108 matches
-
cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe cu motivație și cauze spirituale? Suferința trupească determină sentimentul unei ajustări a lumii doar la nivelul taumaturgic, la planul posibilității de vindecare. Cel lovit profund de acest tip de suferință neglijează în privirea sa asupra lumii toate aspectele și oportunitățile ce se deschid cu excepția celor care ar putea determina întreruperea și stingerea durerii sale. Șansa pe care
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corporale și ea efemere, se ridică la preîntâmpinarea unei tămăduiri eliberatoare din fluxul temporalității, o tămăduire întru transcendență și adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității, este vindecată la nivelul profunzimilor pulsative de însemnele așezării sub spectrul mobilității liniare ireversibile a istoricității. Astfel, credinciosul nu mai poate fi atestat în formula identității sale de credincios, nu mai poate fi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric spre imnografie. Pe scurt, monahul este cel care, cu toate simțirile sale înduhovnicite, „a găsit raiul”. Regenerarea firii se produce într-o întâlnire neprefăcută cu veșnica „noutate a lui Dumnezeu, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
domesticită în colinde sub imaginea surprinzătoare a leului viu adus în sat. În panteonul creștin patru sfinți au numele Damian, însă, dintre ei, sfântul aflat întotdeauna în asociere cu fratele său geamăn, Cosma, are cea mai mare putere la nivel taumaturgic. „Anarghirii devin, în descântece, personaje mitologice, cărora, în mod evident, li se ignoră originea. Ei au puteri cu totul ieșite din comun, pot alunga duhurile rele și purifică universul: «Amin, Amin/ Cosmă Damin,/ Unde purcezi,/ Codrii ciuntezi,/ Toate fântânile,/ Toate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orice opreliște și amintește concomitent de jertfa întru nuntire a animalelor stricătoare. Poala de fustă (sună) are valori apotropaice în descântece, când este asociată cu aura pură a fecioarelor. Dacă pana frumoasă a păsării solare devine o mătură mirifică, agentul taumaturgic se schimbă într-un instrument casnic, ambele având rolul de a-i ușura inițiatei integrarea în noul statut social. Protecția solară a inițiatei apare și în însemnul spiritual al frumuseții fetei din leagăn: „Dar în leagăn cine-mi șade?/ Ia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viața tribului ca și culesul plantelor sălbatice (îndeletnicire femeiască)”. Ambele scenarii valorifică ocupațiile istorice ale fiecărui sex pentru care caracteristicile ființei devin definitorii. Legătura osmotică cu pământul roditor conferă tinerelor știința intimă a plantelor, a momentului în care puterea lor taumaturgică și magică este în pârg. În colindele tip IV, Portretul fetei frumoase, apele retrase (la porunca fetei, în alte texte ceremoniale) lasă în urmă un sol proaspăt a cărui fertilitate maximă este figurată prin inflorescențe: „Vîntu-i lin bătutu-ș-au,/ Brîndușița fetelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
merili” (Izvoare - Soroca). Suflarea apariției avimorfe instituie starea de latență, provocând retragerea conștientului și pierderea controlului exercitat de acesta. În credințele arhaice, suflatul are puteri apotropaice, fiind practicat pentru alungarea spiritelor aciuate la suprafața apei, dar și pentru definitivarea efectului taumaturgic al descântecului. Principiul magic catalizator stă în puterea interioară, aerul expirat bucal este încărcat cu energia spiritului și acționează direct asupra lumii. Suflarea păsării măiestre aduce o briză din nucleul sacru și induce „aromire” prin introducerea firii în starea crisalidei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de sărutul dat leprosului care este mai întîi un act de purificare. Cum leprosul este impur, sărutul de caritate îl purifică. Dar poate și să-l vindece, așa cum a făcut sfîntul Martin sărutîndu-l pe lepros pe gură. În acest sărut taumaturgic, rolul salivei este important: Îndată ce saliva binecuvîntată, ieșită din gura sfîntului, l-a atins pe lepros, această ungere parfumată l-a vindecat de boală ce-l dobora" (Venance Fortunat). Sărutul dat leprosului este emblematic pentru abdicarea de sine într-un
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
mediocre tremură de spaimă în fața criticii. Critica nedreaptă trebuie învinsă prin simpla evidență a meritului, care nu se cade neapărat să lupte, ci să fie. Pasivitatea senină, triumfătoare în fața agresivității. * Rănile te caracterizează mai bine decît orice alt factor. * Puterea taumaturgică a necunoscutului: Doctorul nu-i lecuiește pe cei care-l cunosc" (Isus, Evanghelia după Toma, 36). * Medicul Cehov despre discreția impusă suferinței: "Nu-i auzim pe cei care suferă și ceea ce e teribil în viață se petrece undeva în culise
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
amintește viitorul"), mă mulțumesc a înregistra reacțiile prezentului ca pe un soi de eșantion concomitent al perioadelor revolute și al celor ce vor veni. Un optimism exacerbat, de factura idealizării naive a "intrării în Europa", a instaurării unei democrații perfecte, taumaturgice, ni se prezintă din capul locului deplasat. Sînt înclinat a acorda mai mult credit posturii circumspecte, mereu prudente, care nu pierde din vedere factorii endemici, de sorginte nu doar comunistă ci și fanariotă ori chiar cu mai lungi rădăcini balcanice
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
durerea sufletească opunându-i durerea fizică. Desfășurarea în colectivitate a ceremonialului ajută la intensificarea și amplificarea senzațiilor. Astfel se ajunge, în formula lui Durkheim, la o "panică a tristeții". "Orgiile de tortură" provocate de durerea paroxistică sunt parte a procesului taumaturgic prin care travaliul / ceremoniile de doliu încearcă să șteargă amintirile și rănile dureroase. Frustrarea e individuală, dar e și colectivă: "La originea doliului se află senzația de împuținare pe care o încearcă grupul când își pierde unul dintre membri. Dar
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i încordare, sugerînd o discreditare a textului în presupusa-i funcție taumaturgică: Creierul meu va descăleca de pe cal și se va culca lîngă ea și atunci/ cuvîntul iarbă va naște pămînt și cuvîntul cal va trage căruțe/ pline de cărți putrede scuturate din arbori/ pe jumătate deja ciugulite de păsări, bune doar
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
îmbătrînirii există în sîngele muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
și beneficiarul autoritar al unei muzici capabilă să îl ridice, prin ea însăși, în trufașe universuri profane, grație exersării exclusive a capabilităților estetice, concomitent cu abandonarea deo-centrismului ce a guvernat manifestarea suverană a funcțiilor etice (: funcțiile suprasensibilă, inițiatică, magică și taumaturgică). După Octavian Nemescu "factorul care a contribuit cel mai mult la degradarea și prăbușirea imaginii sacrale în muzică, în artă, în general, a fost ritualul spectacular și, în cele din urmă, civilizația occidentală care l-a născut și l-a
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
fie nu un vas pe care îl avem de umplut, ci un cămin ce trebuie încălzit. Iar procesul încălzirii cunoaște trei faze, funcții ale administrării plăcerii la impactul cu opusul muzical: 1) muzica mă poate reface (având în principal conotații taumaturgice în planul imanenței somatice, dar și psihologice); 2) muzica mă poate preface (operând la nivel spiritual, transcendental); 3) muzica mă poate desface (subminând sufletul și smintind mintea). De aici și până la a interpreta plăcerea ca fiind un Ianus cel
Ascult?nd muzica by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
care cedează de la prima întîlnire, cu ploi care se întorc în cer și mașini care se repară miraculos, cu vapoare care își șterg urmele pe măsură ce înaintează adînc în mare. Cu păcate care devin fapte bune și crime care devin isprăvi taumaturgice. Prozatorul britanic nu știe fizică și e bine că nu știe (ne ajunge Pynchon!), altfel ideea lui s-ar fi prăbușit în eșec, parazitată de complicate hățișuri scientiste, cu atingeri de SF care, aici, n-au ce să caute. Documentarea
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
Cristea Enache scrie adesea despre limitele propriei profesii. E conștient că ea, critica, nu poate foarte mult în anumite privințe, dar nu crede că e o verigă de prisos între cititor și autor, ba, dimpotrivă, ar putea avea o funcție taumaturgică în cazurile (frecvente, după opinia sa) de "ciudată boală a prezentismului", care se manifestă așa: "Istoria începe cu noi, înaintea noastră a fost ori un deșert, ori un pre-postmodernism etc." Critica lui Daniel Cristea Enache pune mereu față-n față
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
amenință singura ei formă de manifestare: imuabilitatea. Așa s-a întâmplat în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepții care confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
foarte asemănătoare cu audiția muzicală a unei Triosonate de Bach. Nu mă miră că dr. Kafka respingea muzica clasică. Două entități de același semn, două opere de aceeași natură, două entelehii din același regn se resping reciproc." (din capitolul Jurnalul taumaturgic. Post it- uri despre K) O lectură cu bunele și cu relele ei, dar, în orice caz, nu lipsită de virtuți empatice și de merite expresive. Pregătiți-vă, în schimb, pentru ce urmează să citez. Găsiți aici și irelevanță, și
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
În centuri de castitate Mâine la ora treisprezece exact Va Începe ediția princeps a simpozionului despre sconcs. Sperjurii miezului de noapte au trimis Adrogini cefalici În plină carieră deontologica; Pornologii poartă ceasul În dinți Pentru a nu-și pierde condiția taumaturgică Și craniul de insomnie sub chipiul de clor. Regnul malefic declară Imperativul macbethian: ucideți liniștea! Din București, ,,România liberă” publică sub numele lui Vasile Iancu vești despre ,,O antologie semnată de copii”, dar și despre ,,Seara poeților Tăcu” de la Societatea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din cercul relativ închis al lumii clericale și - cum a observat Nicolae Cartojan - „au pătruns, prin cărturarii mărunți, în masele adânci ale poporului și au lăsat în folclorul nostru urme care dăinuiesc până astăzi” (31, p. 246). Nu numai calitățile taumaturgice atribuite lui Solomon, ci și cele sapiențiale au impresionat puternic mentalitatea populară românească. Într-o mulțime de texte folclorice apare figura celui numit „Preminte Solomon”, personaj atât de îndrăgit și de popular, încât și-a pierdut, în timp, coordonatele spațio-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolele XVII-XVIII) în care vrăjitorul popular a intrat sub patronajul simbolic și onomastic al semilegendarului rege biblic. Conform tradiției talmudice, Solomon era în posesia unui inel conținând un talisman („Sigiliul lui Solomon”, gr. Sphragis Solomonos) pe care era săpat numele taumaturgic (sl. ciudotvoreț) al lui Dumnezeu. Acest inel îi dădea regelui puteri nelimitate asupra demonilor și îngerilor și, în primul rând, acelea de a alunga sau de a chema demonii, de a-i lega sau închide în vase de aramă, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a zidirii de către Solomon a templului din Ierusalim cu ajutorul arhidemonului Asmodeu (devenit Kitovras la ruși, Markolf la germani, Merlin la francezi, Saturn la englezi). Pentru a-l pune la treabă pe acesta din urmă, Solomon îl „leagă” cu inelul său taumaturgic (190). „Legarea” magică a lui Asmodeu a devenit legare efectivă. În versiunile ulterioare ale legendei, Solomon folosește „un lanț de aur pe care era scris numele lui Dumnezeu”. Legenda a pătruns în literatura română prin romanul popular Viața lui Bertoldo
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Dorotei al Monembasiei, care a preluat legende apocrife din Cronica lui Gheorghios Amartolos). Astfel, într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon - „dată de la Dumnedzău” - și se inventariază calitățile sale taumaturgice („știa și cum va lega pre diavoli și cum îi chema pe numele lor și toate vrăjile”), se spune : Că, de lovea boala pe vreun om, el să și lecuia cu aceale ierbi ce le dedeasă scrisoare Solomon, cât de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]