261 matches
-
putea fi „rîu“, „apă“. A doua parte poate fi o temă indo-europeană care se întîlnește în mai multe nume de ape, formată pornindu-se de la rădăcina *str > sr „a curge“, așadar, sensul ar fi tot „rîu“, „curent“ (iată deci o tautologie toponimică străveche!). Sincoparea primului a s-a putut produce în limba slavă odată cu schimbarea accentului pe silaba următoare (Dnyestr), așa cum s-a întîmplat și cu numele Niprului, Danapris (< *dana, „rîu“, „a curge“ + pris < *pere, *prn, „a sări“, „a stropi“). Simplificarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînă, așa cum s-a întîmplat și în alte situații. Rezultă că Nistru și Nipru sunt nu numai paronime, inclusiv la origine (Danastris-Danapris), ci și relativ sinonime („rîul care curge“), ba chiar ușor pleonastice („rîul care curge/stropește“), un fel de tautologii toponimice „fosilizate“. Olt Este numele unuia dintre cele mai importante rîuri de pe teritoriul Romîniei. Izvorăște din Transilvania, de la poalele Mun ților Harghitei, din masivul Hășmașul Mare, de la întretăierea Culmii Cucului cu cea a Laloșului, și se varsă în Dunăre pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
urmărirea prăzii pe sub soarele încins, având doar îndrăzneala de a se înfrupta primul din prada proaspăt doborâtă și ucisă, leul se impune numai în captivitate (atunci când se învârte în cușcă). Om "Mândru ca un om" ( Fier comme un homme): pleonasm, tautologie. BIBLIOGRAFIE SUMARĂ BATAILLE, Georges, Oeuvres complètes, vol. IX, Paris, Gallimard, 1979. Oeuvres complètes, vol. XII, Paris, Gallimard, 1988. DESCOLA, Pierre, Par-delà nature et culture, Paris, Gallimard, "Bibliothèque des sciences humaines", 2005. FONTENAY, Élisabeth de, Le Silence des bêtes, Paris, Fayard
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
grup. Plecînd de la acest caz clinic, înțelegem că, pentru a se menține, reprezentările presupun declinarea, succesivă sau paralelă, a mai multora dintre funcțiile lor. 8. Fatalitatea stereotipurilor și ideologia "publicului larg" Relațiile de discriminare interetnică sînt exemple triste ale acestei tautologii și ale "bîlbîielilor" inerente stereotipurilor și ale formelor de "cunoașteri" și credințe pe care acestea din urmă le implică. Membrii unui anume grup social sînt văzuți ca violenți sau hoți. Exemplul reprezentării sociale a țiganilor, studiată de Jorge Correia Jesuino
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
tautologic\ a func]iilor sintactice" Uneori, funcțiile sintactice (sau componenta nominală a funcției de predicat) se realizează, tautologic, prin aceleași unități lexicale prin care s-a exprimat regentul, într-o relație de dependență, sau celălalt termen, în relația de interdependență. Tautologia poate fi autentică, reală: „O crimă rămâne totuși o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate...” (O. Paler, Viața..., p. 179) sau aparentă: „A slujit băiatul cât a slujit, când mai bine când mai rău...” (I.L. Caragiale, IV, p. 174) Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi autentică, reală: „O crimă rămâne totuși o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate...” (O. Paler, Viața..., p. 179) sau aparentă: „A slujit băiatul cât a slujit, când mai bine când mai rău...” (I.L. Caragiale, IV, p. 174) Prin tautologie reală, se absolutizează identitatea semantică a subiectului, în relația de interdependență: „Eu știu, moșule, că sluga-i slugă și stăpânu-i stăpân.” (I. Creangă, p.219) sau se subliniază sfera semantică a regentului, în relația de dependență: „De glumeț, glumeț era
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă, p.219) sau se subliniază sfera semantică a regentului, în relația de dependență: „De glumeț, glumeț era Moș Nechifor, nu-i vorbă, dar de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.” (I. Creangă, p. 90) Prin tautologie aparentă, manifestată la nivelul frazei, sfera semantică a funcției este situată în nedeterminare: „Bănuise el ce bănuise.” (E. Barbu, p. 323) școmplement directț, „Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui Harap Alb i se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al non-contradicției. În acest peisaj se înscrie Ștefan Lupașcu cu principiul său. Filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Care au fost condiționările pentru a produce o asemenea literatură? Probabil s-ar putea răspunde tot în spirit behaviorist. Este destul de limpede că prin dilatarea la maximum a repertoriului condiționărilor (stimuli verbali generalizați, literatură) se ajunge la un fel de tautologie explicativă și, oricum, se iese din perimetrul riguros al controlului pe care îl pretinde concepția de această factură (neobehavioristă). Traseul inserției individului în viața socială plenară, care incumbă și dezvoltarea personalității sale axiologice, nu este unul liniar și uniform. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
foarte apropiat de ceea ce este cunoscut ca "limbă de lemn"54. Aproape neinfluențat de schimbările politice și de modelele lingvistice, discursul reprezentanților administrației penitenciarelor oferă paradigma poziției oficiale și autoritare, caracterizată de stîngăcia organizării discursive, producătoare de ambiguități sau de tautologii neintenționate. Nu este vorba de rigiditatea firească oricărui stil tehnic, specializat, ci de aceea impusă mai ales de clișee împrumutate din alte domenii nu pentru a denumi obiecte, acțiuni și relații specifice, ci, de multe ori, pentru a exprima raporturi
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
forma lor afirmativă și în cea negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general devreme ce oricărui lucru îi aparțin
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
păcate sau din fericire, ideologia are un rol de jucat aici. Impresia mea este că testarea teoriilor economice se găsește într-un stadiu imatur din punct de vedere științific. Mai mult, unele teorii nici nu sunt testabile, ori sunt simple tautologii, ori sunt prea metafizice. Noțiunile economiei politice sunt normative, ele conțin sugestii și recomandări des-pre politicile de urmat, care nu pot fi "axiologic neutre". De aici și caracterul de "știință persuasivă" al economiei politice, o știință, cum spuneam, impregnată valoric
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a deduce forma raportului social din interesele și rațiunile indivizilor. Acestui demers, care este unul totodată normativ și strict cognitiv, i se pot aduce patru serii de critici, după cum urmează: 1. Esența explicațiilor individualiste utilitariste este, pur și simplu, o tautologie. Nu ni se spune nimic altceva decît faptul că actorii sociali acționează în funcție de propriile preferințe și că ei preferă ceea ce preferă. 2. Atunci cînd explicația nu este pur formală și tautologică, ea suferă de un economism mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
chinuit de istorie, încântat într-o vreme de o utopie pe care o va abjura mai tarziu, obsedat, în sfârșit, de trecerea de la o identitate națională la alta"5. Chiar dacă consideră că marile sisteme nu sunt, în fond, decat "strălucitoare tautologii", Cioran asculta fascinat cursurile profesorului de metafizica, Nae Ionescu, mai ales cursul despre plictis: spre deosebire de animal, omul are acces la plictis, iar prin acesta, la "filosofare". Cioran este fascinat de "pedagogia negativă" a lui Nae Ionescu, care constă în a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
constata că, în sfera mai largă a comicului, parodia se așază sub semnul deriziunii, marcând relativitatea tuturor valorilor. Modificarea perpetuă a "scenei literaturii", pe care s-au perindat mereu alte decoruri privite de mereu alți curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Altă lume, al cărei erou "zboară în lună cu ajutorul rachetelor", "parodia anticipează realizarea unui vis", notează cercetătorul rus la capitolul "Insule îndepărtate, zburătoare, nelocuite"20. Mai mult, prin intermediul parodiei, un gen de literatură -utopia creează un altul, anticipează, cu toată tautologia, chiar literatura de anticipație. Nu întâmplător discuției cu privire la utopii și "robinsoniade" i se acordă, în Nașterea noului roman, un spațiu atât de vast. De altfel, includerea parodiei între aspectele primordiale ce unesc și supun interpretării eterna dialectică moștenire/ tradiție e
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
minciună, între original și imitație - autoreferențialitatea și metaficțiunea ca mijloc de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc - la nivel stilistic, se remarcă utilizarea parodică a marilor procedee retorice tradițio nale și preferința pentru figuri neconvenționale cu rol structurant (anacronismul deliberat, tautologia sau retractarea). Reprezentanți ai postmodernismului românesc - Grupul oniric a fost constituit în 1964, de către Leonid Dimov, Emil Brumaru, Vin tilă Ivănceanu și Dumitru Țepeneag, cărora li sau adăugat ulterior Virgil Mazilescu, Daniel Turcea ș.a. A fost interzis de cenzura comunistă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
această politică era bazată pe antifascism*, pe apărarea proclamată a democrației* și pe unitatea forțelor de stânga - eventual unificarea lor - sub o conducere comunistă. Reapărut la sfârșitul războiului sub forma „noii democrații” sau a „democrației poporului”, termenul „democrație populară” - o tautologie specifică limbii de lemn* a marxismului-leninismului* - desemnează cu începere din 1946, regimurile controlate de comuniști din sfera de influență sovietică în Europa Centrală și de Răsărit. „Spiritul de la Ialta” și democrația populară Acordurile de la Ialta* din februarie 1945 preconizează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Europeană dorește să acorde tuturor cetățenilor statelor sale membre aceleași drepturi sociale și economice, nu există ființe care să se numească "cetățeni europeni". Există doar cetățeni francezi, germani sau italieni"28. Concluzia lui Aron nu numai că se bazează pe tautologia legală că indivizii pot deveni cetățeni doar pentru că aparțin unui stat suveran care este singurul garant al ius soli sau ius sanguini, pe care se bazează drepturile și obligațiile cetățenești. Dar concluzia lui Aron a fost, oricum, depășită de evenimente
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
aceste tendințe amenință să submineze societățile civile și le afundă în grosolănie, nepolitețe și violență 1. Obiecții numeroase pot și trebuie aduse împotriva acestei orientări a discuțiilor. Tonul său moralizator, chiar autoritar, ascunde cu greu faptul că ea reprezintă o tautologie elaborată ce amintește de concepția premodernă asupra societății civile, privită ca o comunitate politică legiuită și ordonată. Shils și alți critici conservatori ai societății civile scot totuși în evidență o anumită idee: susținătorii de astăzi ai societății civile au prostul
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se preface în fața lui Trahanache a nu ști nimic în legătură cu scrisoarea; se consideră victimă, în compania lui Farfuridi și Brânzovenescu, iar în relație cu Nae Cațavencu este perfid și violent. În vorbirea lui Zaharia Trahanache se constată lipsa unui mesaj, tautologia, cacofonia, absurdul comunicării. Nae Cațavencu se află în ofensivă cât timp deține scrisoarea compromițătoare, fiind orgolios, agresiv, inflexibil, dar poate fi ipocrit, fățarnic, sentimental; patriot, umil, atunci când este lipsit de obiectul șantajului. Discursul său este, pe alocuri, aberant ("Industria română
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tulbură apele", fiind furată de Cațavencu, dar tot el asigură liniștea, în final, când regăsește scrisoarea. În comedia "O scrisoare pierdută" întâlnim: comicul de situație (pierderea și găsirea scrisorii, întâlnirea Cațavencu-Tipătescu); comicul de limbaj: ticurile verbale ("Ai puțintică răbdare", "Curat..."), tautologia ("O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are"), stâlcirea cuvintelor ("momental", "famelie"), clișeele verbale, negarea primei propoziții prin a doua ("Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"), comicul de caracter (ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
meserie, RL, 1979, 18; Cornel Ungureanu, „Arte & meserie”, O, 1979, 25; Grigurcu, Poeți, 270-274; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 212-215; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1979, 586-593; Costin Tuchilă, Poezia lui Romulus Vulpescu sau Despre o inedită tautologie, O, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 655-659; Sângeorzan, Conversații, 83-87; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 195-199; Moraru, Semnele, 52-58; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 76-79; Alexandru Balaci, Autobiografie lucidă, RL, 1983, 14; Gheorghiu, Reflexe, 84-86
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
raportează la conținutul enunțurilor și stipulează că nu trebuie să vorbim fără să spunem nimic, că enunțurile trebuie să aducă informații noi destinatarului. Dar o asemenea regulă nu poate fi evaluată decît într-o situație concretă. În virtutea unei asemenea legi, tautologiile ("Un soț este un soț") constrîng destinatarul să deducă informații subînțelese: dacă cutare a emis un enunț care nu aduce aparent nici o informație nouă, înseamnă că vrea să transmită altceva. Este cazul publicității următoare pentru marca Fiat: Pentru cei pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]