869 matches
-
o replică plină de haz sau ambiguu sarcastică pe buze, Ioan Groșan era genul de vedetă care se saluta nonșalant cu toată lumea și se bucura de totala deferență - manifestată mereu printr-un exces de veselie și cordialitate, la unii, vag temătoare - a celor din jur. Se vedea de la o poștă că este o persoană foarte importantă. De aceea, momentul în care îi era prezentat unui neavizat stârnea, de fiecare dată perplexitate. Cel în cauză intuia că se află în fața unui autor
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
umorului și a inteligenței, cu subtilitatea ironiei, cu eleganța gândului și prin forța cuvântului, construindu-i un portret îmbunătățit pe care să îl ia în lume, odată despărțit de o vârstă de aur. De pe culmi, liceanul se uită încrezător sau temător spre o zare aleasă, asumându-și destinul călătorului care se sprijină de valuri și se ascunde într-o scoică din mare atunci cînd briza dinspre colțul fără cer al ființei e prea puternică, iar lumea prea aproape. Interiorizându-și perpetua căutare
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
mult și mai prospectival decât ceea este, sau poate fi, o pagină componistică la zi, sau de dată recentă Compozitorul T. Hearne este ex igent și auster totodată, dar totul cu fixații de miraj și poate și de o destul de temătoare visare. Lucrarea sa First World - creație originală, ECO 2012 - denotă concentrarea voinței compozitorului asupra intenției, într-o stare de așteptare intelectuală care se trasmite de bună seamă și ascultătorilor. Fr. Narboni este autorul unei interesante compoziții, cu un titlul și
Muzică de azi... by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84207_a_85532]
-
la mijloc un proces eliberator, un soi de centrifugare a anxietăților care asigură pacificarea centrului productiv: "Azi, mi-am cîștigat un fel de pace; și e interesant că, pe măsură ce poeziile mele devin tot mai neliniștite, așteptarea lor e din ce în ce mai puțin temătoare". De unde ideea de exploatare a unei "direcții" privilegiate, în măsură a facilita norocoasa "lovitură", ca la jocul de biliard. De regulă, poeții importanți nu se limitează la un singur domeniu, ceea ce nu e rău, cu condiția "să-și păstreze cumpătul
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
de pe Bd. Sudului. În stație au apărut și cei doi inculpați, iar între ei a avut loc o discuție din care rezulta că Nicolae are asupra lui un cuțit, fapt ce l-a făcut pe Adrian C. să devină mai temător. Adrian B. l-a abordat și i-a cerut o țigară, iar mai târziu bani. A venit și autobuzul, iar cei trei au urcat. Aici, Adrian B. îi cere victimei telefonul mobil, ca să-și sune prietena. Pentru că omul a refuzat
Agenda2006-11-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284856_a_286185]
-
să scoată niște icnete, și un potop de vorbe i-au ieșit din gură. Da, știam, voia să iau mâța și să mă car de acolo. Mi-a dat mulți bani. Am colindat toată dimineața cartierul. Același ritual. Aceleași priviri temătoare, aceleași poticneli. Unii dădeau numai câteva mărci, alții, cei mai speriați, scoteau cu zecile. În câteva zile mi-am învățat bine rolul. Am plecat de la muncă, am cumpărat o cutie frigorifică. O țineam sub pat. I-am pus și un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în față marea de la Vama Veche, să pășească leneș, răscolind nisipul mai puțin fin decât la Mamaia, însă mai plăcut jucându-și umerii în mers, nepăsătoare, dar pășea tăcută și temătoare, cu umerii lăsați, îmbătrânită și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noi vieți în propriul trup, simțită de femeie ca o adevărată re naștere. Femeia este privilegiată sub raportul cunoașterii, al trăirii acestei fericiri izvorâte din posedarea, fizic și spiritual, a unei certitudini fundamentale. Chiar dacă este urmată de dureri, neliniști, așteptări temătoare, emoții zilnice provocate de ființa fragilă ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde o asemenea bîzdîganie? Ei, cum, făcu Bărzăunul plin de sine. Aici e apa cam adîncă și nu pot intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
devenind foarte curios. Păi voi știți ce-a fost la mlaștină?... Am fost acolo cu tata și cu pădurarul Pintilie, care a venit să ne cheme de-acasă din zorii zilei. Și Vlad și Nuțu îl priveau nedumeriți și chiar temători. Tomiță luă un măr din plasa lui Nuțu fără să-și mai ceară voie, mușcă zdravăn din el și continuă: A fost o chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb. Pentru Ahmet, fratele de arme al stăpânului lui e deja o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe vremea aia, la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pune toate lucrurile la locul lor este semn de gândire sănătoasă. Unora le poate părea o manie... Fixează-ți scopuri precise, realiste și o gândire limpede. Și-abia după aceea treci la treabă! Omul (aidoma celorlalte făpturi) este o ființă temătoare! Teama cea mai cumplită e teama omului față de...om! Se spune că viața bate filmul! Dar filmul, la rându-i, uneori, schimonosește și infectează viața! Nu există păcat mic sau păcat mare, păcatul e... păcat! Păcatul e ca un stigmat
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
facem un bine la lume și ne tragem și nouă un ban măreț. — Da, iezii mamii, asta o să facem. Iar ăla care o să fie taxator trebuie să aibă mereu mărunțiș la el, ca să dea restul. în prima zi eram tare temători. Am calculat că tram vaiul nostru avea să plece din depou exact între ăla de 16 și 7 minute și ăla de 16.27. Trebuia să fim la fix între ele și să nu încetinim, ca să nu ne ajungă din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spunea, dar fără să surâdă: — Măi Xhaferi, am să ți-o dau într-o zi pe la spate când îți faci tu rugăciunea pe covorașul ăla din baie. Xhaferi se prefăcea că-i e frică și arăta cum își strânge bucile, temător. Curios, lui Xhaferi îi plăcea de Mirko, nimeni nu știa de ce. Și Xhaferi, și Mirko sunt obsedați de evrei și de cabală. Xhaferi capătă o expresie obscenă când vorbește despre ei. Se linge pe buze cu o limbă care seamănă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
eram pregătită pentru o atare experiență, care m-a amețit, mi-a tăiat respirația și m-a transpus într-o stare de beție divină din care nu mi-am revenit nici acum, după atâția ani. Eram o adolescentă ce pășea temătoare, timidă și speriată în viață, de aceea stângăciile mele la întâlnirile noastre. Nu era nimic fals, premeditat în atitudinile mele, așa eram eu, ca un fluture speriat și atunci când m-ai botezat "Frăgezel", am simțit, de emoție, că mă topesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
însoțit pe tata în Italia. Fostul student era atunci un inginer de mare reputație, care tocmai isprăvise de construit marea gară din Milano. }in minte că ne-a întâmpinat cu multă prietenie. Era volubil ca mai toți italienii, dar și temător a vorbi ca nu cumva să-i fie surprinse asprele vorbe despre Mussolini, pe care nu-l suferea, și despre fascism, socotit de el a fi un fel de operetă ridicolă."1 Revenit în țară, ocupă postul de director al
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Simona Vasilache Trăim într-un amestec - detonant, de multe ori - de conștiință a pericolului, speranță de salvare, și recunoștință temătoare pentru salvatorul care poate deveni victimă. Amestecul pe care-l scormonește, în cel mai recent volum, Mareele timpului, apărut în 2007 (marcat în clar) la Editura Eminescu, Silvia Cinca. Există un exil estetic, făcut să aleagă, din amintiri care se
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
august 2007: }epeneag tratează personajele ca pe un set de contingențe ale căror euri sunt un flux de creație perpetuă. Omul cu flori apare atât la persoana întâi, cât și la persoana a treia, adesea în același capitol. Este atât temător, cât și agresiv, locvace și conștient de limitele limbajului, în mod pesimist conștient că va eșua și permanent optimist că nu se va întâmpla aceasta. Magda, Maria, șoferul de taxi și toate celelalte personaje sunt tratate cu aceeași generozitate. }epeneag
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
argintii spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește mereu/ printre volutele dansului nostru." Demnitatea, onoarea ieșirii din rînd se cîștigă în moarte, singura în care să dezmintă oportunistele, temătoarele cedări ale vieții: Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă/ pînă cînd în locul zorilor au venit corbii,/ corbii erau heralzii absurdelor mele victorii/ risipindu-mi numele urbi et orbi." Un mesaj de viață, și de comesenie, devine un strigăt al autenticului
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
cu condiția ca acestea să treacă printr-un sistem de acreditare atît de stufos, încît în mod fatal se ajunge la copierea unor scheme ce-au mers în altă parte, la un stahanovism al producției de hîrtii și la anticiparea temătoare a reacțiilor comisiilor fără număr care vin "de sus". Astfel ar fi, spre marea bucurie a tuturor, armonizate autonomia cu controlul și viziunea de ansamblu cu diversitatea. E o banalitate să spun că toate aceste pseudosoluții nu fac decît să
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
în povestea cu pajura care te duce dintr-un tărîm în altul, și nu pe degeaba, le tai și le dai. Edificiul suav" e mirosul unei locuințe, mireasma unei relații construite cu precauții și greșeli. Cu spaimă, fiindcă fericirea e temătoare. Deznădejdea nu are nimic de pierdut. Însă fericirea, pe care neatenția o poate costa totul, înaintează ocolit, găsind minuni din întîmplare. Lucrul ce se ascunde în lucruri" și pe care-l poate asculta, din timp în timp, ureche de om
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
Rostul unui intelectual este să sporească cît mai mult cîmpul de înțelegere al semenilor săi. Acesta e singurul mod în care el se poate dovedi util în interiorul organismului național: să spună ceea ce a înțeles. Fără minciuni, fără deghizări, fără calcule temătoare. Dacă greșește, revine a doua zi și recunoaște că a greșit. Important e ca de fiecare dată să spună ce a înțeles. Iar Nae Ionescu asta va face în gazetăria lui: va spune ce a înțeles de la o zi la
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]