224 matches
-
Ceea ce pentru un om reprezintă normalitatea pentru un altul este un mediu familial disfuncțional, anarhic, risipit și complet nesănătos. Helen nu era genul de persoană pe care orice fel de pas greșit să-l țină prea mult timp în loc. Zgâtia tembelă a început din nou după câteva minute. —Cum o să fie în Belfast? Dacă sunt omorâtă? a meditat ea. Vreau să zic că mi se poate întâmpla orice. Pot să fiu împușcată sau să sar în aer. Se poate ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
folosea exact. Era o sculă metalică, zbârnâitoare, vopsită de sus până jos în negru, cu-o roată în mijloc. De-o parte și de alta a roții clămpăneau două stative pe care trebuia să urci și-apoi să le-apeși tembel, metodic, cu multă convingere. Cu mâinile te țineai de două coarne drăcești, care se balansau în sus și-n jos, apoi în față și-n spate, fără nici o noimă. Dispozitivul uruia și cloncănea, arcurile și rozetele se scuturau formidabil, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i tâmpit să le-aducă la Litere și să le bage-n aceleași coperți!?“ „Un tâmpit care a vrut ca tu să le vezi.“ „Dacă așa stau lucrurile, aș vrea și eu să-l cunosc. Am impresia că-i la fel de tembel ca omul nostru din scrisori.“ „Și mai e ceva. Poate tâmpitul nu-i cine credem; poate nu noi îl urmărim pe fraierul din scrisori, ci el se uită la noi. Și mai și râde, în timp ce ne examinează lejer. Pe lângă chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
calorifere. „Ce naiba e-aicea la voi?“, mi-a șoptit Mihnea. „Muzeul Satului?“ „Ușor.“, l-am potolit. „Eu am adus violetele.“ „Aoleu, dom’ profesor, m-ai terminat cu asta! Dacă știam, îți împrumutam și eu niște mărar din grădină.“ „Nu fi tembel. Și închide ușa, poate ne-aude cineva.“ De data asta, m-a ascultat. I-am făcut semn să se-apropie și-am început să scotocim prin sertare. Nimic. Apoi pe rafturi, printre cărți și ziare. Tot nimic. Ne-am împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
incendiere. Jucătorii care nu se uitau urât la el sau care nu rânjeau păreau că-și țin răsuflarea și m-am gândit că Simon o să ajungă cu siguranță s-o ia în bot. După aia a spus: — Ian ascultați, băi, tembelilor, vreau să vă uitați bine la frate-meu. E radical și abia s-a întors din Mexic. Augie, ia spune-le cât de repede ne paște revoluția și cum o să le atârne greutăți de gât și o să-i arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
principiu controlat de ei și apoi ești tare uimit să afli că ei suferă, poate chiar mai rău ca alții, din cauza ideilor lor predominante. Acuma, visul meu legat de școala-internat nu era o preocupare ci una din acele milenare idei tembele, cai verzi pe pereți. Nu trebuie să încerci niciodată să potcovești caii ăia, ca să zic așa. Alte preocupări ale mele se legau de destinul meu sau de ceea ce îți umple viața și gândul. Printre altele, mă preocupa Stella, și deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile, satisfăcut și reîntremat. Scumpetea din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce purcel? Parcă-i El Chupacabra! De pe unde mama dracilor ați cules voi, tembelilor, așa o comoară de..., de pruncușor? De la Coco, achiesează Fratele, ofuscat. Nu mai drăcui! Și mai multe nu vrei să afli, crede-mă! Câtuși de puțin! S-au întâmplat, adineauri, lucruri mai grave ca dezertarea, pe timp de război! Morți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de oțel sudat, străzi murdare, pline de gropi, terenuri virane
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În fața ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la ispășire cei condamnați la vârtejuri pe tărtăcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu peste tot este la fel, Îmi scrie și doamna Aurora Liiceanu. A mai rămas o urmă de normalitate morală În unele sate care n-au fost colectivizate. „Ce descrii tu se Întâlnește mai degrabă - dar poate greșesc - În zonele tembele, unde sărăcia e endemică. Am văzut În Maramureș că au ridicat colții cei harnici și au ce le trebuie. Muncesc nebunește și au de toate. Nu sunt mulți, dar sunt respectați sau, mai degrabă, invidiați, dar ura față de ei a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mod sălbatic munca altora, a distrus economia țării atîta cît era, a promovat un climat de nedreptate și hoție a provocat sărăcie și suferință celor din jur ! Acestea sînt ,,marile realizări” ale bogătașilor din România ! în același registru (al discursului tembel) și în aceeași perioadă (electorală), dar pe plan local, l-am auzit pe Liviu Antonesei vorbind la un post TV. Nu-l mai văzusem apărînd în față de la un timp, aveam o părere bună despre persoana respectivă, iar în discuția
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
se adresează Smaragdei Theodorovna, în timpul unei vizite: „Vin vremuri grele pentru noi, moldovenii. Avem nevoie să mai stăm la sfat, ce și cum îi de făcut. Că sînt mulți dintre boierii noștri moldoveni, care sînt sau prea hîtri sau prea tembeli. Și socot că și cuconițele noastre sînt cam de vină, - hi-hi-hi! - le amuțește cinstea pe care le-o fac cinovnicii cei mari înainte de alegeri. Hi- hi-hi! Și mare păcat îi rîvna aiasta a moldovencelor noastre pentru cinovnicii aduși de vînt
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
se adresează Smaragdei Theodorovna, În timpul unei vizite: Vin vremuri grele pentru noi, moldovenii. Avem nevoie să mai stăm la sfat, ce și cum Îi de făcut. Că sînt mulți dintre boierii noștri moldoveni, care sînt sau prea hîtri sau prea tembeli. Și socot că și cuconițele noastre sînt cam de vină, - hi-hi hi! - le amuțește cinstea pe care le-o fac cinovnicii cei mari Înainte de alegeri. Hihi hi! Și mare păcat Îi rîvna aiasta a moldovencelor noastre pentru cinovnicii aduși de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
pentru melodii de muzică ușoară. Prima lui carte, Am vrut să scriu, apare în 1960. După mai bine de două decenii, îi sunt editate, într-un ritm alert, numeroase volume, în limba română, dar și în ebraică, printre care Kova tembel (1987), cu o prefață de Marin Sorescu, Râsete în Olimp (1989), Hotare (1992), Cer cuvântul la diverse (1996). Umoristul versifică dezinvolt, ingenios, produce sau doar transcrie „perle” și „briliante”, dă la iveală în cascadă „umor în pastile”, truvaiuri sclipitoare, întotdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
efortul nostru de a ne integra în lumea liberă. Să fim lucizi măcar acum: nu Europa ne-a ostracizat, gonindu-ne din casa ei ca pe niște copii vitregi, ci noi ne-am închis ușa în nas, nutrind chiar iluzia tembelă că putem minți Occidentul, deși cei păcăliți am fost tot noi, iar prețul plătit se vede: Moldova nu are în acest moment un orizont real al integrării în Uniunea Europeană, este tratată ca o zonă gri, ca o țară cu riscuri
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să ne alăturăm grupului pentru o sinucidere colectivă în prezența liderilor supremi. Putem muri liniștiți, atât timp cât ni s-a garantat că ne vom reîntâlni cu toții pe un OZN pentru un voiaj prin univers (sau ni se vor face alte promisiuni tembele). g. Soluția suntem noi Rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă orice societate se află chiar în proprii cetățeni. E în puterea fiecărui individ să îndrepte lucrurile strâmbe din comunitatea lui. Și nimic nu pare mai injust decât modul în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu vedem ce alte minunății ne mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea textului a fost atât de intens, încât era cât pe ce să dea ortul popii, cauza fiind o pustiitoare comoție cerebrală. Mama, în ciuda faptului că trecuse la ortodoxism, de-a lungul întregii sale vieți, până la moarte, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aș vrea să-ți împărtășesc niște lucruri care mă macină“, el ori mă ignoră pur și simplu ori îmi spune c-am rămas fără cafea. Știu că a încercat s-o sune pe maică-sa, dar pacienții de la clinica aia tembelă din Elveția nu sunt lăsați cu mobilul la ei, așa că n-a putut să ia legătura cu ea. Și mai știu și că a vorbit de mai multe ori cu Michael la telefon. Și că secretara care a fost detașată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aici, în Anglia. — Pe bune? Ești sută la sută sigură că asta vrei? — Da. Sunt sigură. Mai ales după ce i-am văzut pe mami și pe tati... și mami a fost atât de drăguță... și habar n-are ce planuri tembele mi-am făcut pe la spatele ei... Înghit în sec. Și chiar acum, când am plecat, tati m-a luat deoparte și mi-a spus ce s-a supărat mami când am sugerat că s-ar putea să mă mărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avem nevoie, importate masiv (OK, target, brand, trandy, cool). Limba română este și victima prostiei: prostia care lecturează (nu citește), prostia care nu vede (vizionează), prostia care concluzionează, implementează, marchează, prostia care spune "cunosc că ninge". Stricătorul de limbă este tembel, grosolan, imoral. T. Maiorescu spunea: Singurul rol ce scriitorii îl pot avea în privința limbii lor materne este de a i se supune fără împotrivire, de a o recunoaște ca autoritate legală a naturii proprii a poporului lor". Folosirea corectă a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
atunci când te apuci de scris. Să scornești. Și ce mi-a ieșit a fost un portret al tipei. Chiar dacă acele șase cuvinte nu te-ar fi dus nicicum cu gândul la un chip feminin. Am creat io niște analogii mai tembele, mai fanteziste. Era o declarație de dragoste indirectă. Aveam și o motivație destul de puternică. Și tipa aceea a fost prima care mi-a zis atunci, când a citit ce-am produs, mă, tu nu ești prost deloc! Și, mă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gura târgului cu ceva de o noutate absolută, paranoică. Io am o gândire delirantă, paradoxală. Nu pot afirma că gândirea mea caută adevărul sau doar exoticul. Io spun ceva frumos, nu neapărat logic. Ca să fii coerent trebuie să fii delirant, tembel. Altfel nu se poate. Prin delir să ajungi la adevăr, la esență. Lumea și-a pierdut logica și atunci, ca să păstrezi simetria, și tu trebuie să-ți alterezi gândirea. Să cretinizezi limbajul, cum spunea Gellu Naum. Să fii științific, aplicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot ce și-a propus. A vrut să ia bursa și a luat-o, deși erau o groază de alți colegi de-ai noștri care ar fi meritat-o înaintea ei. Care chiar treceau pe la școală, învățau, nu erau inconștienți, tembeli, cum recunoaște și ea că a fost. A vrut să facă doctoratul, îl face. E suficient să-și dorească ceva și acel ceva se îndeplinește. Și asta nu-i mai aduce nici o satisfacție. Adică, zicea, ĂȘTIA chiar nu-și dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
alea de jos, o s-o vedem goală-goluță... Am avut curaj, ne-am cățărat tiptil, atenți să nu ne prindă nea Matache, portarul, și să ne ardă una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]