păstrat coloana într-o formație strânsă, cu un centru format din 12 regimente calări, fiecare de câte o sută de cavaleri. Infanteria mărșăluia pe flancul dinspre uscat, acoperind flancurile călăreților. Chinuiți de arcașii lui Saladin și de către tarantule, care apăreau noaptea, abilitatea lui Richard a asigurat păstrarea ordinii și disciplinei chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Baha ad-Din, cronicarul musulman, descrie marșul astfel: În timp ce armata cruciata mărșăluia spre partea îndepărtată a râului la Cezarea, Saladin dădea propriile
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
este o familie de păianjeni din infraordinul Mygalomorphae, care cuprinde aproximativ 900 de specii descrise. Cele mai multe tarantule sunt inofensive pentru oameni, iar unele specii sunt populare în comerțul cu animale de companie. Mușcătura unora cauzează disconfort sau chiar moarte. În funcție de specie, lungimea corpului variază de la 2,5 - 10 cm până la 8 - 30 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Cea
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
unele specii sunt populare în comerțul cu animale de companie. Mușcătura unora cauzează disconfort sau chiar moarte. În funcție de specie, lungimea corpului variază de la 2,5 - 10 cm până la 8 - 30 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Cea mai mare de specii de tarantule este "Theraphosa blondi", din Venezuela și Brazilia (30 cm). Majoritatea speciilor de tarantule trăiesc în medie 2-5 ani până ajung la maturitate. Masculii după maturizare trăiesc un an, fără a avea loc năpârlirea. Femelele sunt mai longevive, pot atinge și
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
disconfort sau chiar moarte. În funcție de specie, lungimea corpului variază de la 2,5 - 10 cm până la 8 - 30 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Cea mai mare de specii de tarantule este "Theraphosa blondi", din Venezuela și Brazilia (30 cm). Majoritatea speciilor de tarantule trăiesc în medie 2-5 ani până ajung la maturitate. Masculii după maturizare trăiesc un an, fără a avea loc năpârlirea. Femelele sunt mai longevive, pot atinge și vârsta de 30 de ani "(Brachypelma emilia)". Numele provine de la cuvintele grecești: θήρα
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
după maturizare trăiesc un an, fără a avea loc năpârlirea. Femelele sunt mai longevive, pot atinge și vârsta de 30 de ani "(Brachypelma emilia)". Numele provine de la cuvintele grecești: θήρα (thèra) - "animal sălbatic, fiară" și φός (phos) - "lumina". Denumirea de „tarantula” provine de la numele orașului italian Taranto. Inițial a fost folosit pentru o specie de păianjen: "Lycosa tarantula." Păianjenii au fost numiți "tarantula" de către colonizatorii europeni, când aceștia au ajuns în America. În Africa, Theraphosidae sunt numiți „păianjen-babuin”, în Asia — „păianjen-mâncător-de-păsări
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
vârsta de 30 de ani "(Brachypelma emilia)". Numele provine de la cuvintele grecești: θήρα (thèra) - "animal sălbatic, fiară" și φός (phos) - "lumina". Denumirea de „tarantula” provine de la numele orașului italian Taranto. Inițial a fost folosit pentru o specie de păianjen: "Lycosa tarantula." Păianjenii au fost numiți "tarantula" de către colonizatorii europeni, când aceștia au ajuns în America. În Africa, Theraphosidae sunt numiți „păianjen-babuin”, în Asia — „păianjen-mâncător-de-păsări”, iar în Australia — „păianjeni-șuierător”. Numele tarantula este aplicat din greșeală și altor păianjeni din familiile Atypidae, Dipluridae
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
Brachypelma emilia)". Numele provine de la cuvintele grecești: θήρα (thèra) - "animal sălbatic, fiară" și φός (phos) - "lumina". Denumirea de „tarantula” provine de la numele orașului italian Taranto. Inițial a fost folosit pentru o specie de păianjen: "Lycosa tarantula." Păianjenii au fost numiți "tarantula" de către colonizatorii europeni, când aceștia au ajuns în America. În Africa, Theraphosidae sunt numiți „păianjen-babuin”, în Asia — „păianjen-mâncător-de-păsări”, iar în Australia — „păianjeni-șuierător”. Numele tarantula este aplicat din greșeală și altor păianjeni din familiile Atypidae, Dipluridae, Hexathelidae și Sparassidae. Cu toate
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
Taranto. Inițial a fost folosit pentru o specie de păianjen: "Lycosa tarantula." Păianjenii au fost numiți "tarantula" de către colonizatorii europeni, când aceștia au ajuns în America. În Africa, Theraphosidae sunt numiți „păianjen-babuin”, în Asia — „păianjen-mâncător-de-păsări”, iar în Australia — „păianjeni-șuierător”. Numele tarantula este aplicat din greșeală și altor păianjeni din familiile Atypidae, Dipluridae, Hexathelidae și Sparassidae. Cu toate acestea nicio familie menționată nu are nicio legătură cu Lycosidae. Tarantulele au corpul acoperit cu o cuticulă chitinoasă, cu rol protector. Corpul este format
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
Africa, Theraphosidae sunt numiți „păianjen-babuin”, în Asia — „păianjen-mâncător-de-păsări”, iar în Australia — „păianjeni-șuierător”. Numele tarantula este aplicat din greșeală și altor păianjeni din familiile Atypidae, Dipluridae, Hexathelidae și Sparassidae. Cu toate acestea nicio familie menționată nu are nicio legătură cu Lycosidae. Tarantulele au corpul acoperit cu o cuticulă chitinoasă, cu rol protector. Corpul este format din prosomă (cefalotorace) și opstosomă (abdomen). Ele sunt unite printr-un pedicel și permite opistosomei să îndeplinească unele mișcări. De prosomă sunt atașate 4 perechi de picioare
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
lividum"), negru cu dungi albe ("Aphonopelma seemanni"), picior cu marcaje galbene ("Eupalaestrus campestratus"), prosma și picioarele albastru-verzui și opistosoma portocaliu-maro ("Chromatopelma cyaneopubescens"). Sistemului nervos este reprezentat de un creier, de la care pleacă nervi spre toate organele. Organele de simț. Corpul tarantulelor este acoperit cu firișoare tactile, numite trihobotrii. Ei pot recepționa vibrațiile solului, oscilația temperaturii, obiectelor cu care vin în contact, direcția vântului, posibil chiar și sunetele. Ochii sunt în număr de 4, așezați în 2 rânduri. Vederea este salbă, monocromatică
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
funcția de aspirație a hranei; esofag; intestin mediu, în care are loc absorbția; rect dilatat, în care se deschid tuburile lui Malpighi și anus. Excreția se realizează prin 1 - 2 perechi de tuburile lui Malpighi, puternic ramificate. Unele specii de tarantula manifestă un dimorfism pronunațat. Masculii tind să fie mai mici (în special mărimea opistosomei). Masculii maturi pot avea cârlige tibiale pe picioarele din față, care sunt folosite pentru a restrânge colții femelei în timpul acopulației. Ei se maturizează mai devreme decât
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
perioadă de timp. Theraphosidae sunt prădători care-și pândesc prada din ambuscada. Ei se hrănesc cu muște, gândaci, fluturi, șopârle, rozătoare, păsări, peștișori. Însă, chiar dacă au potențial de a omorî și i pasăre, totuși, alimentați lor se băzează pe insecte. Tarantulele se găsesc în regiunile tropicale din întreaga lume. Habitatelor lor naturale includ: savana, pampas, păduri tropicale, deșerturi, tufărișuri, munți. Tarantulele pot fi împărțite în specii terestre, care sapă vizuini și specii arboricole că a construi pe copaci. Toate speciile pot
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
rozătoare, păsări, peștișori. Însă, chiar dacă au potențial de a omorî și i pasăre, totuși, alimentați lor se băzează pe insecte. Tarantulele se găsesc în regiunile tropicale din întreaga lume. Habitatelor lor naturale includ: savana, pampas, păduri tropicale, deșerturi, tufărișuri, munți. Tarantulele pot fi împărțite în specii terestre, care sapă vizuini și specii arboricole că a construi pe copaci. Toate speciile pot produce de mătase, cele își construiesc corturi în formă de tub, iar cele terestre acoperi pereții vizuinii. De obicei, tarantulele
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
Tarantulele pot fi împărțite în specii terestre, care sapă vizuini și specii arboricole că a construi pe copaci. Toate speciile pot produce de mătase, cele își construiesc corturi în formă de tub, iar cele terestre acoperi pereții vizuinii. De obicei, tarantulele sunt animale pasive. Manifestă activism doar când sunt înfometați sau în perioada împerecherii. Corpul păianjenului este acoperit cu o cuticulă dură care nu-i permite să crescă. De aceea, este nevoie ca el să desprindă cuticulă veche și să o
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
este acoperit cu o cuticulă dură care nu-i permite să crescă. De aceea, este nevoie ca el să desprindă cuticulă veche și să o înlocuiască cu una nouă mai spațioasă, proces numit năpârlire (caracteristic pentru toate artropodele). În timpul năpârlirii, tarantula se așază pe spate și extrag, în primul rând membrele din cuticula veche, apoi și restul corpului. După năpârlire, dimensiunele păianjenului se măresc de 1,5 ori, cu excepția opistosomei, care după năpârlire (cuticula opistosomei este slab chitinizată). Tarantulele tinere năpârlesc
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
În timpul năpârlirii, tarantula se așază pe spate și extrag, în primul rând membrele din cuticula veche, apoi și restul corpului. După năpârlire, dimensiunele păianjenului se măresc de 1,5 ori, cu excepția opistosomei, care după năpârlire (cuticula opistosomei este slab chitinizată). Tarantulele tinere năpârlesc mai des, pe când la adulți peroada dintr enăpârliri este mai mare. Femelele adulte năpârlesc aproximativ odată pe an. Semnele apropierii năpârlirii sunt: culoarea păianjenul devine mai închisă, abținerea de la hrană. Datorită năpârlirii, păianjenii își restabilesc numărul de perișori
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
este mai mare. Femelele adulte năpârlesc aproximativ odată pe an. Semnele apropierii năpârlirii sunt: culoarea păianjenul devine mai închisă, abținerea de la hrană. Datorită năpârlirii, păianjenii își restabilesc numărul de perișori pierduți și regenerează membrele desecate. Chiar dacă au o reputație înfricoșătoare, tarantulele au și ele inamici. Larvele viespelor din familie Pompilidae, în special reprezentanții genului "Pepsis", prazitează tarantulele. Cu ajutorul receprtorilor olfactvi, viespele pot găsi vizuina unei tarantule. În timpul luptei, viespea înțeapă tarantula în partea ventrală a prosomei, folosindu-se de membrana subțire
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
devine mai închisă, abținerea de la hrană. Datorită năpârlirii, păianjenii își restabilesc numărul de perișori pierduți și regenerează membrele desecate. Chiar dacă au o reputație înfricoșătoare, tarantulele au și ele inamici. Larvele viespelor din familie Pompilidae, în special reprezentanții genului "Pepsis", prazitează tarantulele. Cu ajutorul receprtorilor olfactvi, viespele pot găsi vizuina unei tarantule. În timpul luptei, viespea înțeapă tarantula în partea ventrală a prosomei, folosindu-se de membrana subțire dintre articolele bazale ale picioarelor. Înțepătuara paralizează păianjenul și viespea îl aduce în vizuina sa și
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]