219 matches
-
foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu, poate aerian, din care, mai ales într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară, se poate zări, ca un decupaj strălucitor, teritoriul acela dreptunghic și înțesat de blocuri, mărginit la nord de bulevardul Drumul Taberei, având hotarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam, de ce ești așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul lui Danae pictat de Marele Vienez, și acest lucru părea să aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stelară ș.a.m.d. N-ai să mai dai nicăieri de mine, așa cum mă vrei tu: nebună și frumoasă. La ce se cuvine, la asta trebuie să ne gîndim. Ai înțeles sau să-ți fac un desen? repet o glumă tembelă, de serial american. Aștept autobuzul. Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-a doua, să te plîngi c-ai fost nedreptățită. Că n-o meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O balcîză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah a institutului. Era destul de histrionic, de neașteptat, de insolent. Rîsul lui îl lovea pe Mistrie drept în plexul solar și-l făcea să eructeze. Mai ales toasturile, încheiate cu tembela urare: "Succes pe sector!", i le bruia: "Să ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Părințelul e șters de pe listă, și-a dat arama pe față ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, așa că ducă-se dracului. Dacă n-ați fi adus vorba, zice Gulie, l-am fi uitat și pe Curist cu tot cu mutrișoara lui tembelă. Mie mi-e totuna, spune Dendé, eu unul n-am murit niciodată de dorul lui, dar nici nu i-am purtat sîmbetele. Îl mai așteptăm cinci minute, dacă nu apare o începem fără el, zice Roja, și privirea îi alunecă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fetiței. Observă amîndouă. Mama mea sare ca din arc, cu un soi de grație de animal zvelt, și, cînd fetița revine la suprafață, cu picioarele în sus, o apucă, haț!, salvator de unul și o scoate teafără. Mama fetiței, cam tembelă, mă ia la bătaie în loc să vadă dacă îi mai suflă copilul! Iarăși scandal în familie. Devin un mic asasin, declară taică-meu, un monstru ocolit de mămicile înspăimîntate. }ip noaptea prin somn, mama mă ia ocrotitoare în brațe să dorm
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
inele și un lanț de argint, potrivit tradiției; 7) conform unei statistici recente, francezii rîd de patru ori mai puțin decît în urmă cu 50 de ani, detaliu paradoxal într-o epocă în care scopul omenirii pare a fi distracția tembelă și gratuită. Iată șapte din cele 20 de teme în marginea cărora cei doi autori își arată verva sarcastică. E de prisos să amintesc că toate episoadele s-au petrecut aievea, în ciuda aparenț ei lor de irealitate comică. Nu e
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
care-i sunt dragi. „Există idei, există idei superioare despre care nu trebuie să încep să vorbesc pentru că negreșit îi fac pe toți să râdă”, „Nu sunt în stare să fac un gest decent, nu am simțul măsurii”. Da, soarele tembel, pornit, care-i luminează pe toți, fără discernământ, urmându-și menirea dincolo de morală, într-un no man’s land, adăpostit de mesageri proscriși departe de bine și rău, de bună seamă, nu are de unde să aibă simțul măsurii, inclusiv această
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
condamnat la patru ani de închisoare cu executare. Pe pământ avem de toate/ Și mai bune si mai rele/ bune - rele/ Și închisori si libertate/ Și am putea/ Și nu se poate/ Și ruina si cetate,/ Genii mari si frunți tembele/ Vânt ce sta și vânt ce bate,/ Și martiri dar și lichele,/ Nedreptate și dreptate/ Si-a putea și nu se poate/ Și noroi și stele. Relația tată-fiu este, poate, cea mai puternică dintre legăturile de familie. Tata este pentru
Andrei Năstase: Vă înțeleg teama. Tata este prea respectat și iubit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33145_a_34470]
-
pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie, deja citată, din primul volum excepțional (Visuri în vuietul vremii) cuprinde următorul fragment: „În piața public-a simțirii noastre/ Răcnesc trompetele tembele./ Dar unde-s visurile-albaslre./ Rănite vechi violoncele/ Care cîntau în sufletele noastre?[...] Și-acum destul!/ De-aici se-ntinde Tărâmul țărilor necercetate,/ Terra incognita. Mari spații albe./ Pe harta sufletului meu din acest an/ Pe cel mai sudic promontoriu/ Stă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
acest an/ Pe cel mai sudic promontoriu/ Stă ultimul tasmanian“ (Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și ingeniozitatea din primele poezii, figurile fonetice rămîn prezente, în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
creând senzația că va răspunde natural. Iată ce-i spune lui Daniel Cristea-Enache în legătură cu relația (și tema) tată-fiu: „Băiatul a împlinit cu greu 12 ani, în septembrie. De când era mic îl strigam din camera mea utilizând felurite apelative, copil nemernic, tembel, pocitanie, ca să se-nvețe cu greutățile vieții și, după o perioadă de acomodare, a-nceput și el să mă strige din camera alăturată, mă face tată denaturat. Sau ratat, nu prea are imaginație. Răcnim unul la altul cu imens drag
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
proza care dă titlul volumului, o devastatoare satiră la adresa sistemului comunist și a (prea)zeloșilor săi susținători, scrisă într-o cheie grotesc hiperrealistă. Într-o atmosferă ce aduce izbitor cu cea din filmele lui Lucian Pintilie, Ioan Groșan descrie frenezia tembelă a oficialităților dintr-o localitate rurală la sosirea unei caravane cinematografice (pentru cei în cauză, simbol al conducerii regionale de partid). Cu umor și dezinvoltură deloc specifice vîrstei literaturii române la care a fost scrisă proza, autorul parodiază limbajul activiștilor
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
plus stării mele de spirit, deja îmbunătățită considerabil după discuția telefonică purtată cu amicul băutor de whisky. Bătrânul vecin cu apometru, purtând o scufie în cap, își ține cu o mână pantalonii de pijama, stând ușor aplecat în față, zâmbind tembel, nevinovat. În stânga sa, o moviliță de rahat decorează cabina ascensorului. Ne privește ușor jenat, apoi se uită la mizeria din stânga, dă din cap cu gravitate, pune mâna la inimă și spune: - Jur că nu-i a mea! Uite în ce
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
producă revelații cu fiecare nouă lectură. Romanul lui Nichita Danilov, Mașa și Extraterestrul seamănă, pe alocuri cu un lung poem în care sentimentalismul de sorginte rusească se amestecă cu spiritul carnavalesc, iar melancolia și nostalgia sînt continuu agresate de frenezia tembelă a grotescului. Este o carte greu de clasat, nu foarte ușor de citit, pe alocuri ininteligibilă, despre care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles-o în totalitate. Paralela dintre universul tradițional și lumea de azi permite, pînă la
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
Mircea Mihăieș Prinși în plasa meschinăriilor zilnice, luați de apele supraviețuirii într-o lume tulbure, obsedați de propriul buric, nu mai avem timp pentru marile tragedii ce se petrec sub ochii noștri. Mai mult, cu vinovata și tembela noastră complicitate. Unul din cele mai șocante exemple este cazul Roșia Montană. Probabil că o inteligență dedată la plăcerea jocurilor perverse ar spune că ne aflăm într-un episod clasic al ,blestemului aurului": o întreagă comunitate e sacrificată pentru a
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
Simona Tache Cititoarea Ralucahippie a spus, la una dintre postările recente, o istorioara “tembela” pe care mi-ar plăcea să o citiți și voi. O postez mai jos: “Background: Sunt româncă trăitoare de vreo doi ani și în UK; iubitul meu e englez, suntem împreună de un an jumate. Eu sunt mititica și slabă
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
ăsta ordonat. Pregătit de cel mai teribil eveniment din întreaga istorie a omenirii, Ionel s-a aplecat, înhățând cablul calculatorului. Îl va smulge cu ură, zbierând, dărâmând și zidul, atât de tare îl enervează ceea ce vede pe ecran. Cifrele astea tembele cu care mai bine nimeni n-ar fi avut de-a face, treiul ăla tembel care se tot învârte până devine un cinci. Bleah, moare de scârbă. Va fi nasol, dar trebuie s-o facă. Oricum se va sfârși totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul tembel. Nici o slovă arabă scrisă. Sfârșitul. Ceva mai încolo, statuia lui Bobby Teleferic rânjea la cer, mijindu-și ochii. Liniște deplină, adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o oră după acest ultim incident, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
familie?! Bea și ea, nevasta asta a ta? Bea de stingea, dar n-am știut. Ei, n-ai știut? Uite, n-am știut. Avea ea crize de furie, chiar și în public, la firmă, de exemplu, cînd își făcea copiii tembeli, pe la cîte un revelion, cînd îi mai înjura și blestema ... dar ziceam că așa are ea temperamentul ... Mai multe amănunte trebuiau să mă fi pus pe gînduri: faptul că mînca bomboane cu mentă, că îi sticleau ochii, că avea crize
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
supuși, drepți slujitori, nu ne-a lipsit, din câte știu, nimic, c-am adunat, cu trudă, nectarul tot, din flori. Dar după ani, cu florile ce mor în toamnă, ne-ai părăsit, că nu-mi vine a crede, dintr-o tembelă vorbă a unui trecător, dar azi, Torica lu’ Ionică, o lume-ntreagă vede că, peste neamuri e înger păzitor. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: TORICA LU IONICĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie
TORICA LU IONICĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367970_a_369299]
-
Cioloș.” declară ritos CTP, alt guru al presei românești. Mai să-i dau dreptate! O toamnă fierbinte, fierbinte în care cetățeanul, turmentat sau nu, are de ales! Până la urma urmei, de fiecare român depinde soarta României, nu de declarațiile, uneori tembele, ale unui ambasador sau altul! Ultima oră ! 1. Parlamentarii reușesc din nou să facă de râs România în lumea civilizată. Mai sunt câteva zile și nu au fost în stare să ratifice o directivă a U.E., pe care toate celelalte
TABLETA DE WEEKEND (165): CIOLOŞ – SINGUR ÎNTRE DUŞMANI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368582_a_369911]