208 matches
-
pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ Predicatul nominal compus are în structura constituentului prin care se realizează un verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine...” (I. Creangă) „Moftangiul (...) poate fi sărac sau bogat, prost ori deștept (...) el a fost, este și va fi român adevărat...” (I.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plînge masa... Și s-o prind pe Coana Dana [Năstase n.n.]/ și să-i dau să-i umplu vana/ și să i-o dau îndesat/ că prea tare ne-a furat/ ea și cu al său bărbat/ cît au fost tartori în stat") sau binefacerile integrării europene ("că noi cînd ne-om integra/ vom scăpa de carcera/ ce ne-a mîncat inima"). În pofida excentricității unor versuri, poezia argotică decriptează un univers simbolic nebulos, care se prezintă cunoscătorilor cu temele și frustrările
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de a-și face chiar planuri onirice de evadare în viitor. Obsesii ale puterii, dar și erotice, reiterate pentru a câta oară, se însoțesc cu memorialul propriilor fărădelegi săvârșite (inclusiv în Angola) pe fundalul morții iminente. Torturat sub focul gheenei, tartorul însuși se află convocat și pus sub acuzație într-o dublă instanță: cea a istoriei, și cea a inchizitorilor, martori și victime. Manualul inchizitorilor este un poem tragic și o parabolă socio-politică, o satiră a unui regim polițienesc și militarist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putere, pasaseră pisica moartă, pur și simplu, în curtea celor de la CRPACA. Biata pisică n-a stat prea mult în ograda sus-numitei instituții, deoarece și ea era la fel de nevolnică, așa că a aterizat la Comisia Aliată de Control (controlată 100% de către tartorii roșii) care, cu certitudine, a rezolvat repede problema prin, de-acum, celebrele „rechiziții pentru cazuri de necesitate”! Cu numai jumătate de lună în urma tărășeniei de mai sus, pe 13 august 1945, lt.colonel Butoianu Cicerone, delegatul Comisariatului General pentru Executarea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
945 care, la rândul său, reglementa „spinoasa” problemă a cazării de lux de care urmau să beneficieze ofițerii și trupa bolșevicilor detașați la Huși cu misiunea aplicării punctelor Convenției. Reglementarea nu fusese semnată de vreun ofițeraș anonim ci, de chiar tartorul de la București, stăpânul în fața căruia se închinau toate lichelele noastre comuniste oportuniste, generalul-locotenent Vladislav Vinogradov, cel care în acea perioadă ocupa importanta funcție de adjunct al șefului de Stat Major al Comisiei Aliate de Control pripășită cu acceptul necondiționat al anglo-americanilor
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și în alte ocazii, în țara noastră nu se refugiaseră numai cetățeni basarabeni sau nord-bucovineni ci, chiar și etnici ruși ori ucraineni. Probabil, fără a se gândi la groaznicele represalii concepute, „pritocite” și puse în aplicare prin ordine directe de către Tartorul Stalin însuși, în mare majoritate aceștia declaraseră că fuseseră „luați cu sila de către armata germană”, deci, nici măcar de armata română! Dintre acești viitori deportați în imensele stepe și taigale rusești sau kazahe (asta, în cel mai bun caz!), îi vom
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
relațiilor cu Peregrine Arbellow, chiar înainte de povestea cu Rosina. Perry e un bețivan irlandez, de cea mai rea speță. Și Wilfred sugea ca un pește, dar niciodată când avea spectacol. Doamne, cum îmi mai lipsește! Îmi făcea plăcere epitetul de „tartor“ cu care fusesem gratificat. Alte descrieri publicate, cu privire la mine, au fost mai urâte și mai injuste. Niciodată nu m-am folosit de puterea mea pentru a împinge fetele la pat. Desigur, teatrul este tot ceea ce-și închipuia mama mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mari, părăseau pușcăria după câteva săptămâni sau luni. Într-un singur caz se menționează ordinul lui Const. Drăghici, ceea ce arată că funcționa, copiat din URSS, sistemul intervențiilor directe din partea membrilor Biroului Politic al CC. (La Moscova, în anii marii terori, tartorul va fi fost Stalin, dar cele mai multe condamnări la moarte le-au decis și semnat Molotov, Voroșilov, Kaganovici, Jdanov și Mikoian!) Și mai greu de descifrat rămâne mențiunea "nu figurează", adăugată ulterior, cu cerneală, după unele nume. Unde și de ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cât salarul a 5 profesori). La Plenara CC din aprilie 1968, raportul consfințea: "Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat abuziv în 1948" și, până la data procesului, "nu s-au descoperit probe, nu s-au obținut mărturii care să dovedească învinuirile aduse." Tartorul anchetei, col. Șoltuțiu, s-a întors la Cluj, în postul ce l-a avut: director adj. al Bibliotecii Universitare. Printre cărți, adică, tocmai el, cazangiul semianalfabet! Este pensionar și refuză orice discuție pe tema Pătrășcanu: "a fost judecat, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
plină de haz "Singur printre poeți". Râdeam mult, râdeam cu gura până la urechi, dar, se pare, strămoșii ne întrecuseră în toate cele vesele. Austerul Hasdeu, pe care cu greu ți-l poți închipui altfel decât printre ceasloave și bucoavne, era tartorul farselor. El a trimis, în 1871 și 1876, cele două poezii cu acrostih publicate de "Convorbiri literare" și tot el i se adresa în scris lui Titu Maiorescu cu formula "Es. Min. Tit. Maiorescu", ce putea fi citită și "Excelenței sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spațiul românofon (de pildă, „dau drumul tărtanilor să năvălească În țară”, la Vasile Alecsandri ; sau „târtane, fi-ți-ar neamul de ocară”, la Liviu Rebreanu) ar fi un alt exemplu de a pune „evreul În legătură cu Necuratul” (conform ecuației etimologice tărtan = tartor = drac) <endnote id="(3, p. 10)"/>. Pe de o parte, această soluție etimologică ar transforma În pleonasm expresii populare uzuale de genul „Târtanii dracului” (V. Alecsandri, Chirița În provinție, 1852) sau „Du-te dracului, tărtane !” <endnote id="(246, p. 38
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Astfel erau numiți evreii din Țările Române care - Între sfârșitul secolului al XVIII-lea și sfârșitul secolului al XIX-lea - erau „supuși” sau „protejați” ai unor puteri străine <endnote id=" (92)"/>. Totuși, În 1895, I.-A. Candrea credea că târtan = tartor și că, „În orice caz, [târtan] n-are nici o legătură cu germanul Unterthan, cu care au căutat să-l Înrudească unii” <endnote id="(773)"/>. Demonizarea evreului nu este un sindrom specific mentalității populare românești, ci un fenomen de psihologie colectivă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de sănătate și li se bălăngăneau Între picioare niște burți cât pumnul, ai fi zis că din zi În zi stau să nască, ba doar că s-au Îngrășat, Motănica le-a castrat pe toate, În afară de Gilbert, desigur, el e tartorul, bestia asta neagră, la care Laur spuse că s-ar putea să aducă la culoare cu tac-su, da’ ce te faci că Gabi Mărețu seamănă mai degrabă cu un hipopotam decât cu pisoiul ăsta. Da’ ce-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
negru pe alb în acest document sunt fapte foarte grave care atestă, încă o dată, faptul că rușii își creaseră la toate nivelurile administrative românești armate de cozi de topor cu „recruți” din rândurile „revoluționarului” UTC, ca să nu mai vorbim despre Tartorul tartorilor, organizația prosovietică a PCR-ului! Practic, aceste două structuri politice profund nedemocratice se substituiseră organelor legal-abilitate în a se ocupa cu aceste chestiuni, respectiv: Poliția, Jandarmeria și Siguranța. Cu toată împotrivirea (justificată) a șefului de post de jandarmi Ciobanu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pe alb în acest document sunt fapte foarte grave care atestă, încă o dată, faptul că rușii își creaseră la toate nivelurile administrative românești armate de cozi de topor cu „recruți” din rândurile „revoluționarului” UTC, ca să nu mai vorbim despre Tartorul tartorilor, organizația prosovietică a PCR-ului! Practic, aceste două structuri politice profund nedemocratice se substituiseră organelor legal-abilitate în a se ocupa cu aceste chestiuni, respectiv: Poliția, Jandarmeria și Siguranța. Cu toată împotrivirea (justificată) a șefului de post de jandarmi Ciobanu, pus
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
crimă săvârșită în acest spațiu, pe care ei nici măcar nu-l percep ca atare, unde se adaptează cu ușurință și pot juca, în acest loc sinistru, jocuri candide. În scurt timp, viciile lagărului fac din ei "mici fiare sălbatice" și "tartorii iadului". Într-un stat totalitar, îngrădirea libertății trece dincolo de lumile detenției propriu-zise, astfel încât statul întreg devine o lume a recluziunii. Atributele "libertății cu botniță" de care "se bucură" cei din afara închisorilor și lagărelor sunt teama permanentă, suspiciunea, trădarea ca formă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu ne asociem să mai facem o încercare? Am nevoie de o asociere cu cineva care a fost ajutat de mine și apoi a început să joace și rolul de Satana... Dintr-ațîția s-o găsi vreo unul... să-l accepte Tartorul de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oameni de afaceri, traducători și, evident, frecători de mentă, posesori de pile și relații. Cu mult timp înainte, cei mai granguri dintre granguri se întîlneau și discutau despre ce și cum. Nu trebuie să ne facem de rîs, spunea ferm tartorul delegației. Nu, nici vorbă, întăreau trepădușii, dar și baștanii oamenilor de afaceri. Trebuie să fim atenți cu guvernatorul... (voievodul). Sigur. Nu trebuie să ne facem de rîs. Bun. V-ați gîndit la cadouri? Eu îi voi oferi un tablou de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
strâmbe la adresa noastră, cu lovituri de stat, pupături cu rușii și chinezii... și nimenea nu ia măsuri. Să-i umfle UM-urile, să le facă Dosare de urmărire informativă și CNSAS-ul să-i prelucreze la Tribunal. Cică e un tartor pe la München, care tot bate darabana că nu ar fi nici o diferență între biata noastră țărișoară și Germania ăluia cu mustață mică. Am notat. Câte un exemplar cu dedicație pentru fiecare UM. Păi după Revoluție parcă au fost desființate. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ziua de 23 august 1974. Cum mărturisește scriitorul într-un interviu acordat revistei Apostrof, aceasta este cea de a doua tentativă a sa de sinucidere politică (prima a făcut-o la Malmaison în 1961, când „voiam să le «fac figura» tartorilor mei și să distrug obiectul plăcerii lor sadice“). Urmează luni grele de restabilire și convalescență. La 3 martie 1977, adresează o scrisoare de adeziune către Paul Goma, textul fiind apoi difuzat prin postul de radio „Europa Liberă“. În consecință, este
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de d’Annunzio și Mirra de Alfieri) îi deranjau adesea pe locatarii maturi din preajmă, mai cu seamă că „spectacolele“ aveau loc la ora siestei generale, încât a început curând să plouă cu reclamații la ai mei, pentru că eu eram „tartorul“ netrebniciilor, corupătorul celorlalți. Câtă chelfăneală n-am încasat pentru rochiile mamei (nu cele „de bal“ totuși) sustrase și folosite de îndrăcitul actor! Intrau și componentele didactice în repertoriul meu: episodul Mircea-Baiazid din Scrisoarea III de Eminescu, de pildă, pe care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
societății locale era jocul de cărți, pokerul. Cum părinții mei nu aveau nici o chemare pentru atare distracție, se poate spune că, deși șederea noastră acolo a durat câțiva ani buni, noi n-am făcut parte din societatea Aiudului, al cărei tartor era o coloneleasă, Anișoara Secărescu, înaltă, osoasă, marțială, plină de nerv, cu țigara veșnic în gură, comandându-l, înainte de toate, pe moalele, durduliul și zâmbărețul ei soț. Cu atât mai semnificativă mi se pare următoarea întâmplare: ne aflam deja de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
materia cărții și nu sunt decât un epilog polemic pus la urmă de autor, probabil, cum insinuam, după 6 iulie 1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al „călătoriei în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din toate părțile, dezertori, fugari din închisori, și trăiesc departe de cei care i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]