168 matches
-
reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... în detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
importanță deosebită o are faptul că Sfanțul Apostol Petru scrie în anul 63 sau 64 întâia să Epistola creștinilor din Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia. În a doua jumătate a secolului al III-lea, acolo fusese misionar Sfanțul Grigorie Taumaturgul, discipol al lui Origen și originar chiar din acele locuri, fiind născut în Neocezareea, în provincia vecină Pontului. Capadocienii din secolul al IV lea au văzut în el un vechi învățător, tocmai pentru că adusese creștinismul în familiile lor. Uneori, chiar dacă
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
văzut în el un vechi învățător, tocmai pentru că adusese creștinismul în familiile lor. Uneori, chiar dacă nu îl numesc, ei fac aluzii la unele dintre doctrinele sale. Poate că, prin mijlocirea tradiției orale, care își avea originea în învățătură Sfanțului Grigorie Taumaturgul, Părinții Capadocieni au putut să-l cunoască pe Origen, care le-a influențat decisiv formația teologica, cu toate că, nu poate fi exclus că ei să-l fi cunoscut pe Origen datorită faptului că marele învățat a fost dintotdeauna faimos în Orient
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
efectivă a adevărului inteligibil. Ei sunt persecutați cu adevărat odată cu preluarea puterii de către Constantin și cu convertirea Imperiului său, simultană cu cea a neînsemnatei sale persoane. Dar încă înainte de aceste date funeste, gnosticii aveau deja reputația unor magicieni, a unor taumaturgi care nu profesează aceleași credințe ca și preoții cultului păgân. Oficialilor cultului sacru, ierarhiilor puterii religioase nu le plac acești bărbați și aceste femei care propovăduiesc pe terenul lor și ademenesc mult mai lesne ca ei recurgând la argumente hedoniste
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... în detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
estetică a abordării enigmei. Ea corespundea, într-adevăr, rigorilor jocului de șah, logicii perfect funcționale a împărțirii lumii în buni și răi. Un furt, un asasinat, un viol, o infidelitate conjugală erau acțiuni care lezau ordinea lumii, iar detectivul era taumaturgul: prin înlăturarea actului profanator, lumea își revenea la starea ei ideală. Când Chandler apropie granițele între infractori și apărătorii legii la o distanță primejdios de mică, ordinea prestabilită se dovedește iluzorie: rezolvarea „cazului” nu constituie o reparație, ci constatarea, seacă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cultură prin intermediul limbii engleze (limba universală), limbă a cărei cunoaștere nu i-a dat totuși posibilitatea de a exprima misterele în care trăiește" și, pe de alta, credința neclintită a lui Dumitru în minunea săvârșită care îl reconvertește pe falsul taumaturg 263. Drumul parcurs de Dumitru de la natură la cultură, de la sacru la profan care înseamnă "evoluție" însoțită de o inerentă degradare, nu-l atinge pe țăranul de la Dunăre: el nu se îndepărtează de mit264. Cea prin care se arată gloria
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fusese înainte cu șapte zile (există o simbolistică a numărului; minunea are loc grație confuziei de date: "așa s-a întâmplat minunea: dintr-o greșeală de dată"269. Dumitru se întoarce după patru ani să-i mulțumească "marelui predicator și taumaturg" "pentru miracol", număr al cărui simbolism rezultă "din raportarea la două forme esențiale în modelul tradițional al lumii: pătratul și crucea. Este numărul totalității și plenitudinii lumii terestre, tangibile, materiale"270. Toposul sacru, biserica, intră în opoziție cu barul Three
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reformator religios și fondator al protestantismului, la Dugay (" Asta a fost înainte... Azi nu mai sunt nimic. Nu mai am nicio identitate") marchează trecerea de la sacrul de circumstanță la apostazia personajului. Vina tragică pe care și-a asumat-o falsul taumaturg și din care încearcă să iasă prin studiile de teologie, eșecul celei de a doua treziri care ar fi însemnat declanșarea procesului de anamneză, declinul mitologiei prin proclamarea ideii de deus otiosus marchează pierderea comunicării cu sacrul și decăderea doctorului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau skistai, un ordin călugăresc al dacilor, pustnici abstinenți ce trăiau În creierul munților și aveau puteri supranaturale, călătorind pe nori, după Traian Herseni, stau la baza formării mitului solomonarilor. Numele acesta pare a proveni de la Înțeleptul Solomon, mare vraci, taumaturg, deținător al secretelor magiei, o semidivinitate meteorologică cu corespondent biblic. Iosif Flavius Îl consideră vrăjitor, căci cunoaște numele demonilor și exorcist, În timp ce În literatura arabă i se atribuie unele obiecte magice: covor, opinci, bici, oglindă, căciulă, un adevărat arsenal de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
a fost de acord nici cu puterile nelimitate ale alanului Aspar, care era de credință ariană și căruia împăratul îi datora tronul; în 471, Leon a ordonat asasinarea lui Aspar și a fiilor săi. în legendele tîrzii, Ghenadie apare ca taumaturg și i se atribuie capacitatea de a-și prezice moartea. Puține lucruri ne-au rămas din scrierile sale. Omonimul său, Ghenadie de Marsilia, care îl definește ca pe un „om cu un limbaj limpede și cu spirit pătrunzător, îmbogățit prin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
utilizate, culegerea a fost numită Octoechos. Imnurile sînt dedicate unor evenimente și personaje din istoria evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Naștere, Paști, Cincizecime, înălțarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Vasile cel Mare...), unor patriarhi, episcopi și împărați, precum și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure) sau conțin învățături (împotriva mîniei, împotriva teatrului și dansului, aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și regăsiri, iubiri, pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele de Milan și Prospero taumaturgul. Piedut în abstruse speculații, în lecturi oculte și în reverii, absent de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a adresat lui Dumnezeu, chiar provocându‑L, a „vorbit bine” (Iov 42, 7). El nu a vorbit despre Dumnezeu, ca cei trei prieteni ai săi, ci lui Dumnezeu. Și vorbindu‑I, L‑a Întâlnit pe Dumnezeu, descoperind În El un Taumaturg. Iov a stri‑ gat către Dumnezeu și a fost sincer În strigătul său. Aici este sensul rugăciunii ca și comuniune cu Dumnezeu. „Modul 178 Suferința și creșterea spirituală acesta În care dreptul Iov și‑a asumat suferința, ca și fide
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
capetele. În pace, Își dădură sufletul Domnului, pentru a primi cununa victoriei. Slăviții martiri Cosma și Damian, Antim, Leontie și Euprepius au suferit În orașul Egeei, În ziua a cincea a lunii octombrie. IX.2.2. Reprezentarea celor doi sfinți taumaturgi În iconografie Foarte cunoscuți, sfinții „fără de arginți” Cosma și Damian au fost În mod frecvent reprezentați Încă din Antichitate ; patroni spirituali ai medicilor, ei apar În diverse imagini, pe sigilii, pe monede, În decorațiunile sanctuarelor ; tămă‑ duitori fiind, s‑au
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Sinoadele Ecumenice. O altă situație semnificativă viza faptul că deciziile unor Sfinți Părinți, singurii participanți la concilii, au fost admise și adoptate de Sinoadele Ecumenice - a se vedea epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei (264), împărțită în canoane; enciclica Sfântului Grigorie Taumaturgul (270), divizată în canoane; discursul de căință al Sfântului Petru al Alexandriei (311), împărțit în canoane; 3 epistole ale Sfântului Atanasie cel Mare (373); 8 enciclice și scrierea despre Sfântul Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379), divizate în 92
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mai puțin de 5.000 de papirusuri din care 1.800 grecești, în cea mai mare parte neexplorate. Textul restituie ceea ce subzistă dintr-o copie completă a cărților I și II ale Fizicii filosofului, adică o adevărată comoară, pentru că opera taumaturgului sicilian nu este cunoscută decât din citatele ce ni s-au transmis grație continuatorilor săi, desprinse din opere și formând un poem fragmentar, incomplet și, din această cauză, greu de înțeles. Descoperirea permite stabilirea unei punți între cele două părți
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere unui prunc, de duh sfânt care copulează și de taumaturg care transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... În detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Emil Franzos, în Nuvela austriacă în sec. al XIX-lea, București, 1966, 485-571; Hans Erich Nossack, Interviu cu moartea, București, 1967, Cel mai târziu în noiembrie, București, 1973; Johann Wolfgang Goethe, Contribuții la teoria culorilor, Iași, 1995; Marc Bloch, Regii taumaturgi, pref. Jacques Le Goff, Iași, 1997; Raymond Queneau, Florile albastre, pref. trad., București, 1997; Hans Georg Gadamer, Elogiul teoriei. Moștenirea Europei, pref. Ștefan Afloroaei, Iași, 1999 (în colaborare cu Octavian Nicolae), Actualitatea frumosului, Iași, 2000; Im Hof Ulrich, Europa Luminilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
a fost de acord nici cu puterile nelimitate ale alanului Aspar, care era de credință ariană și căruia împăratul îi datora tronul; în 471, Leon a ordonat asasinarea lui Aspar și a fiilor săi. În legende târzii, Ghenadie apare ca taumaturg și i se atribuie capacitatea de a-și prezice moartea. Puține lucruri ne-au rămas din scrierile sale. Omonimul său, Ghenadie de Marsilia care îl definește ca pe un „om cu un limbaj limpede și cu spirit pătrunzător, îmbogățit prin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost de aceea numită Octoechos. Imnurile sunt dedicate unor evenimente și personaje din istoria evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii, Urcarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Basilius...), unor patriarhi, episcopi și împărați, ca și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure), sau conțin învățături (împotriva mâniei, împotriva teatrului și a dansului; aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pentru a se regăsi pe sine pur, trebuia să treacă prin experiența iubirii, prin suferință, dovedind rezistență, mai ales într-un Bizanț marcat de vicii, un adevărat Infern. Împărăteasa Irina îl considera mag, făcător de minuni: "Ești, precât înțeleg, un taumaturg", iar episcopul Platon îi remarca singurătatea absolută: "Părea singur în mulțime și ridicat deasupra ei. Părea într-un pustiu al propriului suflet". El va fi un conducător spiritual (caesar = împărat; breb = rozător); arată legătura omului cu natura primordială; boierii de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
într-un trecut eroic al caravelelor), secondat de Cayetano și de faimoasa poliție politică PIDE, istorie brusc întreruptă în aprilie 1974 prin Revoluția Garoafelor (gata gata să degenereze într-o potemkiniadă comunistă). António Lobo Antunes transmite inchizitorilor talentul său de taumaturg al narației, făcând din ei stiliști desăvârșiți în deplin acord cu viziunea lor despre lume, sinestezică, sinoptică, animistă, mitopoetică. Aproape fiecare personaj este o cutie de rezonanță a teluricului, vegetalului și vietăților (moșia Palmela, Setubal), dar și a apelor, fluviale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și regăsiri, iubiri, pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele de Milan și Prospero taumaturgul. Piedut în abstruse speculații, în lecturi oculte și în reverii, absent de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
practică obișnuită este de a conferi greutate unei sarcini retorice prin a protesta vizavi de a sa dificultate<footnote Isocrate 4.13; Aristotel, Retorica, 1415a2; Men. Rethor 368.10-11; cf. C. W. Macleod, op. cit., p. 186. footnote>. Și Sfântul Grigorie Taumaturgul își începe panegiricul pentru Origen astfel: „Tăcerea ar fi fost cea mai bună, pentru că nu sunt antrenat în retorică, iar subiectul însuși este prea mare pentru a fi tratat” (1.1-13); iar primul paragraf din lucrarea In Hexaemeron a Sfântului
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]