5,159 matches
-
flori. Și la ce bun? Nu pot să-mi întorc capul într-o parte. Pe noptieră ar putea să stea un pahar cu apă. Și, de ce-ar sta? Nu pot să-mi mișc mîinile. Zac pe spate și privesc tavanul. Mîinile mele întinse pe cearceaf. Tavanul nu e neinteresant. E alb și neted. Cuvintele: ieri, azi, mîine, le folosesc pentru că îmi amintesc de ele. O femeie cu care vorbesc destul de des mi-a spus: E un miracol că mai vorbești
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
pot să-mi întorc capul într-o parte. Pe noptieră ar putea să stea un pahar cu apă. Și, de ce-ar sta? Nu pot să-mi mișc mîinile. Zac pe spate și privesc tavanul. Mîinile mele întinse pe cearceaf. Tavanul nu e neinteresant. E alb și neted. Cuvintele: ieri, azi, mîine, le folosesc pentru că îmi amintesc de ele. O femeie cu care vorbesc destul de des mi-a spus: E un miracol că mai vorbești. Și eu mi-am spus: Asta
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
alea de păr la vedere. Din urechile femeii nu crește păr. Multe mai îmi spune femeia. Un miracol că mai aud. Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți să mîncați supă? Doriți să vă goliți vezica? Doriți să vă ușurați intestinul? Nu mă deranjează că nu mai vorbește așa. Dă la o parte
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
nu mă mai bărbieresc. Fiindcă îmi crește păr din urechi. Fiindcă mai vorbesc. Fiindcă mai aud. Fiindcă nu mai simt nimic, sau aproape nimic. Fiindcă beau apă. Fiindcă beau supă. Fiindcă mă piș. Fiindcă mă cac. Fiindcă citesc timpul de pe tavan. Fiindcă nu primesc flori. Fiindcă vreau să fiu sărutat. Fiindcă put pur și simplu. Fiindcă vreau să mestec ceva. Fiindcă unghiile mele mai cresc și probabil și cele de la picioare. Fiindcă nimeni nu-mi taie unghiile de la mînă. Fiindcă vreau
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
pe lume. O dată am plîns din cauza unei femei. Femeia era mama. Am plîns pentru că ea a plîns. De ce a plîns nu știu. Mi se pare normal să mai plîng o dată la sfîrșit, pentru că nu mai pot să mă uit la tavan. Alaltăieri sau ieri au venit două femei în același timp la mine. Una a spus: Dacă nu mîncai atît de gras. Dacă nu fumai ca un descreierat. - Cealaltă a spus: Dacă făceai sport. - Prima a spus: Dacă nu înșirai atîtea
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ți se așază mobilul în tăviță și agentul de pază îți înfige detectorul în prohab, poate ca o aluzie la sterilitatea fără margini care se întinde, asemenea unui fluid onctuos, de-a lungul nenumăratelor spații albe, de spital fictiv, cu tavanul coborît pînă la nivelul de avarie psihică. 9. Pentru că și în singura expoziție reală, aceea a precursorilor Neagu și Bernea, fascinantă prin substanță, dar ratată prin discurs și prin panotare, parcă anume spre a face o reverență spiritului tutelar al
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
cumplite ori duioase, reunite de actorii lui Odin cu ajutorul cântecelor și al dansurilor, al cuvintelor și al clinchetelor de clopoței, într-un florilegiu de o densitate extremă. Ne pomenim prinși într-un univers închis între podeaua presărată cu obiecte și tavanul acoperit de oglinzi, totul sub privirile unor manechine care ne trimit, poate, la vremea copilăriei, când am fost cu toții cititori ai basmelor lui Andersen. Însoțiți de imaginea noastră de astăzi, reflectată de oglinzile de deasupra capului, și având dinaintea ochilor
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
m-ar mai zgândări acolo, înăuntru. Câteodată piciorul mi se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu mă uitasem
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
hotăra și ea să intre. Și se așeza, uscățivă, osoasă, cu capul sus, înșuburat într-o nefirească extensie țeapănă. Rămînea încremenită pînă la sfîrșitul transmisiunii, la distanță de ceilalți. Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu nasturi mari, care îi accentua silueta debilă, pieptul plat, umerii fragili. Lui Yoel i se părea cîteodată bătrînă, de o vîrstă
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
relativă seninătate. îmi amintesc că pînă în 4 martie 77 nu m-au deranajt cutremurele și că îmi venea să rîd de reacțiile părinților mei, care au prins cutremurul din '40. Ori de cîte ori se mișca puțin lustra în tavan se schimbau la față și se întrebau panicați: "L-ai simțit ?" Ultimul cutremur de pe vremea lui Ceaușescu, cel din '86, i-a scos pe bucureșteni în stradă. În noaptea aceea a fost o uriașă viermuială pe străzi, deși nu s-
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
România nu funcționează și că tot ce fac și declară oamenii politici este aberant. Considerând mai prejos de pregătirea sa filosofico-politico-morală obligația de a prezenta, pur și simplu, ziarele de pe masă, citește câte o frază, apoi pufnește, ridică brațele spre tavanul studioului și se lansează în lungi și impetuoase diatribe, temperate doar de dificultatea cu care își găsește cuvintele. Cu ani în urmă, Mircea Badea făcea bancuri deocheate la o emisiune cu fete sumar îmbrăcate. Nu era adevărata lui vocație. Adevărata
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
găsească singur manuscrisul în limba valahă al Jurnalului ,draculesc". Bine ascuns într-o casetă de fier încastrată în zidul bibliotecii, manuscrisul e descoperit printr-o fericită conjuncție a astrelor: , De n-ar fi fost o lumină puternică ce cădea din tavan chiar în clipa aceea, nu mi-aș fi dat seama de nimic." (p. 21). Ca un făcut, lumina cade asupra lui Marin Mincu la toate nivelele scriiturii și (auto)lecturii. Din fericire, mai e puțin și începe jurnalul lui Dracula
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
dat de veste lui Vasia că venise clipa să demonstreze că unirea sa cu Natalia era cu totul altceva decât o mascaradă. Încăperea în care cuplul era izolat pentru prima lui întâlnire amoroasă era spațioasă, fără ferestre și cu un tavan jos. Un pat mare, pe jumătate vârât în alcov, se afla în fața unei uriașe sobe de tuci pe care servitorii o umpleau cu lemne printr-o deschizătură făcută de cealaltă parte a peretelui despărțitor. Când și când, unul dintre ei
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
probabil, alte nume absolut necesare în sistem pentru a-l valida: Eminescu, Caragiale, apoi alți scriitori interbelici, ca Arghezi, Blaga, Bacovia, Camil Petrescu etc. Dar e o strategie greșită să lași temelia unei construcții la urmă și să începi cu tavanul și acoperișul, suspendate avangardist în aer; să începi, puțin credibil și cu enorme riscuri, tocmai cu literatura contemporană și încă, și mai fantezist, cu multe nume noi mai puțin convingătoare. Un canon (mai ales unul didactic, insist mereu asupra acestui
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
perne și pernițe; dacă pe parchet vei așterne o mochetă roasă, vei înțelege mai ușor ceea ce urmează. Ba, nu! Ar trebui să vezi și florile înșirate pe toate pervazurile și, mai ales, acele imense vase din care se înălțau până în tavan crengi și frunzișuri pe tulpini groase cât brațul. Erau plantele ei, acum veștejite. "Ne dau oxigen" - spunea ea. Pe el îl înăbușeau, dar în ultimii ani le udase, stropise, pulverizase la cererea Birgittei care nu se mai putea mișca decât
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
se transformase în rutină. Scosesem telegrama din buzunarul taiorului și o pusesem pe noptieră. Apoi văzusem corpul gol al soțului meu dispărând sub pilota elvețiană, ușoară ca fulgii de zăpadă - stătea pe spate cu mâinile pe piept uitându-se în tavan ca un băiețel care se ruga fără cuvinte. Eu făcusem la fel, cu speranța că vom adormi amândoi imediat și că dormind voi uita de telegramă - mâine, cine știe, greutatea veștii mă va apăsa mai ușor. Dar soțul meu se
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
este pe lume Miracol minune vis Decît să iubești în spume Locu-acela fix precis!!! P.S. Dragul nostru Anton Pann Mi-a zis c-un surîs complice Pup-o domne fii avan N-o lăsa că-i pitulice Care zboară în tavan Și rămîi citind pe Nietzsche...
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
Radu a intrat în această relație. Dar într-o variantă a romanului Letiției a existat o asemenea scenă. * Nu mai asistase, placidă ca o legumă, la o întrunire de asemenea anvergură, cu ochii pe aurul înnegrit al stucaturilor baroce de pe tavan , stridente față de discursurile stereotipe, întrerupte de aplauze la fiecare citat din cuvîntarea Tovarășului. Sala era plină de femei între două vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
desperechiate (să nu fie nevoie de ele, dar vorba aia, pentru orice eventualitate) - peste dulăpiorul cu pricina, zic, se lăfăiau mai multe geamntane de toate mărimile, care, orînduite unul peste altul și învelite într-un cearceaf antediluvian, ajungeau pînă la tavan. Făceam o dată la 8-10 zile curățenie în balcon, măturam, spălam pe jos, curățam praful de pe măsuță și revistele ceva mai recente. Dar niciodată nu-mi trecuse prin minte, poate și pentru că nu înregistrasem nici un fel de semnale sonore de la nedoriții
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
zgomotos din ceașcă, vorbește gâjâit și miroase greu, comme une bęte de somme. Îmi lămurește personal expresivitatea teologică a semnului dumnezeiesc de la 2 ianuarie; fenomenul a fost extrem de explicit, zice, a reprodus pe cer aureola care tivește icoana Pantocratorului pe tavanul bisericii noastre, a reprodus-o exact! E semn că trebuie să ne cucernicim, să îngenunchem sub sfânta icoană din naos, în așteptarea minunii ce va urma. ?i continuă: din când în când totul în jurul nostru se umple de sens transcendent
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
În eternitate! CU BUZE DE ARGINT SĂRUT POTIRUL „Ta bouche aux lèvres d'or n'est pas en moi pour rire”... (P. Éluard) Cu buze de argint sărut potirul, În mine nimeni nu cutează râsul. Vorbele tale rămân pictate pe tavanul cerului, stalactite fumegând În noapte. În amintirea solstițiului se aud cum tresar chiparoșii. Dincolo de bolboroseala mării, un vers eșuat În această lume arsă de chin și alean... Știi ceva? e otrava din gând! Și cristelnița plânge... JURNAL MATINAL Cum să
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Are careva ceva de spus? Hai, spuneți! Spuneți, bă, fir-ați ai dracu de limbrici! Aș fi vrut să-i spun că vreau la toaletă, dar nu am Îndrăznit. Liniștea era copleșitoare. În timp ce priveam la un păianjen ce urca spre tavan, pe firul său aproape invizibil, parcă Îmi auzeam bătăile inimii. Cineva din spatele meu a scăpat un pârț. Nici ceilalți nu apucaseră să meargă la WC. Care a Îndrăznit, mă? Fi-v-ar mama voastră a dracu! Pârțuri, ai? Vă doare
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Pârțuri, ai? Vă doare-n cur de ce zic eu? Hai, ăla care se știe... un pas În față! Nici unul dintre noi nu s-a clintit. Din nou, liniște! Parcă nici inimile nu mai băteau. Totul muțise. Pe drumul său spre tavan, cred că și păianjenul Încremenise. Asta Înseamnă coalizare și insultă adusă superiorului! Culcat, că v-a luat mama dracu! Înainte, marș! Toți, cei de acolo, s-au trântit cu burta de pământ, apoi s-au Înșirat, unul după altul, spre
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Mi-am luat rucsacul, am dat din cap în semn de salut către femeia încă speriată, și am urcat scările până la camera mea. După ce am scăpat de hainele ude de pe mine, m-am trântit în pat cu privirea ațintită în tavanul alb. Nu prea avem ce să fac. Televizorul nu funcționa din cauza furtunii, reviste nu am reușit să găsesc, iar telefonul îmi era descărcat. Încărcătorul l-am uitat sau l-am pierdut. Tot ce știam e că nu-l mai aveam
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
și coasta bască ca o bască și părul galben ca un galben cum iau eu cu japca sintagmele cu degete subțiri și pătate de mure cotrobăind tot mai adînc în coșulețul de nuiele și ochii păianjeni în colțul din dreapta al tavanului caută crucea de pe caraiman în mîinile tale doamne lebăda cu două intrări de ce mă încăpățînez să cred că voi chiar schiați acum pe pîrtiile creierului meu cu lanterne aprinse văd inima pe frontonul capelei care-l turbează pe mircea de ce
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]