1,169 matches
-
poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării". În ce măsură vă asumați afirmația? Ce legătură vedeți între fericirea telurică (traductibilă mai mult printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
rămîne străjer neînfricat - pe înaltul platou al marilor întrebări ale ființei și al retoricii grave, tensionate, în care se toarnă acestea în chip consacrat. Astfel, el continuă tradiția unor Blaga, Arghezi, Voiculescu, Philippide, de "căutare a absolutului", prin confruntarea ipostazelor telurice ale omului cu vocația sa transcendentă, de "luptă" (stare agonală) dintre cele două planuri adverse. Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum ar spune Joyce, o
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
lemn de chiparos, voi găuri chimvalul răsunător/ pe cuvîntul meu de falsificator" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Abordat cu intenția înscrierii unei posturi mai curînd decorative, homo religiosus apare înghiontit, hărțuit de dubiul stenic al unui ins cu o structură telurică estetizată: "mie, domn' președinte, mi-au legat de picior un înger fără zbor. mi-au îndesat în buzunare îngeri cu ghiare" (ibidem). Ori: "mi-e dor de niște abstinențe, de un ascetism, de o retragere în pustiu, de patul care
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
una predominant erotică, precum o proiecție a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiilor, se reîntorc, reverberînd asupra subiectului emitent. Femeia e resimțită ca o plăsmuire telurică, după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul de iubire se împletește cu metafora naturistă, se dizolvă în melopeea dulce-amăruie a acesteia: "Ce este, deci, femeia - acest semn luminos/ printr-un geam
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
celei dintîi: ""Împămîntenirea" viziunii, ca fapt creativ, a coincis nu numai cu "împămîntenirea" poetului, cu întoarcerea sa la "vatră" ca eveniment biografic, ci și cu elaborarea unei doctrine virile a "pământului", propusă în liniile tradiționalismului". Criticii confirmă în cor inspirația telurică a lui Pillat. Pentru Șerban Cioculescu, "Ion Pillat este cîntărețul acelei "terra mater", în toate înțelesurile expresiei, de la cel particular, al leagănului familial, la cel general, al întregului patrimoniu național, al tuturor zărilor patriei în trecutul și prezentul lor". Pentru
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori el este, în substanța sa, o centrală generativă a imaginarului". Teza de căpetenie pe care mizează criticul de la Vatra e cea a "preeminenței acvaticului asupra teluricului". Apa devine, așadar, cheia de boltă a creației lui Ion Pillat și pentru a-și argumenta unghiul de vedere, Al. Cistelecan se adresează nivelelor "pulsatile", "sub-ideologice" "sub-ideatice" și "sub-formale" ale textului. Delicios detectivistic, d-sa declară: "Curiozitatea ne mînă să
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
vedem dacă imaginația spontană (nu cea comandată) a poetului vine să umple și să susțină acest cadru ideologic și simbolic, ori dimpotrivă, îl contrastează". O "curiozitate" oarecum retorică, deoarece planul de acțiune e prestabilit, vizînd demolarea "stereotipiei interpretative" bazate pe teluric. Cele mai interesante eforturi ale exegetului de a-și valida opinia sînt cele ce rezultă dintr-un pariu cu straturile adînci ale operei, prin înlăturarea benevolă a "argumentelor" care i se par nedemne de atenție ca superficiale, inclusiv a celor
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
pămîntul fiind vizionat prin "gramatica imaginativă" a apei. Dar el și-a propus a-și pune, cu superbie, piedici, a înlătura cu orice preț probele ce i se par facile. Drept care obiectează prompt: "e vorba de o simplă retroversiune a teluricului în acvatic, susținută de o proliferare deliberată a analogiei". Și: "Pe de altă parte, imaginarul acvatic nu se află aici în-tr-o poziție inaugurală, ci mai curînd într-o condiție terminală și stereotipă". Fidel in extremis perspectivei adoptate (e de constatat
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
ba chiar face totul pentru a-l oculta sub imperiul adeziunilor de ordinul ideologiei literare. Pornit, așadar, în căutarea "nivelelor 'pulsatile', sub-ideologice, sub-ideatice și sub-formale ale poemului", autorul studiului scoate la iveală numeroase probe care argumentează în favoarea "preeminenței acvaticului asupra teluricului", chiar și în etapa de acumulări ale experienței poetice inițiale, prin punerea în lumină a motivului unduirii, ca modelator al materiei telurice, a ceea ce numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917), "doctrina virilă încurajând
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
sub-ideatice și sub-formale ale poemului", autorul studiului scoate la iveală numeroase probe care argumentează în favoarea "preeminenței acvaticului asupra teluricului", chiar și în etapa de acumulări ale experienței poetice inițiale, prin punerea în lumină a motivului unduirii, ca modelator al materiei telurice, a ceea ce numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917), "doctrina virilă încurajând feminismul elementelor" sau a numeroaselor metafore marine în chiar cuprinsul spațiului imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată, analistului nu-i scapă nici
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
cu eternitatea, e antagonizată de apa ideologică, simplă metaforă a clipei trecătoare și a sentimentului ireversibilității timpului". De imaginarul benefic al apei e legată și ceea ce se numește "teologia apei". "Vocația ignică, solară", "scenariul de convertire la acvatic" a peisajului teluric, "apa radioasă, exuberantă, ce-și anexează vegetalul și lumina" adună numeroase argumente demne de luat în seamă în ordinea pledoariei "pro-acvatice" construite de interpret. S-ar putea observa însă și că, în competiția dintre acvatic și teluric Pillat atinge, cel
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
acvatic" a peisajului teluric, "apa radioasă, exuberantă, ce-și anexează vegetalul și lumina" adună numeroase argumente demne de luat în seamă în ordinea pledoariei "pro-acvatice" construite de interpret. S-ar putea observa însă și că, în competiția dintre acvatic și teluric Pillat atinge, cel puțin în Pe Argeș în sus, și câteva momente majore sub raport valoric în care se realizează un deplin echilibru între imaginarul curgerii și cel al statorniciei, cum se întâmplă în certa capodoperă Aci sosi pe vremuri
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
în Pe Argeș în sus, și câteva momente majore sub raport valoric în care se realizează un deplin echilibru între imaginarul curgerii și cel al statorniciei, cum se întâmplă în certa capodoperă Aci sosi pe vremuri, unde, de exemplu, metafora telurică a drumului e sugestivă în egală măsură pentru sentimentul trecerii, al curgerii (ca și acvatice), dar și pentru cel al stabilității, pe care trecerea timpului îl recuperează prin înscrierea existențelor succesive în tiparul unei anumite circularități și ciclicități. (O ambiguitate
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
poate atrage o lectură similară, sub semnul aceleiași ambiguități simbolice: în lucrurile vechi e și curgere a timpului și permanență, și trecere și sedimentare. În fond, chiar un spațiu central cum este "casa amintirii" e lizibil în dublul registru al teluricului peren și al fluidității ca și acvatice a timpului: în casă, timpul e și acvatic și teluric, este, ca să spunem așa, trecere recuperată anamnetic, rememorată, fixată, așadar, - însă ca trecere. Al. Cistelecan comentează amplu ceea ce numește "cooperarea principiului acvatic și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
timpului și permanență, și trecere și sedimentare. În fond, chiar un spațiu central cum este "casa amintirii" e lizibil în dublul registru al teluricului peren și al fluidității ca și acvatice a timpului: în casă, timpul e și acvatic și teluric, este, ca să spunem așa, trecere recuperată anamnetic, rememorată, fixată, așadar, - însă ca trecere. Al. Cistelecan comentează amplu ceea ce numește "cooperarea principiului acvatic și a criteriului vegetal" (p. 173), după ce vorbise despre "timpul acvatic" și despre "vegetalul (care) nu e doar
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
a celor de sorginte tradițională, folclorică, a însemnat desfolierea muzicii savante de stratul originar, autentic al artei sonore, de-concretizarea și abstractizarea ei, de-naturalizarea și artificializarea într-o așa măsură încît dimensiunea tainică, celestă, magică a pălit în fața aspectelor telurice, agresive, secularizante. Pe de altă parte, mutarea accentului de pe acele arhetipuri organice, constitutive, ca moduli ancestrali, universali, după care fenomenul sonor își edifică reprezentări mai mult sau mai puțin imperfecte, pe acele formule ori concepte seduse din lumea logicii și
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
cauzată de boală. Dornic să trăiască o experiența extatică, Boonmee străbate jungla împreună cu cei dragi și ajunge la o peșteră situată în vârful unui deal, în care simte că a fost născut de către prima lui mamă în prima sa existență telurică. Teatru, spectacol Sâmbătă, 21 mai Opera Națională, ora 19:00 Teatrul Act, ora 19:00 Teatrul de Comedie, ora 19:30 Cafe Godot, ora 20:00 Duminică, 22 mai Opera Națională, ora 11:00 Centrul Cultural "Nicolae Bălcescu", ora 11
Unde mergem în weekend () [Corola-journal/Journalistic/26376_a_27701]
-
a cărei identitate devine unul din domeniile sale de lucru privilegiate. Si rezoluție excepțională a sfâșierii: Löwendal, scenograful inspirat de radicalitatea scenei ruse, devine, doar zece ani mai târziu, maestrul incontestat al unor portrete de țărani bucovineni restituiți cu forță telurică și expresivă materialitate plastică! Marcel Freydefont, cu o intuiție admirabilă, compara aceste pânze salutate în epocă de Ionel Jianu și Ion Frunzetti, critici de referință, cu opera atât de apreciată azi a lui Lucien Freud. O asociere ce se convertește
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
Articolele Autorului cocorii iubite aștept la porți să-mi descifreze calea aceea parte în care mă absorb să renasc în cuvinte o goana nebună mă sfâșie din urmă să-mi adulmec pașii. doar tu sălbatică înflorire sprijini tăcerea elegiatic între teluric și candela în golul rămas crește adâncul dulcele amar din cupă cu vin negru prins între iluzii și corbii iubite veghează flămânzi căderile Hic et ubique setea turbata ce-mi macină drumul secera lumină și nu mă opresc închise sunt
HIC ET UBIQUE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384214_a_385543]
-
vârfurile de lance ale generației literare ’60 trecute dincolo de Styx, până acum, după știința noastră, doar Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Fănuș Neagu beneficiază - în această perioadă de traversare a conului de umbră cvasi-reflex din primele decenii ale dispariției lor telurice - de semne ale iubirii întru Dumnezeu. Avem în vedere, deocamdată, doar trei elemente: 1. Casă memorială, 2. Studiu monografic fundamental (teză de doctorat), 3. Reeditare și scrieri inedite. Cei trei, Nichita, Marin, Fănuș - în bună parte și Adrian Păunescu - au
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
Să licăresc în noaptea vrerii, când stele n-or mai fi pe cale, Ca un surguci al slavei Tale pe larga frunte a făpturii.” (Ca pe un diamant) Abia cu volumul „Pârgă” iese la iveală adevărata alcătuire internă a poetului, natură telurică, înfiorată de puternice aspirații spirituale. Acum sentimentul religios se interiorizează, fiind exprimat prin forme alegorice și simbolice, făcând din el un poet cu adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
de basm, reunind sunetele grave ale fagotului și violoncelului ce marchază, poate, densitatea pădurii, onomatopeele flautului, ce trimit la cântecul păsărilor și pasajele ascensionale ale violoncelului și violei însoțind ritmul mai lin sau mai accelerat al zborului. Eliberate de balastul teluric, imaginile finale planează deasupra copacilor și personajelor, pe o pedală sonoră (flaut-violoncel) vaporoasă, spiritualizată - semn că zborul ar putea fi totuna cu libertatea spiritului de a călători în infinitatea spațio-temporală?! Proiectul realizat de regizorul Miron Radu și compozitoarea Sabina Ulubeanu
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
răsucirile și ambivalențele sale. Dacă autorul român părăsea ostentativ un făgaș, el nu renunța la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers de patimi telurice și de explozii de energie devenit familiar cititorului autohton tocmai din contactul cu proza lui Breban. Disting însă, în faza recentă a explorărilor sale narative, un efort de a obține o cristalizare maxi-mă, ca o sinteză a unui demers
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
către o desfășurare dialogată în care factura narativă precumpănește, asigurând desfășurarea activă a discursului sonor. Pe de o parte, asistăm la “discuțiile” flautului cu clarinetul - întrebări, răspunsuri, cuplaje sau paralelisme; pe de altă parte, inițiatorul întâlnirii și relațiilor solistice, după teluricul ecou de tutti orchestral inițial, este violoncelul, care intervine cu monologuri, replici și comentarii. Despre ce ? În detaliile despre lucrare, pe care nu le expunem decât succint aici, Dan Dediu marchează cu trei subtitluri etapele comportamentelor sonore din cele trei
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]