127 matches
-
reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea secretă, clandestina a existenței sale; teatru se joacă nu doar în fața unui public, dar chiar și pentru propria plăcere. Atingând fenomenul creativității, Pariziana incarnează sensurile estetice ale timpului. Ea este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
monarhii naționale, izolarea vieții cotidiene a început să fie distrusă. Au început să se prăbușească obstacolele între categoriile sociale, să se nască viața socială în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii apar mai des unul în fața celuilalt. Vizibilitatea realității duce la teatralizarea cotidianului [v.Goffman]. 152 Alternarea stereotipului și a evenimențialului apare că una dintre structurile textului literar. "Le "stéréotypé" se situe à l'opposé de "l'événementiel", ce dernier se présentant comme quelque chose d'inconnu, assez souvent comme un phénomène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de tranziție. În plus, referințele sunt singulare și explicite. Doi ani mai târziu, în 1967, în textul său Art and Objecthood (Artă și obiectualitate), publicat în Artforum, Michael Fried ripostează față de ceea ce numește "artă literalistă", care ar fi simbolizată prin "teatralizarea" relației dintre obiect și spectator 137. Expresie a unui climat predominant și episod important în istoria gustului, arta minimalistă (numită și "artă ABC", artă a "structurilor primare" și a "obiectelor specifice") este privită ca efect al unei ideologii. Luând ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
relațiile, mai mult prin costume decât prin gestică sau priviri. Ierarhiile erau însă foarte clare. Distribuția rolurilor era dominată de conducătorii militari și politici, reprezentați mereu la o oarecare distanță de poporul care le era pus, fără rezerve, la dispoziție. Teatralizarea istoriei s-a refugiat cu succes în paginile destinate celor mici, salvând astfel, și pentru adulți, ceva din farmecul vechilor povești, populate cu prinți solemni, războinici mânioși, dușmani înspăimântați, supuși îngenunchiați și cai albi perfect cabrați. Bărbații masivi și pletoși
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atrage atenția asupra acestei conjugări a contrariilor care este fundamentul însuși al miturilor și care se joacă din nou în mitologia cotidiană a triburilor contemporane. Punerea în scenă a perversiunilor lor sexuale, a efervescențelor sportive, a demonismului lor muzical, a teatralizării corporale, toate acestea traduc dorința lor de comuniune cu imagos (arhetipuri) sălbatice, pânză freatică a oricărei vieți în societate. Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să percepem această sălbăticie ca expresie a unei
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
deloc străină de a noastră, era cu siguranță una diminutivată) și vom avea două-trei cuvinte a căror hermeneutică l-a preocupat parcă obsesiv pe Noica, prin dramatismul pe care-l imprimă comunicării umane. Și alături de ele, cu aceeași forță de teatralizare a legăturilor noastre existențiale, stau cuvinte precum: către, spre sau întru. Noica este stăpînit, cum spuneam, de forța sentimentului ce înconjoară ca un halou identitar ființa umană și o face să fie parcă mai vie decît este. Acum, cînd e
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
comunicării dialogale, și, în sens opus, exhibarea ei cu certă plăcere pe scena astfel creată. Personaje cu gustul reprezentației, animate de un spirit propriu histrionic, ludic sau narcisiac renunță cu ușurință la scutul invizibil vulnerabil, în plus al intimității dialogului. "Teatralizarea epicului", cum i-a spus Vasile Popovici (autor, mai tîrziu, și al Lumii personajului), situație cu vii aderențe în comunicarea de toate zilele, interpretabilă sociologic, numește această dispositio ternară. Între configurațiile posibile, în combinatoriile nesfîrșite ale lumii romanului, situarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
limitează cu nimic efectele dezastruoase ale acțiunii lui, orbite, pe "scena clasică" a geloziei. Întreaga secvență, episodul nefast al întîlnirii protagoniștilor după despărțirea fără motive aparente, ascultă de regulile punerii în scenă, sau, ca să folosim expresia lui Vasile Popovici, ale teatralizării epicului. Aflați sub luminile concrete ale unei scene realeun loc public, unde se află cunoscuți și necunoscuți în care vorbele le sînt auzite și orice mișcare înregistrată, Fred Vasilescu și Doamna T. reiau parca scena dintre Alfredo și Violeta. Drama
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Petrescu, op. cit., p. 124. 2. Ibidem. 3. Thierry Laget, Un amour de Swann, Gallimard, Paris, 1991, pp. 88-89. 4. Al. Călinescu, Biblioteci deschise, Ed. Cartea Românească, București, 1986. 5. Lăcrămioara Petrescu, op. cit., passim. SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI ... între protagoniști fericiți și nefericiți, despre oglinda întoarsă a cuvintelor nevinovate și meșteșugul vorbitorului inteligent. Despre cel ce ascultă și cel ce conduce ceremonia. Cu un sfîrșit despre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
56 CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE 68 MOARTEA LENOREI 76 FASCINAȚIA ASCUNSULUI 81 NOTE 85 "...CAMIL CITEȘTE LA DAME AUX CAMÉLIAS..." 86 RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS 99 NOTE 101 SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN 102 DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI 102 SCENE CARAGIALIENE 105 MALENTENDU ȘI MAL... ENTENDU NENOROCIRILE AVANSCENEI 111 UMBRA AUTORULUI SAU IRONIA DISCURSULUI ROMANESC 119 IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE 120 SCENA EXOTICĂ. UN
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster, directorul Operei din Cardiff, În Țara Galilor. Era un muzicolog rafinat (câțiva ani mai târziu, avea să preia și conducerea Festivalului de artă din Edinburgh), dar și profund interesat de teatralizarea spectacolului de operă, fiind unul dintre primii directori care au avut inițiativa să colaboreze cu regizori de teatru, cum ar fi, printre alții, Peter Stein sau Pintilie. „Vă urmăresc de mult spectacolele și aveam o intuiție că trebuie să regizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a Europei moderne, mai exact pe aceea a marilor ei proiecte de unificare. Ar trebui chiar să afirmăm că el a reprezentat-o sau a pus-o în scenă. Din umbra unei memorii filiale, Shakespeare va fi inspirat adeseori această teatralizare marxiană".187 Or, "spectrul comunismului" nu e altul decât cel care "așteaptă", chiar în prima frază a Manifestului Partidului Comunist, pe oricare cititor dar, mai ales, pe descendenții lui pentru a le reaminti consecințele politice și etice ale paricidului ("figura
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
prin cuvânt, deci prin intelect, oferind cunoaștere și înțelepciune, ceea ce reprezintă, după cum s-a observat, cea de-a treia modalitate inițiatică: calea verticală a marilor mistere ale Ființei. Întemeierea ritualului pe arhetipuri mistice conduce la dezvoltarea unor roluri, în spiritul teatralizării invocate deja. Feciorul va parcurge drumul către eroizare, iar fata de măritat îndeplinește gesturi ce valorifică feminitatea fecundă. Pattern-ul pe care îl descoperim în aceste ipostaze are menirea „de a face prezente și active ființele din perioada creatoare, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va identifica și interpreta în continuitate formele literare de expresie. Astfel, „«mărcile mistice» ca probă a consacrării și apartenenței la zeul celebrat” se vor dovedi comune pentru specii folclorice distincte, ceea ce demonstrează coerența și unitatea desăvârșită a mentalului arhaic românesc. Teatralizarea sacrului, ca dominantă a ritualului inițiatic tribal, s-a refugiat în puterea evocatoare a cuvântului transmis prin datină: desfășurarea evenimentelor din colindele de fecior, spre exemplu, includ pe lângă planul fabulei atât instanța povestitoare colindătorii, cât și auditoriul. În contextul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vom pune accent pe informația semantică a operelor populare și pe libera lor transmisie. „Recitarea orală a textelor sacre devine astfel un act hermeneutic, cuvânt întăritor, permițând să se dea un sens prezent literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării și teatralizarea ca efect al jocului superior în care se prinde ființa sunt posibile numai printr-o valorizare specială a limbajului. Problema autenticității textelor citate atinge de asemenea tangențial demonstrația; textele „corese” de pionierii antologiilor folclorice au afectat doar limba în transcriere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adesea modul în care publicitatea a erotizat marfa, i-a creat un mediu prielnic, festiv, un climat de vis cu ochii deschiși și de stimulare permanentă a dorințelor. Acest fapt continuă să se desfășoare și în prezent. A venit ceasul teatralizării punctelor de vânzare, al animării sub diverse forme, al „marketingului experiențial” ce are ca scop crearea unei ambianțe de convivialitate și de dorințe, introducerea plăcerii în frecventarea locurilor de vânzare. În timp ce experții anglo-saxoni vorbesc de fun shopping, centrele comerciale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fiind considerată imperfect realizată (gheata atinsă cu piciorul liber, la aterizare); 1988 Quadruplu Toe Loop perfect, canadianul Kurt Browning, la CM de la Budapesta). -de tipul de percepere al jocului de către publicul sportiv, devenit altul în contemporaneitate, cu acțiuni, ce privesc teatralizarea sportului, -sport colectiv, -sport individual, -sport cu animale, -discipline atletice conexe cu gimnastica, -caiac-canoe, -sport cu racheta, -sport basc, -sport de iarnă, -sport cu minge și balon, -sport de lupte, -sport în plină natură, -sport în sală, -sport extrem, -sport
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
să-i prind în vârful/ creionului, în negrul de cărbune,/ puținul aur:/ poate c-o s-o fac să cadă mai încet” (Moment). Mai mult, odată cu Amânarea generală (1990) și Elegii în ofensivă (2003), textul își recapătă dimensiunea referențială: dinamizat prin teatralizare și subminat de o ironie corozivă, dusă uneori până la cinism și sarcasm, poemul face loc acum parabolei morale („Când s-au trezit cu un pumn în gură,/ mulți dintre ei/ au amuțit pe vecie.// Alții însă/ au fost fericiți./ Au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
propusă, nu neapărat de cea reală. Scopul cultului personalității este de a ridica în slăvi și de a accentua personalitatea omului: ideile câștigă valoare dacă vin din partea unei personalități puternice. Acest fapt se îmbină cu dezvoltarea strategiilor de regizare și teatralizare a discursului, cu utilizarea unei retorici simplificate, accesibilă masei, cu apelarea la emotivitate și empatie, și redefinește discursul politic adaptat la mijloacele media. Discursul politic împotriva mișcărilor de rezistență constă într-un vocabular înfierat, încărcat de adjective și sintagme ce
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
îl pun în scenă. Am remarcat, într-adevăr, din primele pagini ale sale, publicate în Revista Cercului literar că regizează adevărate scenete în care îi face să evolueze pe eroii săi, subiecții criticilor sale, mai ales când aceștia se pretează teatralizării prin însăși natura lor de saltimbanci, precum erau cei din neamul Caragialeștilor, cărora încă tânărul critic le închina un articol memorabil. Chiar și Eminescu (remarcat și el ca mânuitor al unei "minore păpușerii romantice", în cutare poezie de la începuturile sale
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
ale opurilor și opusculelor literare, Regman fugea, aș spune ca de dracul, de două pericole ce pândesc critica: ariditatea și perisabilitatea sa. Nu poți scăpa de ariditatea magisteriului critic doar prin vorbe de duh, pehlivănii și ghidușii. Trebuie o oarecare teatralizare a demersului critic, își spunea el, pentru a-l face spectaculos, deci comestibil. Pe de altă parte, exercitându-se pe teme în general perisabile (nimic mai predispus avarierii în timp ca marea majoritate a scrierilor literare, ce se strică și
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
ca niște numere de magie. Cabina taxiului se transformă într-o mică scenă de teatru, un teatru mobil, unde fundalul asigurat de bacheta din spate și foreground-ul, locul de la volan, devin două vase comunicante, schimbul de replici impune și o teatralizare adecvată spațiului de joc, inconfortabil uneori pentru o gamă gestuală complexă. Personajele sunt legate de acest spațiu în călătoria pe care o întreprind, ca într-o capsulă temporală ele parcurg nu atât drumul real cât drumul unei povești pe care
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
o înțelegere adecvată a celebrului roman bulgakovian ce conține "inserții autobiografice extrem de accentuate, motivate puternic afectiv fie de tribulațiile scriitorului într-o realitate istorică profund defavorabilă, fie de intenționalitățile purificatoare ale transfigurării ficționale".(p.40) Un exemplu edificator îl constituie "teatralizarea obsesiei"(cf. unuia din subtitlurile excelent alese de eseist), conversația reală avută cu Stalin împletită cu proiecția dorinței reabilitării dând naștere unei scenete tragi-comice, desprinsă parcă din viitorul roman, scenetă pe care Bulgakov o joacă la nesfârșit, în diverse variante
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
se aplică: " G. Călinescu este, dintre criticii români, poate cel mai puțin apt să deslușească fenomenul poetic în matca lui originară. El nu interoghează statutul ontologic al poemului, ci descrie, anecdotic, cadrul exterior, inventariind insolitul, apăsînd pe un fel de teatralizare a imaginii. E semnificativ, de pildă, că doi mari poeți ai vremii noastre, Lucian Blaga și Ion Barbu, sînt și cei mai năpăstuiți de discursul anecdotic al criticului. În schimb, atunci cînd ajunge la Arghezi, deci la pitoresc, G. Călinescu
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
să se adăpostească sub streașină cînd plouă și să-și desfacă picioarele cînd este cald (zicere maghiară)!" Sau denunțarea ,jalnicului" statut al histrionului, cu o prelingere de acizi pe nominalizări ce ar denota o profilactică delimitare de propria tentație a teatralizării: ,Atunci simțisem întîia oară ce jalnică este condiția actorului, cînd nu e neapărat un actor mare. Faptul că mereu trebuie să se prefacă, să fie altul decît e de fapt, falsitatea, nesinceritatea - vorba actorului cabotin Caramitru, la TV, în momentele
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]