6,151 matches
-
defășura în acompaniamentul a șaisprezece măsuri din Dansul vizitiilor și grăjdarilor din baletul Petrușka. Una lîngă alta, în spațiul de un albastru intens de dedesubtul banerului, erau o imagine în alb-negru Dinainte ("Vilniusul socialist"), înfățișînd fațadele găurite de obuze și teii măcelăriți de pe Gedimino Prospektas, și una în culori strălucitoare de După ("Vilniusul pieței libere"), în care se vedea un complex de buticuri și bistrouri pe malul portului, într-o lumină ca de miere. (În realitate, complexul se afla în Danemarca.) Timp
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
mult sau mai puțin îndepărtat. Poezia nu poate lipsi din această fiestă epistolară, ca în acest sublim tablou înmiresmat al Iașiului din care nu lipsește savurosul grăunte de mucegai, marca inconfundabilă Emil Brumaru: "De cîteva zile Iașul e năucit de tei. Un aer moale, dulce-amar, răbufnind fierbinte în jurul femeilor înhămate la propriul lor cur, îmi copleșește eminescian sufletul, mi-l face ca pe-o baltă lină-n unde leneșe, aproape uleioase de parfum" (p. 22). Pudibonderia epocii (ne aflăm, să nu
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
orașului - păsări, copaci, palate, biserici, monumente... Primăvara, Clujul se umple de mierle cu ciocul și picioarele portocalii, iar toamna, cerul orașului are cei mai frumoși nori vineți și învolburați, prevestind vînt. Iar mie îmi place sunetul metalic al frunzelor de tei rostogolindu-se pe asfalt, în timp ce vîntul îmi trezește dorul de ducă, dorul de cîmp deschis, de afară... Pe înserat, număr minutele - între 20 și 25 - cînd cerul orașului se acoperă de un covor negru, cîrîitor, de ciori: zboară jos, la
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
meserii. Profesorul de liceu, ale cărui venituri sînt egale cu cele ale taximetriștilor care nu-și fac norma, nu se mai consideră reprezentantul unei elite, cu pretenții morale adecvate unei asemenea altitudini. El flendurește social și ca să lege două-n tei trebuie să dea meditații pînă se tîmpește sau să mai scoată un ban din negocierea notelor cu părinții. Așa că în momentul în care elevii săi ajung la Bacalaureat, profesorul e în stare să ungă osia și singur, ca să nu pice
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
distanță, tinerețea. Locurile nu îmbătrînesc, cel puțin nu la fel de repede ca oamenii. Locul unde s-a născut și a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
repede ca oamenii. Locul unde s-a născut și a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
s-a născut și a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam că ai să viiť". (p. 244) Dincolo de povestea tragi-comică a
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam că ai să viiť". (p. 244) Dincolo de povestea tragi-comică a localității Lindenfeld, romanul lui Ioan T. Morar oferă prilejul unor meditații asupra raporturilor existente între viața trăită și viața povestită, realitate și ficțiune
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
Nu zic. Nu insist. Un om singur și apăsat, pe care îl cheamă Richard, fiindcă a venit pe lume exact când făcuse vâlvă sosirea președintelui american Nixon la București. Cu taxiul, urcăm în sus pe Copou prin mirosul îmbătător de tei... Richard - pentru că de aici înainte, așa îi voi spune, prietenește, îmi propune să vizităm ceea ce o lume întreagă cunoaște - Teiul lui Eminescu, și pe care mărturisesc că nu l-am mai văzut de vreo patruzeci și ceva de ani. Cu
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
când făcuse vâlvă sosirea președintelui american Nixon la București. Cu taxiul, urcăm în sus pe Copou prin mirosul îmbătător de tei... Richard - pentru că de aici înainte, așa îi voi spune, prietenește, îmi propune să vizităm ceea ce o lume întreagă cunoaște - Teiul lui Eminescu, și pe care mărturisesc că nu l-am mai văzut de vreo patruzeci și ceva de ani. Cu vechiul meu reflex de reporter, scot imediat din buzunar carnețelul, ca pe vremuri, când mă pregăteam să cobor într-o
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
urmă Mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu, traducerile Histrion de Guillom Jerwitz și Timon din Atena de Shakespeare, poemele (fragmente, bruioane sau poezii întregi) Ondina, Mortua est, Daina, fata cea nebună, Iubito, dulce înger, Călin Nebunul, Scrisoarea II, Povestea teiului, Strigoii, Despărțire, Atât de fragedă, Călin (file din poveste), alături de publicistică, cronică dramatică, frânturi dintr-un dicționar de rime, plus... câteva zeci de file albe, în conformitate cu manuscrisul. Imaginea acestui laborator de creație este deopotrivă uluitoare, cuceritoare și derutantă prin diversitatea
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
a doua, n-o mai țin puterile și ultimul vers rămîne sărman: Te-am cunoscut de mult... Dar când?/ Te văd mereu, te-aud râzând,/îți simt și lacrima căzând/ pe chipul meu de-al tău flămând.// Mă uit la teiul desfrunzit și ud/ încovoindu-se sub vântul crud/ și-mi spun c-un glas pe care-abia l-aud:/ cum plouă azi peste iubirea noastră... Pentru această performanță, doamna poetă face parte din Uniunea noastră umplînd-o probabil de invidie pe colega
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
văzut (nu le-am consultat pe toate) lipsește un extraordinar poem arghezian, o capodoperă ignorată. L-aș pune într-un chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia de viermi livid de spaimă și mut pe totdeauna deasupra movilei înaltă cît gardul
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
și timpul „acțiunii“, ca și personajele, de altfel, sunt (des)compuse în/din unități interșanjabile, textul constituindu-se redundant-aglutinant, ca un haos atent supravegheat. Iată cum se deschide secvența Allegro a acestei... sonate în proză: „Stătea colac. Peste pupăza. Din tei. Stătea colac fiindcă spațiul era rotund și era strâmt. Hannah - pe când încă nu se numea Hannah, pe când încă nu se numea în nici un fel, pe când încă nu avea un nume - stătea colac. A început să crească în cerc; în interiorul sferei
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
-l va naște iar pămîntul, Cum l-a tot născut vîrtos. Linkeu Nu-s eu pus aici de pază, De plăcere să stau sus; Mă amenință o groază Din al lumii-afund, nespus! Cum țîșnește-o vîlvătaie, Văd prin noaptea grea din tei; Tot mai tare dă bătaie Vîntul în suflarea ei. Ah, ia foc bordeiul iute, Mucegaiul și el arde; Cineva acum s-ajute! Nu-i salvare mai departe. Bravi bătrîni, ce știu să vadă, Grijulii, de foc, se pare, Fumului căzut
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
petecul/ pântecul verde din fața blocului cu treisprezece etaje- treisprezece istorii ale nimănui. Aprilie a fluturat pe la tâmplele noastre ca o foaie de hărtie velină rătăcită de bunul Dumnezeu , școlar în clasa I. În curând vor exploda în floare salcâmii și teii din orașul Craiova, pe când sufletul de poet vetust și romantic, va duce resemnat la ghenă rămășițele cinei de taină și rochia de nuntă a Mariei Magdalena, după care, fericit ca oul de cuc oploșit în cuiburi străine, o va lua
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
gelozie patul. Vreau să te simt intrînd sub pielea mea, / ca într-un cort unde-ți voi fi amantul. Cîtă lumină înclini de la genunchi! / Cît aer pui cu sînii în mișcare! Să sufăr plin de seve ca un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire înmormîn-tată-n carne" (V.Voiculescu) și a da totodată, prin echivoc, mai multă plasticitate frazei. Cu Lutării, Vasile
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
să fie bogată. În primul rând, livadă mea nu va fi o livadă obișnuită, adică numai cu pomi fructiferi. Nu, căci roada bună pentru suflet pot să dea toți copacii. Așa că voi incepe prin a pune, chiar în mijlocul ei, un tei. Un tei cu flori argintii sub care să se poate iubi Calini și Cătăline, sub rază blândă a luceferilor. Lângă teiul înmiresmat, voi plantă un cireș negru, plin de “taine coapte”, iar ca sa il străjuiesc de furi, voi pune pe
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
bogată. În primul rând, livadă mea nu va fi o livadă obișnuită, adică numai cu pomi fructiferi. Nu, căci roada bună pentru suflet pot să dea toți copacii. Așa că voi incepe prin a pune, chiar în mijlocul ei, un tei. Un tei cu flori argintii sub care să se poate iubi Calini și Cătăline, sub rază blândă a luceferilor. Lângă teiul înmiresmat, voi plantă un cireș negru, plin de “taine coapte”, iar ca sa il străjuiesc de furi, voi pune pe langă gard
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
roada bună pentru suflet pot să dea toți copacii. Așa că voi incepe prin a pune, chiar în mijlocul ei, un tei. Un tei cu flori argintii sub care să se poate iubi Calini și Cătăline, sub rază blândă a luceferilor. Lângă teiul înmiresmat, voi plantă un cireș negru, plin de “taine coapte”, iar ca sa il străjuiesc de furi, voi pune pe langă gard câțiva plopi fără soț, a căror tânguire îmi va da de veste. Voi adaugă grădinii mele cu copaci și-
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
din Iași pe care le umpleam de perorații și cântece În nopțile de după sesiune, de miliardele de țigări fumate prin care ne dădeam duhul Încetul cu Încetul, urmând ca ziua următoare să ne umple iarași cu duh. Toate plimbările pe sub teii Copoului, cum nu ne prezentam la niciun semniar Înainte de două dupămasă, de bucuria jocurilor de bridge sau de frumusețea discuțiilor despre cărțile citite cu o noapte Înainte... După o pauză, prietenul meu a mai adăugat: „Da, era fain... din păcate
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
mult în serios decât în glumă, că-și plimbă pașii prin Europa. Cu destul de evidentă melancolie, Maria Toacă apreciază că, în fapt, îi atrăgea nu atât ,,civilizația europeană”, cât literatura română din regretatul magazin ,,Drujba” și urmele lui Eminescu pe sub teii cernăuțeni. Fraza finală din această primă piatră de temelie din excursul Amar de Cernăuți sună înfiorător: ,,Astăzi, alte drumuri îi poartă pe intelectualii din Moldova spre Europa, noi rămânând cu tristețile și nostalgiile bucovinene, dar, totuși, bucuroși că Ziua orașului
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]