440 matches
-
avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul final marea confruntare a omului cu sine, marea învățătură sau lecție a destinului uman este o oglindă somptuoasă și funebră în care oricine se poate pierde, atât timp cât nu mai poate glumi. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca moar-tea să nu reprezinte un act anonim, depersonalizat și impropriu, ci dimpotrivă, o probă de afecțiune, de căutare de sine și de salvare".21 Dar poate că această temă de trist prestigiu, a suicidului, ține mai mult de latura teatralității operei lui Emil Botta (indiferent ce conotație am da acestui termen) decât de orice altceva. În orice caz, conform unei psihologii de buzunar, gestul în discuție este considerat, la o primă analiză, unul teatral, revanșard, de atragere a atenției asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică, angajând aproape întreaga exegeză ulterioară. Se vor face trimiteri la spectacole de pantomimă (Dana Dumitriu 33, Radu Călin Cristea 34), ecuația poet-actor fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică, angajând aproape întreaga exegeză ulterioară. Se vor face trimiteri la spectacole de pantomimă (Dana Dumitriu 33, Radu Călin Cristea 34), ecuația poet-actor fiind reconsiderată succesiv. Teatralitatea în opera lui Emil Botta va fi considerată "metaforă existențială"35, "dramaturgie a sentimentelor"36, până la concluzia lui Gheorghe Grigurcu: "între convenția teatrală și vibrația nudă" poezia lui Emil Botta "tinde la organicitate morală"37. Teatrul, în scrierile lui Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de convenția lui devoratoare. O cheie a teatralității lui Emil Botta este un eseu al său din 1931, Elogiul ipocriziei. Discontinuitatea, "intermitențele sufletului" (pentru a folosi o expresie proustiană) duc la virtualizarea eului, la pulverizarea identității și acceptarea ficțiunii ca pe o stare de infinitate: Amintire tăcută, concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
1974, p.206. 33 Dana DUMITRIU, Documente asupra melancoliei, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit, p.219. 34 Radu Călin CRISTEA, op. cit. 35 I. NEGOIȚESCU, Analize și sinteze, București, Ed. Albatros, 1976, p.280. 36 Z. SÂNGEORZAN, Vocația teatralității, rev. Cronica,, nr. 21, 1974. 37 Gh. GRIGURCU, Poezia lui Emil Botta, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit., 287. 38 Ov. S. CROHMĂLNICEANU, Literatura română între cele două războaie mondiale, II, București, Ed. Minerva, 1978, p. 154. 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Zoe a lui Caragiale, pe Groparul din Hamlet), păstrîndu-și caracterele originare dar puse în dramă altfel decît în textele care le-au impus în memoria noastră, tensiuni și conflicte aparent emoționale, foarte puțin teatrale sau, mai bine zis, de o teatralitate paradoxală, dezvoltări tematico-stilistice în marginea parodiei, dar o parodie ce-și conține negația, toate acestea pot să însemne o sfidare adresată unei anume idei de teatru, însă sînt fără îndoială și altceva, cu mult mai important: o provocare a teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
abia la pagina 88 a studiului, accepțiunea impusă chiar de Catrinel Popa: În ceea ce privește poezia ultimei jumătăți de secol, nu este nevoie de foarte mult efort pentru a înțelege că, în contextul schițat, esențială se dovedește și la acest capitol înscenarea, teatralitatea. S-a vorbit mult despre coborârea poeziei în stradă, s-au vehiculat concepte ca acela de realism poetic, de poezie a realului, etc., dar mai rar s-a observat faptul că până și cea mai Ťtransparentăť însemnare de acest fel
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
mult decît atît. Printre primele cadre avem transcrise cîteva episoade în convenția filmului mut al anilor 20 cu replicile inserate între o imagine și cealaltă, cu viteza specifică de rulare a imaginii care creează impresia unui dramatism burlesc, a unei teatralități nevricoase. Avem un gag tipic pentru un Charlie Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator numărînd tacticos "restul
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
Asemenea fenomen a fost posibil, desigur, datorită unor regizori extraordinari precum Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Horea Popescu, David Esrig sau Valeriu Moisescu. Ei își asumă actul regizoral de pe poziții polemice cu predecesorii, contrapunând vechiului concept de teatralitate o accepțiune modernă, care constă într-un proces de reașezare a artei spectacolului pe principii novatoare la toate nivelele, de la felul cum e citit un text și cum i se captează tensiunile la creativitatea actorului și concepția scenografică. Dintr-o
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
ei de la premisa sensibilă a unei "lumi pierdute", au umplut scena cu clamoarea unor orizonturi cosmice gemînd de încleștări stihiale, de grandioase prăbușiri la scara regnurilor, sau Nichita Stănescu cu abstractizarea sa glacial-absconsă, cu încifrarea sa sec-oraculară. Solemnitatea, poza patetică, teatralitatea nu l-au atras cîtuși de puțin pe Petre Stoica. Aidoma lui Alberto Caeiro, heteronimul lui Fernando Pessoa, și, mai cu seamă, "microrealiștilor" francezi, poetul nostru a mizat pe o modestie antiretorică, pe autenticitatea percepției nemijlocite a ambianței. Gonflarea subiectului
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
care a apărut), Malraux deținea prioritatea, prezența lui decidea ce se va face, observă și Drieu La Rochelle Era un temperament vivace, apt să ia iniațiativa, dar avea și căderi în melancolie, în plus mișcările lui erau încărcate adesea de teatralitate. I se acorda spontan funcția de conducător, de călăuză. Marile mitinguri antifasciste au fost organizate de el, împreună cu Gide. Arthur Koestler insistă pe predilecția lui pentru ceremonial și taină. Venit să-i ceară o participare la o chetă (ajutorarea unor
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
din romane aleg varianta fascistă. Dar romanele nu se pot reduce la patimile urâte derivate din afiliere. A avut presimțirea dezastrului, dar a fost prea târziu. A consemnat propria derută. Nihilismul l-a golit de vitalitate. Din fascism a împrumutat teatralitatea gesturilor. Căuta o supapă pentru a depăși dilema sterilității. S-a simțit tentat să sfideze, să iasă din rând, să provoace uimirea, să dezmintă ce e previzibil, neocolind exhibiționismul. Când Malraux a plecat în Spania, Drieu a stat pe loc
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
aceea a lumii reale, a istoriei, supravegherea permanentă fiind condiția esențială a funcționării regimurilor totalitare și polițienești. Cartea nu se oprește prin urmare doar la strategiile și modalitățile de funcționare dramaturgică și scenică a dispozitivelor de supraveghere, la excesul de teatralitate căruia îi dă naștere, ci radiografiază tipurile de supraveghere și efectele acestora în contexte social-politice reprezentative (de la epoca lui Ludovic al XIV-lea pîna la teroarea stalinistă, comunistă sau hitleristă). În acest sens, ea este și un eseu de psihologie
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
excepții care, în ciuda faptului că evită, de la caz la caz, adoptarea unor vocabulare ori sintaxe consacrate, propun fie angajarea unui tip superior de alcătuire a unui context muzical, fie o clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
La Haydn, la Schubert, la Schumann, la Ravel; desigur, la Britten și Bartók. Strategiile jocului pun în evidență atât spectacolul instrumentalismului rafinat, constrâns în a manipula inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor apăsat de premonițiuni, sumbre, sfâșiat între tandrețe, inocență și acute, grave crize emoționale. împreună sunt la "cvartetul Belcea" scriitura
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
momentul în care nu mai au cu ce să le plătească, articolele scrise pentru diferite ziare ori băncile din parcuri care reprezintă singurul punct fix al existenței lor, precum și sentimentul morții, liniștea pe care le-o aduc cimitirele, obiceiurile ciudate, teatralitatea gesturilor cu care îi deconcertează pe ceilalți, lipsa unor alte ființe umane de care să se simtă realmente apropiați, trăind neomenește de singuri, conștiința propriei valori, halucinațiile, înclinarea către visare, sentimentul înfrângerii, confuzia ori vlăguirea nevrotică. În ciuda acestor numeroase pattern
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
tot ce se putea discuta și improviza în jurul Marelui Poet. Într-o noapte, Nichita Stănescu m-a luat pe un balcon, s-a așezat în genunchi în fața mea (era unul dintre acele gesturi uluitoare, o specialitate stănesciană, inegalabilă, amestec de teatralitate, revelație și emoție) și mi-a spus: "Matei, scrie teatru, scrie teatru, pentru că în teatru totul mai e încă de făcut..." Momentul acesta este încă atît de viu și esențial pentru mine încît nu pot să-l evoc prea mult
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
un tur de forță, încercînd să devină o voce a rațiunii într-o lume din ce în ce mai sufocată de noxe. Politicianul și-a ales un alt culoar, unde imaginea sa se reconstruiește substanțial, servind nu doar o cauză nobilă, cît o necesitate. Teatralitatea demonstrației se explică și prin faptul că filmul lui Guggenheim, susținut de prestația actoricească și politică ex catedra a lui Al Gore, se adresează atît unui public informat, cît și unui public dezinformat, cu o pregătire minimală, și este poate
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
inteligență critică, fapt dovedit cu prisosință de finețea analizelor. Trei sunt aspectele pe care le urmărește cu consecvență criticul pe parcursul demonstrației sale: delimitarea unei arii a liricii dominată tematic de joc, investigarea atitudinii eului liric față de lume și față de limbaj (teatralitatea, asumarea ironică a convențiilor etc.) și raportarea permanentă a acestora la repere ale teoriei ludice a artei. Încă din primul capitol (Jocul ca lume) Ion Pop trece în revistă câteva dintre punctele de vedere cele mai avizate în domeniu (Huizinga
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
simboliste sau decadente, că la lectură impresia de artificialitate este covârșitoare, dar cu toate acestea nu cred că se poate vorbi la Bacovia despre o deplină conștientizare a convenției. La fel ca și incoerența și prozaismul din ultima perioadă, nici teatralitatea și artificialitatea excesivă din prima nu sunt rodul unei intenții. Avem de-a face mai curând cu un poet la care intuiția depășește calculul lucid. E mai firesc, în asemenea condiții, să punem acest "joc cu măștile" în legătură cu constanta obsesie
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
strângerea fierului vechi, s-a terminat cu noi. intalnire „destinala“ „Poeme declamative și eliptice“ - așa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana Petrian (Mirador, Arad, 2007). Într-o prezentare (generoasă) de pe ultima copertă a cărții, Doina Uricariu remarcă teatralitatea versurilor, dar o consideră o calitate: „Fiecare poem din cartea de față cultivă teatralitatea, lăsând-o să coboare printre versuri, asemeni cortinei, între acte sau schimbări de decoruri interioare.“ Tot Doina Uricariu prezintă ca pe o realizare artistică meritorie ruperea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana Petrian (Mirador, Arad, 2007). Într-o prezentare (generoasă) de pe ultima copertă a cărții, Doina Uricariu remarcă teatralitatea versurilor, dar o consideră o calitate: „Fiecare poem din cartea de față cultivă teatralitatea, lăsând-o să coboare printre versuri, asemeni cortinei, între acte sau schimbări de decoruri interioare.“ Tot Doina Uricariu prezintă ca pe o realizare artistică meritorie ruperea frecventă a textului, practicată de autoare: „Frânturi de mărturisiri și dialoguri, desprinse unele din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
carierei sale, regizorul reia una din temele care se regăsește de-a lungul filmografiei sale magistral ilustrată în Les Amants (1958), filmul care l-a consacrat bruscând conformismul burghez al epocii printr-o irumpere a pasiunii pe marele ecran fără teatralitatea larmoyantă cu care era înconjurat subiectul. Revizitându-l este mai greu de înțeles impactul pe care l-au avut câteva scene din film atunci; într-un fel regizorul reia tema pasiunii pe un alt portativ, riscant cu atât mai mult cu
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
convexă, care desfigurează istoria împăunată, restabilind adevărul..." (p. 242). Personajele nu-și aparțin: sunt niște păpuși animate de către Autor, care vrea să ajungă la Adevăr prin refracția refracției, parodierea parodiei de realitate actuală, deformarea conștientă a unei lumi deformate conștient. Teatralitatea romanului este marcată. Referințele la Hamlet sunt numeroase; și D.R. Popescu nu se lasă până nu introduce o a doua echipă de personaje, actori-figuranți făcuți să joace rolurile oficialităților venite la înmormântarea soldatului Paraschiv. Într-un roman în care avem
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]