153 matches
-
acoperire, fiind delimitat în partea superioară de articulația humeroradioulnara, iar în partea inferioară de articulația carpiana. Se prezintă cu sau fără sorici, fără păr, franjuri sau impurități; 17. rasol din spate (ciolan) - oasele tibia, peroneu și primul rând de oase tarsiene, cu musculatură și slănina de acoperire, fiind delimitat în partea superioară de articulația grasetului, iar în partea inferioară de articulația jaretului. Separarea rasolului de pulpa se face printr-o secțiune perpendiculara pe articulația femurotibiorotuliana, urmând linia descendentă ce separă mușchii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146596_a_147925]
-
cu sau fără urechi, bine curățate de păr; (6) carne de porc separată mecanic - pastă cu granulație fină obținută prin separarea mecanică a cărnii de pe oasele carcasei de porc, exclusiv cea de pe oasele capului, extremitățile membrelor sub articulația carpiana și tarsiana și de pe vertebrele coccigiene. ... Capitolul 3 Clasificarea carcaselor de porc Articolul 4 (1) Carcasele de porc se clasifică pe baza determinării procentului de țesut muscular. ... (2) Pe baza acestui criteriu carcasele se încadrează în următoarea grila de clasificare: ... Clasa Procent
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146596_a_147925]
-
1) Materia primă utilizată la obținerea cărnii de porc separate mecanic trebuie să fie obținută și să corespundă prevederilor legale în vigoare. ... (2) Este interzisă utilizarea drept materie primă a cărnii de pe oasele capului, extremitățile membrelor sub articulația carpiana și tarsiana și de pe vertebrele coccigiene, rezultată după tranșarea carcaselor și a porțiunilor anatomice de porc. ... (3) Carnea de porc separată mecanic se obține și se utilizează în unități autorizate sanitar-veterinar, cu respectarea normelor sanitare și sanitare veterinare în vigoare. Articolul 6
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146596_a_147925]
-
femurului 19. Entorsa genunchiului, fără/cu rupturi de ligamente, cu rupturi de menisc 20. Fracturi ale extremității proximale ale tibiei 21. Fractura de pilon tibial 22. Fractura de peroneu 24. Fracturi maleolare 25. Fractura oaselor piciorului (calcaneu, astragal, alte oase tarsiene, oase metatarsiene, fracturi ale falangelor) 26. Entorsele gleznei 27. Luxația tibio-astragaliană 28. Luxația articulației tarso-metatarsiană 29. Luxația interfalangiana 30. Fracturi deschise 5.5.2. Baremul lucrărilor practice 1. Examene clinice ortopedie - pregătire, documentare, interpretare date, punându-se accentul pe diagnosticul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
5. Fractura de claviculă 6. Fractura de humerus 7. Fracturile oaselor antebrațului 8. Dezlipirile epifizare 9. Sindromul Volkman 10. Fracturile oaselor carpiene, metacarpiene și falange 11. Fracturile de bazin 12. Fracturile de femur 13. Fracturile oaselor gambei 14. Fracturile oaselor tarsiene, metatarsiene și falange 15. Entorsele și luxațiile membrului superior 16. Entorsele și luxațiile membrului inferior 17. Marile aplazii ale membrelor 18. Tulburări ale osteogenezei (acondroplazia, osteogeneza imperfectă și exostoza osteogenică) 19. Maladia amniotică 20. Artrogripoza 21. Omoplatul supraridicat 22. Luxația
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
4.10.1. Tematica lecțiilor de conferință (40 ore) 1. Generalități despre ecografie și sonde 2. Anatomia ecografică a aparatului locomotor 3. Indicații ale examinării ecografice în recuperare, medicină fizică și balneologie 4. Revărsate articulare, tenosinovite 5. Examinarea canalului carpian, tarsian 6. Examinarea ecografică a piciorului în încărcare 7. Examinarea ecografică a țesuturilor moi mușchi, ligamente, tendoane, burse, aponevroze 8. Examinarea ecografică a umărului rupturile coafei rotatorilor 9. Examinarea ecografică a genunchiului leziuni ligamentare, meniscale, capsulare, sinoviale 10. Rupturile tendoanelor- achileean
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
DE IMAGISTICĂ MUSCULOSCHELETALĂ 1.4.3.1. Tematica lecțiilor conferință Generalități despre ecografie și sonde Anatomia ecografică a aparatului locomotor Indicații ale examinării ecografice în reumatologie, ortopedie și traumatologie Hidartroze și colecții lichidiene tenosinoviale Examenul ecografic în sindroamele canelare (carpian, tarsian etc.) Examenul ecografic al mâinii, piciorului, umărului, genunchiului Leziunile și rupturile tendinoase Leziunile ecografice ale parților moi la sportivi și bolnavi reumatologici Ecografia tumorilor aparatului locomotor Noțiuni de ecografie intervențională Noțiuni de fizică aplicate în imagistica medicală (examen radiologic, tomografie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
femurului 20. Entorsa genunchiului, fără/cu rupturi de ligamente, cu rupturi de menisc 21. Fracturi ale extremității proximale ale tibiei 22. Fractura de pilon tibial 23. Fractura de peroneu 24. Fracturi maleolare 25. Fractura oaselor piciorului (calcaneu, astragal, alte oase tarsiene, oase metatarsiene, fracturi ale falangelor) 26. Entorsele gleznei 27. Luxația tibio-astragaliană 28. Luxația articulației tarso-metatarsiană 29. Luxația interfalangiană 30. Fracturi deschise 6.5.2. Baremul lucrărilor practice 1. Examene clinice ortopedie - pregătire, documentare, interpretare date, punându-se accentul pe diagnosticul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
5. Fractura de claviculă 6. Fractura de humerus 7. Fracturile oaselor antebrațului 8. Dezlipirile epifizare 9. Sindromul Volkman 10. Fracturile oaselor carpiene, metacarpiene și falange 11. Fracturile de bazin 12. Fracturile de femur 13. Fracturile oaselor gambei 14. Fracturile oaselor tarsiene, metatarsiene și falange 15. Entorsele și luxațiile membrului superior 16. Entorsele și luxațiile membrului inferior 17. Marile aplazii ale membrelor 18. Tulburări ale osteogenezei (acondroplazia, osteogeneza imperfectă și exostoza osteogenică) 19. Maladia amniotică 20. Artrogripoza 21. Omoplatul supraridicat 22. Luxația
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
4.13.1. Tematica lecțiilor de conferință (40 ore) 1. Generalități despre ecografie și sonde 2. Anatomia ecografică a aparatului locomotor 3. Indicații ale examinării ecografice în recuperare, medicină fizică și balneologie 4. Revărsate articulare, tenosinovite 5. Examinarea canalului carpian, tarsian 6. Examinarea ecografică a piciorului în încărcare 7. Examinarea ecografică a țesuturilor moi mușchi, ligamente, tendoane, burse, aponevroze 8. Examinarea ecografică a umărului rupturile coafei rotatorilor 9. Examinarea ecografică a genunchiului leziuni ligamentare, meniscale, capsulare, sinoviale 10. Rupturile tendoanelor - achileean
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
iar în vârful cozii - un smoc. Culoarea părului este foarte variată. Dimorfismul sexual este de obicei bine pronunțat. Cu puține excepții ("Tragulidae"), toate rumegătoarele au numeroase glande cutanate specifice pe cap, în regiunea inghinală și pe picioare: glande carpiene, glande tarsiene, glande metatarsiene, glande preorbitale etc. În afară de glandele sudoripare și sebacee, rumegătoarele au diferite glande odorante. Mirosul răspândit de secrețiile glandelor odorante este caracteristic pentru fiecare specie și joacă un rol important în atragerea sexelor, în recunoașterea indivizilor și în marcarea
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
trunchiuri de arbori și astfel este delimitat teritoriul ocupat de un individ, de o pereche sau de o familie. La capre și oi între degetele mijlocii de la picioarele anterioare se află glande carpiene, iar între degetele de la picioarele posterioare - glande tarsiene. Căprioarele, lama și elanul au și ele glande tarsiene. Produsul lor unge copita și lasă urme mirositoare pe pământ. La unele antilope se întâlnesc glande metatarsiene. La capra neagră și muflon înapoia bazei coarnelor se află glande retrocornale; căprioarele au
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
de un individ, de o pereche sau de o familie. La capre și oi între degetele mijlocii de la picioarele anterioare se află glande carpiene, iar între degetele de la picioarele posterioare - glande tarsiene. Căprioarele, lama și elanul au și ele glande tarsiene. Produsul lor unge copita și lasă urme mirositoare pe pământ. La unele antilope se întâlnesc glande metatarsiene. La capra neagră și muflon înapoia bazei coarnelor se află glande retrocornale; căprioarele au niște glande asemănătoare așezate între coarne, iar muntiacii ("Muntiacus
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
pe două rânduri: Oasele tarsului pot fi grupate și în două rânduri anteroposterioare: un rând medial ce cuprinde: talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral, în care se găsesc calcaneul și cuboidul. Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu și navicular. El este format dintr-un corp, un cap și un col ce unește primele două porțiuni. Porțiunile talusului sunt bine izolate și ușor de recunoscut; cu toate acestea este considerat în
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
să greu să observi vizuina unui astfel de păianjeni, deoarece ea este bine camuflată cu particule de sol, frunze, crenguțe. Trapa se deschide asemenea unei uși, fiind alipită de peretele vizuinii cu mătase. Păianjenul așteaptă parada ținându-se cu ghiarele tarsiene de partea inferioară a trapei. De la intrare în vizuină pleacă numeroase fire de semnalizarea. Păianjenul detectează prada prin vibrațiile firelor, la atingerea lor de către victimă. Cân prada se apropie de vizuină, păianjenul sare brusc și o înțeapă cu chelicerele. Apoi
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]
-
funcției de reproducere și a dezvoltării embionare/ fetale , specifice activității sale antiestrogenice . La șobolani s- au observat reducerea reversibilă a fertilității femelelor și a duratei de supraviețuire embrionare , distocie și o creștere a incidenței anomaliilor fetale , inclusiv a curburii oaselor tarsiene . Femelele de iepure cărora li s- a administrat fulvestrant nu au putut menține sarcina până la termen . Au fost observate creșterea greutății placentei și expulzarea fătului după implantare . La iepuri , s- a observat o incidență crescută a anomaliilor fetale ( rotația posterioară
Ro_355 () [Corola-website/Science/291114_a_292443]
-
Suprafețele articulare sunt în număr de două: suprafața articulară gambieră (tibia și fibula) și suprafața articulară tarsiană (talusul); ele sunt acoperite cu un strat de cartilaj hialin. sau articulația gleznei ("Articulatio talocruralis") este o articulație sinovială de tip ginglim (articulație trohleană), situată în regiunea gleznei membrului inferior, care leagă oasele gambei (tibia și fibula), prin intermediul talusului, de
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Zilnic solicitată, ea este cea mai predispusă articulație la entorse, cel mai adesea la entorsele laterale ca urmare a unei inversiuni forțate a piciorului. Suprafețele articulare sunt în număr de două: suprafața articulară gambieră (tibia și fibula) și suprafața articulară tarsiană (talusul); ele sunt acoperite cu un strat de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară întărită pe laturi de două ligamente colaterale puternice, ligamentul colateral lateral și ligamentul colateral medial, care mențin în contact cele două
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
lateral și ligamentul colateral medial, care mențin în contact cele două suprafețe articulare. "Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale" este așezat pe fața laterală a articulației, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este format din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. "Ligamentul colateral medial al articulației
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
a unei lame triunghiulare și de aceea se mai numește și ligament deltoidian al articulației talocrurale. Își are originea superior pe marginile și pe vârful maleolei mediale a tibiei și de acolo se răspândește în evantai în jos la oasele tarsiene posterioare (talus, calcaneu, navicular). În constituția lui intră două straturi: superficial (ligamentul deltoidian propriu-zis) și profund. I se descriu patru părți sau fascicule: tibiotalar anterior, tibionavicular, tibiocalcanean și tibiotalar posterior. Scripetele astragalian și cu cele două fețe maleolare sunt acoperite
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
față articulară inferioară a tibiei și formează cu ea un unghi obtuz deschis în jos și lateral; ea este convexă și triunghiulară. "Față articulară a maleolei laterale a fibulei" ("Facies articularis malleoli lateralis fibulae") este convexă și triunghiulară. Suprafața articulară tarsiană este formată de trohleea talusului, care este o proeminență articulară voluminoasă cu trei fețe: fața superioară a trohleei talusului, fața maleolară medială și fața maleolară laterală. "Fața superioară a trohleei talusului" mai largă în partea anterioară decât în cea posterioară
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
partea superioară, între oasele gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară. Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale ("Ligamentum collaterale laterale articulationis talocruralis") este așezat pe fața laterală a articulației, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este constituit din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. Fasciculul anterior sau "ligamentul talofibular
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
oasele centurii pelviene și din oasele extremității libere a membrelor inferioare. Centura pelviană este formată de cele doua coxale. Oasele estremității libere a membrelor inferioare sunt: osul femur care formează scheletul coapsei, tibia și fibula care alcătuiesc scheletul gambei, oasele tarsiene, metatarsiene și falangele care formează scheletul piciorului. Prin funcția de susținere a greutății corpului și deplasare în condițiile stațiunii bipede, oasele membrelor inferioare sunt mult mai voluminoase și au o arhitectonică mult mai complexă decât oasele membrelor superioare.
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
contur, păr cu spic și puf. În regiunea capului și mai ales pe față și pe bot au vibrize bine dezvoltate. Astfel de peri senzoriali se pot găsi și pe picioarele anterioare în regiunea carpiană și cele posterioare în regiunea tarsiană. La nivelul pielii marsupialele au numeroase glande sudoripare și glande sebacee. De asemenea există glande anale (preanale, rectale), care emit secreții odorante și sunt de obicei mai bine dezvoltate la masculi. Mamelele sunt bine dezvoltate și se găsesc pe părțile
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
comparate, talusul este un os care se găsește la vertebratele tetrapode la nivelul membrul posterior (devenit la om inferior). Situarea sa este la nivelul segmentului distal al membrului, numit autopod, în partea proximală a autopodului numită bazipod, în segmentul distal (tarsian) al bazipodului. Dat fiind că oasele tarsului pot să se prezinte în starea lor primitivă sau fuzionate, aspectul, prezența și rolul lor variază considerabil la nivelul diverselor specii. Dacă la amfibieni talusul există, la reptile uneori absentează (ca la șerpi
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]