119 matches
-
istorie; aici adaug o explicație etc.). Totuși, oricare ar fi gradul de raționalitate, această tendință de a realiza tipuri se lovește mereu de activitatea producțiilor individuale, de infinitatea combinațiilor discursive și de variabilitatea criteriilor de disociere, creîndu-se premisele realizării unor taxinomii diferite în funcție de modul în care privilegiază sau combină proprietățile și circumstanțele discursurilor. De aici rezultă și imposibilitatea raportării celor mai multe texte la canoanele stabilite de cei mai mulți cercetători și de aici este instructivă clasificarea care ilustrează interacțiunea dintre genurile discursive și tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i, deoarece rezultatul ei este un discurs (sau un text) ce are un statut special (prin relația cu originalul) și, de cele mai multe ori, trăsături specifice. Din acest motiv, traducerea trebuie evaluată din perspectiva unei taxinomii discursive în care să se poată evidenția acest statut și asemenea trăsături și să se stabilească în ce măsură ele sînt caracterizante sau comune cu alte tipuri discursive. Există, desigur, numeroase categorii de discurs, distinctibile din perspectiva clasificărilor (destul de numeroase) ce pot
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
S., Structural linguistics, The University of Chicago Press, Chicago & London, 1951. Hjelmslev, Louis, Essais linguistique, Les Editions de Minuit, Paris, 1971 Hoarță Cărăușu, Luminița, Elemente de analiză a structurii conversației, Editura Cermi, Iași, 2003. Hoarță Cărăușu, Luminița, Pragmalingvistică. Concepte și taxinomii, Editura Cermi, Iași, 2004. Hristea, Theodor, Frazeologia și importanța ei pentru studiul limbii, în "Limbă și literatură", vol. I, 1984, pp. 5-14. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversația. Structuri și strategii, Edituara All Educațional, București, 1999. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Limbaj și comunicare. Elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în paradis?). Am greși. Cu atât mai puțin avem voie să facem așa în meseria noastră de istorici. Procedând astfel, de fapt, nu ne putem și nici nu trebuie să ne proiectăm ca atare în trecut cunoștințele noastre, concepțiile noastre, taxinomiile noastre de azi. Acestea nu sunt cele de ieri și nu vor fi fără îndoială nici cele de mâine. Cunoștințele noastre actuale nu sunt nicidecum adevăruri absolute și definitive, ci doar etape în istoria în mișcare a cunoașterii. Dacă nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ales ca un exercițiu al oralității, iar gramatica fusese studiată doar ca o tehnică indispensabilă unei rostiri corecte. Abia în epoca crizei de conștiință, lectura, comunicarea prin scris este inclusă de cărturari cu drepturi depline, alături de imagine și cuvânt, în taxinomia instrumentelor indispensabile cunoașterii". 8 Daniel Barbu, op. cit. p. 159. 9 Dimitrie Cantemir, Principele Moldovei, Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei, studiu introductiv, notă asupra ediției și note de Valentina și Andrei Eșanu, traducere din limba latină și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ales ca un exercițiu al oralității, iar gramatica fusese studiată doar ca o tehnică indispensabilă unei rostiri corecte. Abia în epoca crizei de conștiință, lectura, comunicarea prin scris este inclusă de cărturari cu drepturi depline, alături de imagine și cuvânt, în taxinomia instrumentelor indispensabile cunoașterii". 76 Daniel Barbu, op. cit. p. 159. 77 Dimitrie Cantemir, Principele Moldovei, Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei, studiu introductiv, notă asupra ediției și note de Valentina și Andrei Eșanu, traducere din limba latină și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
între sistemele închise și statice și procesele deschise și dinamice, între trăsăturile textului și procesul dinamic al lecturii ca obiect fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
pe text și orientarea spre context, între narațiune și narațiuni ca obiecte de studiu, între sistemele închise și statice și procesele deschise și dinamice, între trăsăturile textului și procesul dinamic al lecturii, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea lui, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar. Se prezintă constelația naratologiilor contemporane care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
despre care s-a discutat mai devreme. Situarea unei analize tipologice la [1] și la [2] mi se pare, de asemenea, la fel de ambițioasă și dificil de demonstrat din punctul de vedere lingvistic pe care am încercat să-l abordez aici. Taxinomiile actelor ilocuționare [3] (ale lui Searle, Austin și succesorii lor) sunt, în unele locuri, dublate de tipologii și mai aproximative de genul: "a nara", "a informa", "a descrie", la Mallarmé, sau, mai mult, "a povesti", "a explica", "a informa", la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
creșterea economică la acumulare și productivitate. “Pentru aceste motive - nota Rodrik - este cel mai bine să gândim acumularea și schimbarea productivității ca determinanți proximi ai creșterii economice, în cel mai bun caz. Pentru determinanții mai profunzi, găsesc că este utilă taxinomia următoare: 1.geografia 2.integrarea (comerțul exterior) 3.instituțiile. Geografia se leagă de avantajele și dezavantajele posedate de localizarea fizică a unei țări(latitudinea, proximitatea de căile navigabile, climatul ș.a.m.d.). Integrarea privește mărimea pieței și beneficiile (ca și
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
decât un lucru obișnuit. Ceea ce constată el este, asemeni categorisirii lui Wolfe, faptul că articolele din ziare au "narațiune pe secvențe" și "dialoguri"(3). Dar Berner mai adaugă procesualizarea, punctul de vedere, drama, previziunea, metafora și ironia, printre altele la taxinomie. Așa cum notează Connery, poate că cea mai importantă contribuție a lui Berner a fost realizarea acestui sondaj în ziare (chiar dacă limitat), un mediu care în bună parte era ignorat ca vehicul al "știrilor scrise cu stil" (Connery, Discovering). Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva se inversează. După lămurirea sensului evidențiat mai bine în alăturarea antonimică polifonie-monologism, este dezvoltată taxinomia genettiană a transtextu alității. Astfel, "paratextualitatea se referă la relația pe care un text o stabilește cu "vecinătatea" (titlu, prefață, note, ilustrații, avertismente etc.); metatextualitatea vizează relația critică, altfel spus, comentariul unui text realizat prin altul; arhi textualitatea se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
explicită (mai puțin plagiatul), în timp ce al doilea ascunde o intertextualitate difuză și generalizată. Cercetarea intertextualității nu a mai fost, după Genette, aproape nimic din ce fusese înainte. Eseisticii de tip barhesian îi va fi opusă (poate la extrem uneori) tendința taxinomiei altoite pe clasificarea genettiană, cu rezultate pozitive pentru studiul conceptului sau doar pentru domeniul inventivității lingvistice. Sigur rămâne faptul că intertextualitatea a dobândit în timp sfera de generalitate a transtextualității, a surclasat inclusiv hipertextualitatea (defavorizată de suprapunerea cu termenul din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mânat de demonul teoriei, Antoine Compagnon va reveni asupra fenomenului intertextual (Paris, [1998]), abordând legătura dintre iluzia referențială și intertextualitate (s.a.). Va profita de prilej pentru a creiona cuvenite nuanțări, dar și, poate, pentru a exprima un entuziasm reținut față de taxinomia categoriilor transtextu alității, care a revoluționat hermeneutica lui "cărțile din cărți se fac". Intertextualitatea se substituie referinței, remarcă cercetătorul de la Université Paris IV-Sorbonne. Astfel, se manifestă o a doua generație în teoria literară, după prima epocă preocupată de text în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextualitatea se prezenta în primele formulări, că definiri nu prea erau ca o categorie generală, aspectul se datora preocupărilor promotorilor ei, circumscrise mai curând filosofiei decât criticii. Fenomenele intertextuale s-au bucurat de o situare în spațiul poeticii abia după taxinomia genettiană a transtextualității. Critica literară a câștigat prin aceasta concepte operaționale, dar, în contrapartidă, a pierdut perspectiva generală pe care teoria textului credea că a impus-o. Cuvintele de pe coperta volumului reflectă trei modalități complementare de interogare asupra raporturilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Buglea Intertextualitate și mass-media. O perspectivă asupra presei germane (Timișoara, [2010]). 1.3. Câteva delimitări taxinomice Demersul lui Gérard Genette de a demonta și recompune mecanismul transtextualității chiar a introdus în arhitext: a deschis o Cutie a Pandorei plină de taxinomii în căutarea definirii perfecte, care populează spațiul tipografic, dar mai ales cel al comunicărilor științifice și al site-urilor în domeniu. Poate că acum este un moment potrivit să ieșim din arhitext și să ne îndreptăm, de pildă, către mit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
conturate până atunci (1982) conceptele importante din teoria textului. Totuși intertextul este definit de o manieră nu tocmai matematică : "o relație de coprezență între două sau mai multe texte". Dictionnaire d'analyse du discours (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 328) utilizează taxinomia genettiană, semn că nu s-a impus nicio altă abordare care să sistematizeze domeniul intertextualității, în cei douăzeci de ani. Operând cu criteriul explicit-literal, Gérard Genette diferențiază (1982: 8): o citatul (forma cea mai explicită și cea mai literală); o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Reîntoarceri MER -, reeditarea are loc la nivelul structurii de suprafață, cu propagarea undelor către structura de adâncime. Ritualul vizează prima structură, iar anularea timpului profan și proiecția în cel sacru țin de structura profundă.) Cercetătoarea stabilește la rândul ei o taxinomie a materializărilor intertextuale și obține 9 situații, prin operații de combinări și aranjamente (repetare:structură de suprafață/structură de adâncime), oprindu-se la cazul în care "unui text individual preexistent i se conferă altă structură de adâncime, care antrenează o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textul este un cer, plat și profund, în același timp, infinit (de n-am uita să renunțăm la imaginea bolții intratextuale eminesciene, să nu ne acuze și pe noi, peste 40 de ani, de impresionism critic vreun lector înclinat spre taxinomii)...măcar dacă s-ar fi oprit la țesătură (imaginea etimologică a textului), cititorul ar fi fost ajutat de simțul tactil, pe când așa, infinitul îl inhibă. Lexia lui Barthes pare să fie o parte dintr-un întreg curgător și adânc, o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau mai multe texte; o arhitextualitate: un text-ocurență trimite la tipul său; o autogenericitate sau autotipicitate: un tip (gen) trimite la el însuși; o intergenericitate sau intertipicitate: un tip textual trimite la unul sau mai multe tipuri. Considerăm că această taxinomie este puțin prea încărcată și ultimele două categorii nu sunt funcționale prin ele însele (sunt prea abstracte) genul, ca și tipul se materializează tot prin text. De altfel, doi ani mai târziu, universitarul canadian va reconsidera clasificarea propusă. În introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
récit), un scenariu. Mitul literar poate fi un mit literarizat (preluat de literatură din mitologie) sau mit literar propriu-zis (creat printr-o operă literară: un exemplu, Don Juan Tirso de Molina, 1630)4. Adrian Marino (1998, pp. 68, 75) realizează taxinomia invarianților (invariant = "un element universal al literaturii și al gândirii literare"), în care identificăm atât mitul, cât și mitul literar: o invarianți antropologici [mituri]; o invarianți teoretico-ideologici: aparțin acestei categorii toate "adevărurile" de ordin uni versal, marile "locuri comune" ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o hermeneutică atentă la corpusul de texte căruia i se circumscrie. "De fapt, un text este perceput în mod artificial ca fiind izolat: el se conturează pe alte texte, prin raportare la care prinde sens" (Rastier et Pincemin: URL). Din taxinomia corpusului de texte propusă de Rastier și Pincemin (vezi supra, capitolul referitor la delimitări taxinomice ale intertextualității), corpusul existent nu implică opțiunea hermeneutului, este un dat: textele accesibile unui cititor, fie și profesionist. Celelalte trei, în schimb, răspund unor criterii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu, opțiunea lingvistică se bucură de un sens denotativ și de un efect metaforic-teatral: reprezentația înseamnă și jocul actoricesc pe scenă. Fig. VII. Dispunerea/intensitatea tipurilor intratextuale în cadrul operei unui autor În imaginea de mai sus propunem actualizarea iconică a taxinomiei intratextului, pentru a urmări diminuarea intensității intratextuale dinspre centru spre marginea operei. Dincolo de circumferința acestui cerc se găsește nesfârșirea intertextuală sau interdiscursivă. Revenind la intratextul transauctorial, acesta prezintă o situație de dublă încadrare (cine știe dacă nu o ipostaziere a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
44 Anca Măgureanu "Intertextualitate și comunicare", în SCL, nr. cit., pp.10-11. 45 Jean Ricardou "Le Texte survit â l'excité", în revista Texte, nr. cit., 194. 46 Este justificată opinia Monicăi Spiridon despre clasificări: "N-am încredere în nici o taxinomie: idol metodologic intolerant pe altarele căruia aduce jertfe grele interpretarea de text". Cu dihotomiile putem fi mai înțelegători. 47 B. Bommier-Pincemin Diffusion ciblée automatique d'information : conception et mise en oeuvre d'une linguistique textuelle pour la caractérisation des destinataires
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reprezentată în simplificare tipologică sau în perpetuarea infinitezimală a individualului, irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația autorului însuși, "static" potrivit chiar taxinomiilor lui Anton Holban, Ioana se compune aglutinant, pe traseele digresiunii și ale parantezelor de discurs narativ, care dispersează materia ficțiunii. Mod camilpetrescian, împrumutat de la modernii vremii, în fruntea cărora strălucește Proust. Ca sumă a secvențelor detașabile, povestirea apare fără țintă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]