118 matches
-
Buglea Intertextualitate și mass-media. O perspectivă asupra presei germane (Timișoara, [2010]). 1.3. Câteva delimitări taxinomice Demersul lui Gérard Genette de a demonta și recompune mecanismul transtextualității chiar a introdus în arhitext: a deschis o Cutie a Pandorei plină de taxinomii în căutarea definirii perfecte, care populează spațiul tipografic, dar mai ales cel al comunicărilor științifice și al site-urilor în domeniu. Poate că acum este un moment potrivit să ieșim din arhitext și să ne îndreptăm, de pildă, către mit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
conturate până atunci (1982) conceptele importante din teoria textului. Totuși intertextul este definit de o manieră nu tocmai matematică : "o relație de coprezență între două sau mai multe texte". Dictionnaire d'analyse du discours (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 328) utilizează taxinomia genettiană, semn că nu s-a impus nicio altă abordare care să sistematizeze domeniul intertextualității, în cei douăzeci de ani. Operând cu criteriul explicit-literal, Gérard Genette diferențiază (1982: 8): o citatul (forma cea mai explicită și cea mai literală); o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Reîntoarceri MER -, reeditarea are loc la nivelul structurii de suprafață, cu propagarea undelor către structura de adâncime. Ritualul vizează prima structură, iar anularea timpului profan și proiecția în cel sacru țin de structura profundă.) Cercetătoarea stabilește la rândul ei o taxinomie a materializărilor intertextuale și obține 9 situații, prin operații de combinări și aranjamente (repetare:structură de suprafață/structură de adâncime), oprindu-se la cazul în care "unui text individual preexistent i se conferă altă structură de adâncime, care antrenează o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textul este un cer, plat și profund, în același timp, infinit (de n-am uita să renunțăm la imaginea bolții intratextuale eminesciene, să nu ne acuze și pe noi, peste 40 de ani, de impresionism critic vreun lector înclinat spre taxinomii)...măcar dacă s-ar fi oprit la țesătură (imaginea etimologică a textului), cititorul ar fi fost ajutat de simțul tactil, pe când așa, infinitul îl inhibă. Lexia lui Barthes pare să fie o parte dintr-un întreg curgător și adânc, o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau mai multe texte; o arhitextualitate: un text-ocurență trimite la tipul său; o autogenericitate sau autotipicitate: un tip (gen) trimite la el însuși; o intergenericitate sau intertipicitate: un tip textual trimite la unul sau mai multe tipuri. Considerăm că această taxinomie este puțin prea încărcată și ultimele două categorii nu sunt funcționale prin ele însele (sunt prea abstracte) genul, ca și tipul se materializează tot prin text. De altfel, doi ani mai târziu, universitarul canadian va reconsidera clasificarea propusă. În introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
récit), un scenariu. Mitul literar poate fi un mit literarizat (preluat de literatură din mitologie) sau mit literar propriu-zis (creat printr-o operă literară: un exemplu, Don Juan Tirso de Molina, 1630)4. Adrian Marino (1998, pp. 68, 75) realizează taxinomia invarianților (invariant = "un element universal al literaturii și al gândirii literare"), în care identificăm atât mitul, cât și mitul literar: o invarianți antropologici [mituri]; o invarianți teoretico-ideologici: aparțin acestei categorii toate "adevărurile" de ordin uni versal, marile "locuri comune" ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o hermeneutică atentă la corpusul de texte căruia i se circumscrie. "De fapt, un text este perceput în mod artificial ca fiind izolat: el se conturează pe alte texte, prin raportare la care prinde sens" (Rastier et Pincemin: URL). Din taxinomia corpusului de texte propusă de Rastier și Pincemin (vezi supra, capitolul referitor la delimitări taxinomice ale intertextualității), corpusul existent nu implică opțiunea hermeneutului, este un dat: textele accesibile unui cititor, fie și profesionist. Celelalte trei, în schimb, răspund unor criterii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu, opțiunea lingvistică se bucură de un sens denotativ și de un efect metaforic-teatral: reprezentația înseamnă și jocul actoricesc pe scenă. Fig. VII. Dispunerea/intensitatea tipurilor intratextuale în cadrul operei unui autor În imaginea de mai sus propunem actualizarea iconică a taxinomiei intratextului, pentru a urmări diminuarea intensității intratextuale dinspre centru spre marginea operei. Dincolo de circumferința acestui cerc se găsește nesfârșirea intertextuală sau interdiscursivă. Revenind la intratextul transauctorial, acesta prezintă o situație de dublă încadrare (cine știe dacă nu o ipostaziere a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
44 Anca Măgureanu "Intertextualitate și comunicare", în SCL, nr. cit., pp.10-11. 45 Jean Ricardou "Le Texte survit â l'excité", în revista Texte, nr. cit., 194. 46 Este justificată opinia Monicăi Spiridon despre clasificări: "N-am încredere în nici o taxinomie: idol metodologic intolerant pe altarele căruia aduce jertfe grele interpretarea de text". Cu dihotomiile putem fi mai înțelegători. 47 B. Bommier-Pincemin Diffusion ciblée automatique d'information : conception et mise en oeuvre d'une linguistique textuelle pour la caractérisation des destinataires
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
îl numește spațiu striat (Mille plateaux). Identitatea profundă nu este numai și necesarmente legată de un loc precis sau de o moștenire, fie ea și multimilenară, ci de un fel de spațiu-timp cuantic care modelează conștiința individuală. Pentru a relua taxinomia deleuziană, ar fi vorba, în acest caz, de un spațiu neted, populat de evenimente, intensiv, nemăsurabil și anorganic, un spațiu de afecte, neîngrădit și nomad : Și totuși, nu! Nu eram un om la fel ca voi. Voi nu v-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ironia postmodernă nu mai mediază între o realitate actuală și o esență sau un ideal ce trebuie atins, ci pune între paranteze căile de trecere, lăsând lucrurile într-o stare de suspensie și de cele mai multe ori, de contradicție. 7. Hibridizarea. Taxinomiile bine elaborate de până acum își pierd relevanța în cultura contemporană, care a reziliat și binecunoscuta departajare dintre cultura "înaltă" și cultura "joasă", introducând un mixaj frenetic între diverse discursuri și stiluri. Nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre care s-a discutat mai devreme. Situarea unei analize tipologice la [1] și la [2] mi se pare, de asemenea, la fel de ambițioasă și dificil de demonstrat din punctul de vedere lingvistic pe care am încercat să-l abordez aici. Taxinomiile actelor ilocuționare [3] (ale lui Searle, Austin și succesorii lor) sunt, în unele locuri, dublate de tipologii și mai aproximative de genul: "a nara", "a informa", "a descrie", la Mallarmé, sau, mai mult, "a povesti", "a explica", "a informa", la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în amonte. Iar centrarea doar pe dimensiunea cognitivă, în scopul unui mai bun control științific al manifestărilor sale, se îndepărtează de o aprofundare a contextului lor lingvistic și social de apariție. [Asimilînd] "un vocabular de emoții, nu învățăm doar o taxinomie de senzații corporale, ci și un sistem complex de aserțiuni morale și de cunoștințe practice de simț comun [...]. Psihologii cognitiviști au arătat că, cel puțin pentru anumite emoții, credințele relative la cauzele senzațiilor corporale sînt obligatorii [în identificarea lor] și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
fapt rezultatul nediferențierii între diverse tipuri poetice, un fel de daltonism mai curând. La întrebarea "cîte feluri de poezie există?" nu s-a răspuns niciodată credibil și cu autoritate, nu pentru că n-ar exista critici cu discernământ și simț al taxinomiilor, ci fiindcă întrebarea însăși e subminată de un fel de prejudecată, aproape generală mai cu seamă între poeți (afli între ei snobi, izmeniți și mistici ai ideii de poezie cu duiumul) că - la fel ca și mama - poezia e numai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adesea, sub forma enunțului ironic, ca modalitate fundamentală a ocurenței ludicului într-un gen considerat, ab initio, non-ficțional. Asupra acestui aspect vom reveni însă cu detalii concrete, dată fiind complexitatea sa. Analizând "modalitățile fundamentale ale textualizării", Paul Cornea propune o taxinomie comportamentală a autorului (producătorului) de text în virtutea intenției acestuia "de a stabili cu Celălalt o comunicare eficientă, de a instaura o comunicare prezumtivă ori de a experimenta resursele limbii însăși"45. Astfel, distinge între comportamentul referențial, pseudoși transreferențial și comportamentul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei evaluări, relația dialogică, susceptibilă de a atinge gradul maxim de subiectivitate, vizează, de regulă, adversarul. Cât despre comunicarea unei prescripții, ea poate, deopotrivă, să fie orientată fie spre public (cazul manifestului), fie spre adversar (cazul scrisorii deschise). Alte posibile taxinomii ale argumentării trebuie să țină cont de anumite criterii, cum ar fi cel al obiectului polemicii, al naturii argumentului, al valorii de adevăr pe care-l vehiculează, al strategiei de argumentare. În ceea ce privește obiectul polemicii, Eminescu distinge între polemica ad rem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
conținutistic, dar diferite ca întindere 102. E vorba, după cum însăși autoarea precizează, de o analiză a gramaticii discursului pamfletar într-o dublă direcție: a inventarierii gamei de procedee specifice pamfletului arghezian și a decelării metodelor artei sale polemice, avansând o taxinomie a principalelor direcții "în corelație cu intențiile pamfletarului". Angajarea într-un atare demers are ca premisă esențială tocmai absența unei investigații critice susținute asupra prozei, injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă însă un ochi analist pătrunzător și predilecția pentru taxinomii pertinente, de care nici un cercetător al publicisticii argheziene n-ar trebui să facă abstracție. Cu o altă energie hermeneutică, abordarea Ruxandrei Cesereanu, focalizată pe imaginarul violenței argheziene, oferă o perspectivă inedită, interdisciplinară prin care discursul pamfletar devine obiect fundamental în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o virtuală scară a ambiguizării discursului, violența limbajului arghezian cunoaște ca limită "de jos" acuza tranșantă (categoria, conform taxinomiei lui Halsall). Ea apare deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată sau, la final, luând aspectul inferenței polemice. În toate cazurile, acuza tranșantă se comportă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interlocutorului? Cum Își dă seama locutorul de sentimentul de discomfort pe care Îl creează interlocutorului prin ordinul așteaptă? Acest sentiment face parte din semnificația enunțului sau este o consecință a acesteia și ar trebui tratat separat? Chiar dacă Austin Încearcă o taxinomie a valorilor pe care le poate lua forța ilocuționară a unui act de limbaj (el identifică cinci clase: verdicve, exercitive, promisive, comportative, expozitive <ref id=”69”> Moeschler și Reboul 1999, p. 54 referință </ref>), este evidentă imposibilitatea identificării tuturor tipurilor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
G., 1967Identificarea microscopică a frunzelor oficinale în Farmacopeea Română (ed. a VIII a) pe baza tipurilor de stomate, Rev. Medic, 1 3, 3-4: 371-383 66. PETIT L., 1887Le pétiole des Dicotylédones au point du vue de l'anatomie comparée et de la taxinomie, These, Bordeaux 67. POPHAM R. A., CHAN A. P., 1950 Zonation in the vegetative stern tip of Chrysanthemum mohfolium Bailey, Amer. J. Bot., 37: 476484 68. RÁCZ G., PETER H.M., SEBE B., 1967 Tipurile de stomate la drogurile oficinale în Farmacopeea Română
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare a discursului autentic a cărui problematică compozită implică crearea unui clivaj semnificativ
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
filosofie sau la activități artistice. La antipozii scepticismului extrem față de teorie, un ansamblu de cercetări mizează mai degrabă pe un efort de rigoare plecând de la un studiu minuțios bazat pe etnolingvistică, sociolingvistică, antropologia naturii, un interes susținut pentru ordonarea lumii, taxinomii, interacțiuni sociale, procese cognitive. Faptul de a studia producții culturale sau reprezentări ca pe niște sisteme de cunoaștere sau ca pe niște sisteme de dispoziții mentale a relansat dezbaterea dintre particularism și universalism. Ceea ce în engleză se numește postcolonial studies
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Desigur, au existat mai multe cazuri și situații de evaluare paralelă sau pornind de la premise diferite a problemelor din acest domeniu și, de aceea, s-a simțit mereu nevoia unor precizări noționale și terminologice, pe măsură ce specialiștii elaborau metodologii interpretative și taxinomii adaptate obiectului vizat și perspectivei din care este cercetat. În acest context, s-au elaborat lucrări lexicografice, îndeosebi în spațiul de limbă franceză, alcătuite sau coordonate de specialiști ce contribuiseră prin propriile investigații la dezvoltarea cunoașterii și la perfecționarea mijloacelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și se atestă prin realitatea sintactică și narativă, încît sistemul ei de valori este orientat spre universul discursiv proiectat de limba concretizată în discurs. De aceea, se poate considera că orice categorie semantică este susceptibilă de a fi raportată la taxinomiile axiologiei, care reprezintă microsisteme de valori abstracte sau figurative. V. ideologie, structură, valoare. FLEW 1983; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO AXIOMATICĂ. Prin cercetarea principiilor pe care le dezvoltă științele care au atins un grad
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]