165 matches
-
Baltagul, Creanga de aur, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Nopțile de Sânziene mizează, întemeiat, pe o artă subtilă, de o paletă a procedeelor absolut remarcabilă ca flexibilitate și nuanțare, niciodată împinse însă către zona unor efecte de virtuozitate tehnicistă și demonstrativ „modernă”. Dimpotrivă. Autorul Baltagului alege calea „psihologicului sugerat” și nu pe cea a „romanului psihologic”. Nu optează pentru narația la persoana întâi, pentru „naratorul-actor” și narațiunea „homodiegetică”, dar integrează narației „tradiționale” (fără excese intruziv-auctoriale) crâmpeie, „enclave”, chiar secvențe
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și reductiv dacă este aplicat proiectului mediologic, tocmai pentru că acesta din urmă încearcă să reconcilieze așa-zisele contradicții, în special aceea dintre cultură și tehnică. Provocînd prin seninătatea cu care se distanțează atît de iluzia politico-culturală, cît și de cea tehnicistă, ambele fiind parțiale și încărcate axiologic, Debray se delimitează de doctrinele spiritualiste și umaniste. Instrumentele spirituale (les outils spirituels) creează ele însele o lume care acționează în mod subtil asupra produselor suportul tehnic, ne atenționează Régis Debray, nu este niciodată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de raporturile sociale în care se înscriu. Ebrietatea modernistă tip Expoziția Universală este astăzi forma cea mai bine primită a spiritualismului tehnic sau a iluziei atotputernice care generează formarea unui "tehnocosm" insular separat de determinanții săi biologici și istorici. Iluzia tehnicistă o conservă răsturnînd-o. Ea nu admite că istoria medierilor tehnice este o istorie imediat animală, socială, economică și politică. Provocarea noastră, pe care e posibil să n-o putem duce la capăt, ar fi să ne sustragem, în raport cu procedeele de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu este inclus imediat în configurația lui sensibilă. Dacă s-ar fi întîmplat asta, societățile dotate asemănător ar fi avut și culturi asemănătoare, și n-ar fi fost nevoie de istorici care să ne explice diferențele. Aceste obiecții împotriva abstractizării tehniciste sînt mai mult decît fondate. Ele nu se ridică împotriva faptului că o nouă mediasferă marchează o schimbare generală a mijlocului de transport. O schimbare a mediilor existente, care nu rezistă mutațiilor decît cu condiția de a suferi ele însele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unei viziuni mitice sau speculative a întregului". Între figurile de comuniune distinge asocierea, cu trimitere la descrieri, narațiuni ș.a.; figurile amplificării sunt utilizate "pe scară largă" de gazetar (comorație, conglobație, dialogă, emfază, frequentatio, hiperbolă). Comentariul se arată ca o analiză tehnicistă, poate ușor excesivă, dar astfel se face clară dovada că discursul gazetăresc eminescian are valențe poetice și așa cum tehnicienii prozodiei au urmărit îndeaproape toate figurile specifice utilizate de poet, Daniel Ciurel identifică și urmărește utilizarea figurilor specifice retoricii, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
esteticienii științifici înțeleg chestiunea” la acest tratat. După primele două secțiuni, Problemele preliminare și Valoarea estetică, partea a treia este consacrată operei de artă, momentelor constitutive și clasificării artelor, cu concluzii despre „anatomia, heteronomia și pantonomia artei”. De natură mai tehnicistă e partea a patra, Structura și creația artistică, pe când ultima parte, o poetică a receptării, insistă pe elemente extraestetice și estetice, pe criteriile ierarhizării artistice, subliniind heteronomia fenomenului receptării. Dincolo de documentarea laborioasă, precumpănitor germană, relevante sunt punctele de vedere personale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
precădere arta spectacolului (regie, jocul actorilor, scenografie etc.), contextul social al acesteia, aspecte ale politicii culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e vorba de dramaturgia clasică ori de textul contemporan, nu este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
scrisoarea” pornește, desigur, de la realități incontestabile (programe nesatisfăcătoare, profesori fără vocație sau slab pregătiți, elevi dezinteresați) și relevă starea de nemulțumire a autorului (cunoscut și ca autor de cărți de metodică) atît față de modul simplist, primitiv, cît și față de cel tehnicist, complicat, în care e prezentată literatura română în școală. Fiind însă compusă cam de sus, rău (aspect agravat de tăieturile lui G.), cu formulări de un patetism vetust sau greșite („cerință de două ori salutară” etc.), ea nu-și va
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rezumabil. Cititorului îi sunt prezentate tablouri stranii și trăiri bogat-înghețate, fascinante ori tulburătoare, uneori ca niște pânze de Magritte sau de De Chirico. Prozatorul se raliază la ceea ce s-a numit școala privirii, dar nu o face într-o modalitate tehnicistă, ci într-una suculentă, având carnația omenescului, cele mai bune pagini amintind de un Claude Simon. M. practică o scriitură perfecționistă, dar nu inutil ori forțat calofilă sau pedantă. Un fel de artă poetică e formulată în textul din Anna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
socială, cât o luare în stăpânire mai completă a trupului său cu ajutorul tehnologiilor medicale: mod de a lupta împotriva fatalității naturale, consumul tinde să funcționeze ca un antidestin. Astfel, intențiile narcisice ale hiperconsumatorului nu mai sunt separate de cele mai tehniciste ale lui Prometeu. Un Prometeu înlănțuit totuși, prin aceea că inițiativele lui sunt extrem de limitate, dată fiind autoritatea de care se bucură normele și dispozitivul medical. Pacientul este cel care decide să se supună consultațiilor și să se îngrijească. Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vârstnici. Somn precar, anxietate, depresie, bulimie, anorexie, sexualitate, frumusețe, performanțe de tot felul - soluțiile medicamentoase și chirurgicale sunt mobilizate din ce în ce mai frecvent în toate domeniile. În societatea de hiperconsum, leacul la toate bolile, căutarea fericirii însăși se plasează sub egida intervenției tehniciste, a medicamentului, a protezelor chimice. Aceasta nu înlătură câtuși de puțin abordările psihoterapeutice, deși suntem obligați să constatăm că „farmacia fericirii”16 tinde să restrângă importanța de care se bucurau ele odinioară. Cum să nu observăm că, în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
la niște confruntări și rivalități onorifice, ea a știut să recunoască aici un fel de experiență metafizică, o „explorare a existenței”, implicând chestiunea timpului, a spațiului și a sinelui. Aceste analize care insistă asupra dimensiunilor pasionale, ludice, existențiale ale lumii tehniciste merită salutate. Rămâne de văzut dacă metafora dionisiacă se potrivește într-adevăr vremurilor ce vin. Ecoul provocat de această problematică și analizele sociologice pe care le-a alimentat cer să ne oprim asupra ei, reexaminându-o prin prisma răsturnărilor survenite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fericirii, anunțând progresul nesfârșit pentru și prin specia umană. Refuzând dogma creației căzute în păcat și supunerea lumii vizibile la hotărârile unei entități invizibile, modernii au creat religia progresului, ideea unei înaintări nelimitate spre fericire ce se efectuează prin stăpânirea tehnicistă a lumii. Paradisul nu mai e situat în altă lume, el este promis chiar aici pe pământ, datorită inteligenței și acțiunii inventive a oamenilor înșiși. Odată cu modernii, fericirea omenirii este identificată cu progresul legilor, al justiției și al condițiilor materiale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
consum”, cărora televiziunea le oferă cea mai bună ilustrare. Vitrină a progresului tehnic și a raționalizării cotidianului, instrument al unei vieți mai bune, confortul a devenit figura centrală a fericirii-odihnă, a plăcerilor facile devenite posibile grație universului tehnic-mercantil. De la confortul tehnicist la bunăstarea emoționalătc "De la confortul tehnicist la bunăstarea emoțională" Acest episod s-a încheiat. Este în curs un alt ciclu a cărui desfășurare nu poate fi separată de mai multe procese, printre care figurează generalizarea socială a dotărilor de bază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai bună ilustrare. Vitrină a progresului tehnic și a raționalizării cotidianului, instrument al unei vieți mai bune, confortul a devenit figura centrală a fericirii-odihnă, a plăcerilor facile devenite posibile grație universului tehnic-mercantil. De la confortul tehnicist la bunăstarea emoționalătc "De la confortul tehnicist la bunăstarea emoțională" Acest episod s-a încheiat. Este în curs un alt ciclu a cărui desfășurare nu poate fi separată de mai multe procese, printre care figurează generalizarea socială a dotărilor de bază pentru familii, avântul noilor tehnologii ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
noștri. Ce anume ne mai oprimă? De ce boală mai suferim? Fiecare epocă propune o anumită cheie a descifrării nemulțumirilor existenței: teoria dominației unei clase asupra alteia nu se mai bucură de credit. Noi i-am substituit hărțuirea dezumanizată a normelor tehniciste, cursa generalizată spre excelență. În opinia mea, această problematică ridică o întreagă serie de întrebări. Citind anumite analize, ai uneori sentimentul că textura societății și a vieții a fost fagocitată în totalitatea ei de către idealul competitiv. Așa să fie oare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
plăcerea de a „te întoarce la senzorialitate”. Produsele de îngrijire exaltă într-adevăr eficiența acțiunii lor, dar mizează și pe argumentul „100% plăcere”, pe calitatea senzațiilor, pe plăcerea ca factor de reușită a tratamentelor. Cel puțin în ordinea discursului, referențialul tehnicist „pur și dur” dă înapoi în fața modelului de consum care combină eficacitatea și hedonismul, sănătatea și frumusețea, igiena și estetica, voluntarismul și îngrijirea ca plăcere 35. Modernizarea nu progresează decât în paralel cu consacrarea și senzualizarea plăcerilor consumeriste. Aproape toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sexy și ludice, glamour și poetice. Ca și lenjeria feminină, ochelarii sunt vânduți în mod frecvent ca produse de modă sau de „fantezie”. Piețele de consum semnalează pretutindeni reculul „eficacității” stricte în avantajul unui proces de hibridare în care performanța tehnicistă nu are valoare decât amestecată cu ceea ce provoacă plăcerea simțurilor și a aparenței, hiperconsumatorul arătându-se a fi mereu mai sensibil la imaginea personală, la stilul și la estetica produselor. Poziționarea „funcțională” nu mai e suficientă: faza III e mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o alta o constituie teama și decepția generate de aceasta. În vreme ce științele medicale și farmaceutice „fac minuni”, un mare număr de oameni își văd așteptările înșelate prin înmulțirea riscurilor iatrogene (imputabile medicilor) și prin ceea ce percep ei ca o dezumanizare tehnicistă a practicilor sanitare. Pentru a răspunde acestor carențe sau acestor așteptări înșelate, terapiile alternative propun abordări care se proclamă „blânde”, naturale sau holistice. Pasiunile dezlănțuite ale depășirii de sine sunt departe de a fi devenit dominante: faza III vede, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai avem, declară dezamăgiții permisivității, decât un erotism hiperrealist și obsesiv, dezumanizat, văduvit de dimensiunea relațională cu celălalt. Logoreea emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și de afect 48. În vreme ce „dezerotizarea lumii” și impersonalitatea raporturilor cu semenii câștigă teren, faza III îi transformă pe oameni în purtători ai carenței de iubire, în automate incapabile să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai e cazul astăzi, când satisfacerea femeii este considerată subînțeleasă. Desigur, avem de-a face cu un nou imperativ sexual: în plus, acesta nu trebuie asimilat pur și simplu cu un narcisism operatoriu închis simțului celuilalt. În fapt, imaginarul excelenței tehniciste și imaginarul relațional merg mână în mână: triumfă nu sexualitatea monadică, ci un model fondat pe dimensiunea intersubiectivă, care integrează alteritatea dorinței celuilalt. În cadrul vieții sexuale, individualismul contemporan nu coincide cu preceptul „fiecare pentru sine”, ci, dimpotrivă, cu un ideal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și renaștere 174 Refacerea vieții 177 8. Dionysos: societate hedonistă, societate antidionisiacă 179 Sărbătoarea micilor plăceri 181 Cotidianul trăit ca joc 182 Divertisment și timp pentru sine 183 Era comunităților, era indivizilor 186 Confort și bunăstare senzitivă 188 De la confortul tehnicist la bunăstarea emoțională 190 Atașamentul pentru locuința personală: confortul în confort 192 Confort, conectică și securitate 196 Designul polisenzorial 200 A bea și a mânca 203 Gargantua făcut de râs 203 Plăcerile gurmande și bucătăria hipermodernă 205 Estomparea principiului carpe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
prozelor poetice pentru cei mici de Marin Sorescu. În Kant Orient-Expres sau în Odă se observă cel mai bine amestecul (reușit) de asociații metaforice proaspete și aluzii livrești, de limbaj abstract-ermetic și colocvial-discursiv, de imagini suave, romantice și (neo)realiste, tehniciste, șocant-avangardiste. Este, în fond, un joc aparent aleatoriu, dar care desfășoară, în volutele sale imprevizibile, o semnificație mai mult sau mai puțin obscură: „Să mă scutur de simțuri cum/ evadatul adormit în zăpadă/ sub seara prinsă în gușă de/ pelican
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
În sensul acesta, trebuie luate în considerare diagnosticul și pronosticul bolii. Problema este deosebit de complexă. Medicina clasică, de factură pur clinică, prefera să ascundă bolnavului realitatea în cazul unei boli grave, cu un pronostic sumbru, defavorabil. Medicina modernă, de tip tehnicist, privește bolnavul ca pe un „obiect medical”, iar suferința ca pe o „defecțiune” de ordin biologic sau psihic. În acest sens, se admite faptul de a i se spune bolnavului direct, fără menajamente, diagnosticul real, indiferent de gravitatea bolii și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
privind conducerea activității muncitorilor dar și organizarea și conducerea științifică a întreprinderii. El a situat în centrul preocupărilor sale necesitatea organizării mai judicioase a producției și a acordat o mare atenție "studiului muncii". Taylorismul a apărut ca o concepție organizațional tehnicistă, în care elementul uman este plasat pe un loc secundar. În 1911 Taylor a publicat cartea “Principiile managementului științific” considerată o carte de căpătâi a managementului. Prin studii de natură timp mișcare Taylor a identificat și măsurat toate mișcările muncitorilor
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]