133 matches
-
forme teatrale este un studiu de aspect academic, care a atras atenția specialiștilor prin ambiția de a conjuga preocuparea pentru teatrul contemporan cu cerințele cercetării literare. Paginile din Motive și structuri dramatice, care l-au impus pe autor drept „un teatrolog de prestanță” (Valentin Silvestru), investighează mutațiile dramaturgiei naționale și în special valorificarea mitului în drama poetică, urmărind prezența mitologiei autohtone în piesele autorilor de teatru români, de la Lucian Blaga și Mircea Eliade până la Horia Lovinescu și D.R. Popescu. Din culegerea
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
, Ioan (4.VI.1904, București - 27.I.1985, București), teatrolog și memorialist. Este fiul Rachellei (n. Adania) și al lui Henry Massoff, mic industriaș. Învață mai întâi „carte nemțească” la un institut particular catolic și va urma și absolvi, la insistența tatălui său, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
, Mircea (14.VIII.1945, Cuca, j. Argeș), prozator și teatrolog. Este fiul Constanței (n. Ionescu) și al lui Titu Ghițulescu, învățător. A absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea (1956-1963) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969), fiind, pe rând, profesor de limba română la Întorsura Buzăului
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
în 1999, Wiener Walzer cuprinde mai multe nuclee romanești, corelate de pitorescul cruzimilor și energia răului ce populează fantasmele personajului axial. Părăsind maniera epicului baroc și psihologiile bizare în favoarea prizei directe la epicul cotidian, G. va înlocui, poate, cândva primatul teatrologului prin talentul prozatorului. Ca teatrolog, nu atât istoria, cât actualitatea genului dramatic îl interesează. Totuși, Alecsandri și dublul său (1980) este o coerentă, necesară și stimulatoare relectură a subiectului. O panoramă a literaturii dramatice române contemporane (1984), dar mai cu
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
mai multe nuclee romanești, corelate de pitorescul cruzimilor și energia răului ce populează fantasmele personajului axial. Părăsind maniera epicului baroc și psihologiile bizare în favoarea prizei directe la epicul cotidian, G. va înlocui, poate, cândva primatul teatrologului prin talentul prozatorului. Ca teatrolog, nu atât istoria, cât actualitatea genului dramatic îl interesează. Totuși, Alecsandri și dublul său (1980) este o coerentă, necesară și stimulatoare relectură a subiectului. O panoramă a literaturii dramatice române contemporane (1984), dar mai cu seamă Istoria dramaturgiei române contemporane
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
SĂCEANU, Amza (28. IX. 1934, Băilești - 1. II. 2007, București), teatrolog. Este fiul Georgetei (n. Colan) și al lui Petrică Săceanu. Urmează Școala Pedagogică din Craiova (1949-1953) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1957). Ulterior devine doctor în sociologia culturii. Are o lungă carieră de funcționar cultural la Comitetul
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
prea mult agățat, perpelindu-se, și va zburda din nou pe insula cu capre, vecini, papagali și destui naufragiați în apă de ploaie. * Ultimul număr cu Patron-Fundația are tema La teatru. Se pronunță categorii implicate profesional - regizori, actori, cronicari dramatici, teatrologi, dar și oameni din afară, spectatori. Mai multe texte au idei comune. Una ar fi cea a caducității trupelor cu angajați permanenți, care iau salariu, deci trebuie cu toții folosiți, și cei talentați, și restul. Scrie Theodor-Cristian Popescu: "...acest sistem al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
SILVESTRU, Valentin (20.X.1924, Vaslui - 25.XI.1996, București), teatrolog, prozator și dramaturg. Este fiul Surei și al lui Isac Moscovici, constructor. După absolvirea Liceului Național din Iași în 1942, urmează la București Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1949. Debutul în presă are loc în
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
școli ș.a.m.d.). În mod obișnuit, aici comicul mizează pe efectul poantei și al contrarierii expectației și nu depășește, ca anvergură, nivelul agreabilului și al divertismentului. Proza scurtă instituie un univers caleidoscopic de care nu sunt străine nici scrierile teatrologului S. Majoritatea cărților sale sunt alcătuiri fragmentariste care au la bază activitatea prodigioasă a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să fiu gazetar”. Partea tare a comentatorului de teatru nu e vocația teoretică și
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
și consecvent exercițiu de urmărire a fenomenului teatral curent din țară și, pe cât a fost posibil, din lume. De altfel, din călătoriile sale de documentare sau însoțind diverse trupe a ieșit o memorialistică nu lipsită de calități. S. este un teatrolog cu o cultură respectabilă și cu o bună priză la text și la punerea în scenă. Prima lucrare reprezentativă, Personajul în teatru (1966), propune și câțiva termeni insoliți, chiar dacă nu îndeajuns de tehnic definiți: „talentul personajului” (potențialul marilor personaje de
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
, Ion (10.XII.1900, Focșani - 26.X.1947, București), teatrolog, dramaturg și traducător. Era fiul Ioanei Sava, profesoară la Școala de Aplicații de pe lângă Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, și al lui Grigore Sava, funcționar comercial, devenit intendent al acestei școli. Urmează cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
, Bogdan (pseudonim al lui Bogdan Ștefan Ghiță; 29.IV.1951, București), teatrolog, prozator și eseist. Este fiul Mariei Ghiță (n. Cataramă), funcționară, și al lui Vasile Ghiță, contabil. După absolvirea liceului în București (1970), se înscrie, dar nu imediat, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, pe care îl termină
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
VASILIU, Mihai (1.VIII.1928, Dorohoi - 20.IV.1997, București), teatrolog și dramaturg. Este fiul Clarei (n. Mihailiuc) și al lui Theodor-Arthur Vasiliu, ofițer. A urmat la București, unde familia se mutase în 1933, Școala „Clemența” (1935-1939), Liceul „Cantemir Vodă” (1939-1947) și Facultatea de Istorie, absolvită în 1951. Obține titlul de
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
Scrupulul exactității îl face pe V. să filtreze atent noianul de „mărturii” și de „indicii”, fără să rămână strict dependent de sursele de care dispune. Sub condeiul său analitic se încheagă treptat un portret convingător al celor evocați. „Eroul” căruia teatrologul i se devotează este artistul (actorul, în speță) genial, nedreptățit de societatea în care i-a fost dat să trăiască. Din păcate, expunerea suferă de pe urma unei viziuni și a unui limbaj care se supun canonului constrângător și deformat al vremii
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
ca luptător pentru unitatea culturală a românilor. Cred în teatru (1975) reunește douăsprezece convorbiri cu dramaturgi (D. R. Popescu, Al. Mirodan), regizori (Marietta Sadova, Ion Olteanu, Valeriu Moisescu, Mihai Dimiu), actori (Ion Lucian, Fory Etterle, Ion Marinescu, Dorel Urlățeanu) și teatrologi (Valentin Silvestru, Horia Deleanu). Nunta în Bihor este o monografie clădită pe documente autentice, surprinzând cu pregnanță tipul de manifestări din subzonele folclorice Vașcău și Beiuș. SCRIERI: Nunta în Bihor, Oradea, 1970; „Familia”. Indice bibliografic (în colaborare cu Fl. Curteanu
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
, Andrei (13.V.1924, Roman), teatrolog. Este fiul Netei și al lui Isac Strih, contabil. Face școala primară și o parte din ciclul secundar la Liceul Comercial din Roman, continuându-și învățătura la Liceul „Cultura” din București, absolvit în 1944. Urmează cursurile Academiei de Științe Economice
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
, Florian (3.III.1925, Timișoara - 6.V.1997, București), teatrolog și traducător. Este fiul Anittei Francisca Maria (n. Brusaco) și al lui Iulian Potra, licențiat în științe economice și sociale. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara, trecându-și bacalaureatul în 1943. Face apoi studii la Universitatea „La Sapienza” din Roma
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
de „moda «poeziei pure»”, reprezentată de Mallarmé și Valéry (Poezia pură), și constatarea decesului „teatrului liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
intriga, reconsideră spațiul, descalifică timpul, ca să ne introducă într-un univers insignifiant, dar cu atât mai teribil, în care discursul și moartea, singurele evenimente, se întâlnesc potrivit normelor unei vechi retorici”. E, în toate aceste studii, briante stilistic, grifa unui teatrolog ce începuse, în lumea bună a criticii europene, să-și spună cuvântul. Eseistul cu gustul „înscenării” de finețe îl conține, într-un fel, pe dramaturg. Teatrul lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Introducere în teatrul Renașterii (2000), „parada” marilor creații din Antichitate și din Renaștere e abordată dintr-un unghi de înțelegere, pe cât posibil, neîndatorat opiniilor unor specialiști, prin urmare ferit de „certitudini anticipate”. Preocupat să identifice „ideile-reper”, „dominantele ideatice și artistice”, teatrologul propune, de câte ori are ocazia, „piste de lectură” în perspectiva unor spectacole care să valorifice înțelesurile perene. Scrise accesibil și atractiv, cursurile sale au un timbru personal și o anume culoare a expunerii, cucerind prin neascunsa plăcere de a povesti. SCRIERI
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
PAVEL, Laura (19.X.1968, Deva), critic literar și teatrolog. Este fiica scriitoarei Dora Pavel (n. Voicu) și a lingvistului Eugen Pavel. Urmează clasele primare și primele clase gimnaziale la Liceul Pedagogic din Deva, continuate cu studii liceale umaniste la Cluj-Napoca (1983-1987). Licențiată, în 1992, a Facultății de Litere a
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
, Doina (7.I.1947, Cluj), critic de teatru și teatrolog. Este fiica Doinei Modola (n. Giurgiu) și a lui Ioan Modola, avocați. La Cluj urmează clasele primare (1953-1957), Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1964) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie în 1981
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
BRĂDĂȚEANU, Virgil (4.III.1927, Suceava), teatrolog și eseist. Este fiul Virginiei (n. Popovici), funcționară, și al lui Nicolae Brădățeanu, inginer agronom. Urmează școala primară la Râmnicu Sărat, liceul la Rădăuți (bacalaureat în 1946) și studiile universitare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
, Simion (3.V.1921, Constanța - 1995, Israel), teatrolog. Este fiul Clarei și al lui Aron Ierusalim, mic comerciant. Studiile liceale le începe, în 1932, în orașul natal și le termină, în 1940, la București, unde urmează, până în 1945, cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Încă înainte de absolvirea facultății
ALTERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285311_a_286640]
-
teatrul și cultura românească, se va opri asupra unor noi dimensiuni ale spectacolului, într-un studiu eliberat de rigiditățile dogmatice ale începutului, intitulat Modalități de expresie în arta actorului contemporan. Lucrarea care îl definește, până la urmă, cel mai bine ca teatrolog se înscrie în prelungirea unor atari preocupări: Actorul și vârstele teatrului românesc (1980). Ea își propune să fie „o sinteză” a principalelor momente din istoria spectacolului de teatru, privite din perspectiva „evoluției artei actoricești”. Accentul cade nu atât pe ilustrarea
ALTERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285311_a_286640]