3,283 matches
-
motive suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac cu puritatea liliala. LÎngă dulceața cîntecului de leagăn, Cezar Ivănescu Încheagă, cu virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Bucegi. Așa că, atunci când Memorandiștii din Cluj sunt Întemnițați, el spune: „Eu, 11 D Lestine iterare Badea Cârțan cioban George Cârțan./ Nici n-oi bea, nici n-oi mânca/ Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiții osândiți/ Ce-s În temnițe zvârliți.” Face drumuri la Vacz (lângă Budapesta) unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița./ De la Seghedin la Vacz
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
osândiți/ Ce-s În temnițe zvârliți.” Face drumuri la Vacz (lângă Budapesta) unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița./ De la Seghedin la Vacz/ Numai drumuri de la frați/ Numai lacrimi, jale, dor/ Pe fetele tuturor”. Fiindcă cere din nou autorizație pentru a difuza cărți românești este arestat În 1895. Citind În 1895 Cronica românilor a lui Șincai, cumpărată la Viena
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
de asta cum a terminat facultatea a fost arestat și chinuit peste poate. Totuși, ca toate realele valori, când a ieșit din pușcărie nu a plecat capul. Nu a capitulat! A ajuns jurist În Rm. Vâlcea. Dar, consecința anilor de temniță - bănuiesc eu i-au apropriat grabnicul sfârșit.. Nici de Dan Diaconeasa care a murit la câțiva ani de la absolvență. Nici de Popa Beștea care categoric datorită bătăilor din pușcărie a murit foarte tânăr. Vă aduceți aminte ce sfios devenise băiatul
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
de secole plouă cu boabe de fier incandescent din cântarele sparte-ale sorții alerg pe lemnele rugului până în vârf unde tu fumegi în fașele Domnului. O bisturiul niciodată nu taie - el interzice. N: Citesc prin voi literele păgâne circumscrise ca o temniță filială: nu sunt decât o particulă a morții. Mireasma creierului meu virgin acuză: noli tangere circulus meos! T: Deși conversăm limba ta n-o cunosc - ea este în creștere. Peste mine plouă păcatele și tu nu le vezi tu plutești
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
căci va să vie curând Împărăția voastră ... Voi, cei ce fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,/ Eu cerului vă strig durerea și Dumnezeu din cer aude ! Aduc lumina care sparge și sfarmă capițe de păcate/ Zăvoarele mucegăite din temnițe Întunecate ! Eu celor orbi dezleg azi taina Înfricoșată de a vedea/ și prăznuiesc, că-n a lor suflet Învie Învierea mea ... În poezia "Noaptea Învierii", poetul Nichifor Crainic prezintă minunea când un tâlhar, venit cu toporul să fure și să
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
mai grele trepte spre înălțare”, cum scrie el la începutul articolului. Pe acest poet care, “de la Eminescu încoace nici un altul n-a fost mai cunoscut și n-a avut un destin mai tragic”, a avut șansa a-l întâlnească în temnița de la Aiud, unde Zahu Până fusese trimis disciplinar de la Canal. Radu Gyr era internat în secția TBC, dar se întâlneau în timpul pauzei “de aer” și schimbau impresii legate de pasiunea lor comună pentru poezie și despre viața din linia întâi
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
era internat în secția TBC, dar se întâlneau în timpul pauzei “de aer” și schimbau impresii legate de pasiunea lor comună pentru poezie și despre viața din linia întâi a frontului răsăritean unde fuseseră trimiși amândoi pentru așa zisă “reabilitare”. În temnița de la Aiud l-au regăsit amândoi pe Dumnezeu și pe Mântuitorul nostru Iisus Christos care le-a adus o rază de lumină în întunericul din celular. La Aiud i-a ascultat Zahu Până celebrele poeme compuse în detenție, poeme transmise
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
scrie un al doilea volum de poezii din închisori dar timpul nu a mai avut răbdare și nu l-a mai așteptat. Fără aportul și prezența lui nimeni nu s-a încumetat să redeschidă acest capitol al poeziilor concepute în temnițele din România, proiectul rămânând o altă dorința a lui nerealizata. Din fericire, dragostea și pasiunea lui pentru poezie au fost transmise unui alt membru al familiei sale, poeta Florica Batu-Ichim care i-a preluat ștafeta, purtandu-i flacăra spre Constelația
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
rânduri dintr-un articol din publicistica lui. Le-am recomanda măcar finalul din Scrisoarea III: „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, / Ca punând mâna pe ei, / Să-i împarți în două cete, / În smintiți și în mișei. Și în două temniți large, / Cu de-a sila să-i aduni, / Să dai foc la pușcărie / Și la casa de nebuni.” Așadar, de ce scriem? O spuneam și altădată. Pentru că istoria Neamului nostru a fost un nesfârșit șir de suferințe și umiliri, de revoltă
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Sentimentul exilului, ce-și extrage energiile purificatoare nu atât din osânda dezrădăcinării pur geografice, cât din ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
întoarcere " speranța, încrederea într-o reconquista, cum ar fi spus vechii spanioli. Atunci chiar când pierzându-mi nu numai postul de începător în cariera universitară, ci posibilitatea de a cerceta, de a citi și scrie, odată cu pierderea libertății, acolo în temnița comunistă am descoperit, în singurătatea celulară și apoi alături de alții, împreună cu alții, posibiltatea meditației, a reflecției, a comunicării, a învățării și predării. Nu era acolo un simulacru de școală, de universitate. Ne lipseau prea multe pentru a simula măcar viața
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
debut Euridice. Și mai trebuia lăsat în uitare un fapt: omul care-l sprijinise la Fundații, care scrisese primul despre el, încurajându-l, fusese D. Caracostea, personaj agreat de regimul antonescian. Motiv pentru care, în anii '50, fusese aruncat în temniță. Mă urmărește imaginea lui în zeghe, dintr-o fotografie pe care am văzut-o în Muzeul Memorialului de la Sighet. Neconvenabilă era, în sfârșit, din perspectiva ideologică a momentului, factura însăși a prozei din Euridice, simbolică, onirică, mitică. Învinuirea de evazionism
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
în trecutul apropiat. Metamorfoza lui Sebastian Românu, altă povestire, cuprinde aluzii la o Persie discreționară, totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
îi va dojeni: „Flamand am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, si nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temnița, si nu M-ați cercetat.” Iar când îl vor întreba „Doamne, cănd Te-am văzut flamand, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau in temnița și nu Ți-am slujit?”, El le va răspunde: „Adevărat zic vouă: Întrucât
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
nu M-ați primit; gol, si nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temnița, si nu M-ați cercetat.” Iar când îl vor întreba „Doamne, cănd Te-am văzut flamand, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau in temnița și nu Ți-am slujit?”, El le va răspunde: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea neînsemnați frați ai Mei, nici Mie nu Mi-ați făcut.” :: The One, aprilie 2014 :: Foto: David Dare Parker / Network Photographers
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
ai zice că avea douăzeci de ani. Apoi după ce lumea a plecat de lângă chilie , Părintele a mai stat mult timp la ușă privind la toți cei din curtea mănăstirii și zâmbind. Acest stâlp al României , care a fost martirizat în temnițele comuniste în perioada de influență rusească nu s-a lepădat niciodată de această țară , cu vorbele lui “Dumnezeu ne iubește mai mult decât ne urăște dracul” sau “Nimic nu este pierdut atât timp cât credință este în picioare, cât sufletul nu abdica
Hai la voluntariat pentru un Grătar Curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82476_a_83801]
-
privirea. "De-acolo începea sectorul viețașilor", a precizat el. "Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă", a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind într-una pierită de farmecul ascuns al temniței năruite. Am renunțat să mă îndrept spre sectorul viețașilor. Mă gândeam că inginerul ar fi fost în stare să facă cine știe ce scamatorie, să deschidă vreo trapă secretă care să mă înghită sau să trântească ușa acea grea după mine, să
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
ar fi oferit o colaborare în Complexul Marconia, l-ar fi îndrăgit pe Raul ca pe propriul lui copil, i-ar fi propus cununia, căci trudise o viață întreagă să ajungă la această prosperitate, luptase, se expusese, cunoscuse până și temnița, dar numai captivitatea sub tutela ei i-ar fi fost cel mai drag adăpost. O iubea atât de mult, încât era în stare s-o deporteze, să nu o mai vadă, să nu o mai audă, iar acum, Doamne-Dumnezeule, îi
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
tânăr se vede, la 31 de ani, nu numai lipsit de dreptul de a-și câștiga existența, în imposibilitatea de a munci - dar se vede bolnav de piept din cauza tratamentului și a alimentației la care a fost supus într-o temniță, la care a fost osândit fără nici o vină și fără nici o judecată? îmi amintesc scrisoarea pe care v-am trimis-o în luna iulie și-mi amintesc răspunsul dumneavoastră pe care l-am citit în ziua în care am fost
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
ți-este dat, unul și același, neschimbat, încă de la zămislirea ta, a fost istoricul Victor Papacostea (1900-1962). Istoric multă vreme, în anii de după război, inaccesibil marelui public, Victor Papacostea a sfârșit cu o biografie de om chinuit nu numai în temnițele comuniste, dar și cu amintirea sa pângărită de neaveniții care i-au luat casa cu tot ce era în ea (până și scrumiera!). Personalitate fascinantă, într-adevăr, dar din ce în ce mai puțin cunoscută, cu numele rostit doar în cercurile tot mai restrânse
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
atinge arterele gurile de canal/ masca de pe chip/ aruncată nevăzătorilor". Așezarea pe cruce înseamnă pentru Bucur Demetrian viața de zi cu zi și imunitatea pierdută în contra cruzimilor și primejdiilor istoriei, dar și nevoia de resurecție și eliberare a inimii din temnița suferinței fizice, a patimilor fiului părăsit de Tatăl: "e toamnă/ sapă un tunel/ cârtița întunecată/ prin țesătura de globule și/ firișoare de sânge pulsând mai stins cu lumina grea/ a soarelui/ și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
petrece nenorocirea pe capul poporului român, cu venirea ciumei roșii exact de la Moscova și exact de la Tovarășul Stalin, după ce aproape că nimeni n-a prea avut de ales; excepțiile se știu: partizanii, marii scriitori, filozofi, monahi, care au sfârșit în temnițe sau la puțin timp după ce au văzut iarăși providențial de aici spre nicăieri, soarele; care era în inima lor, dar nu aveau voie să-l vadă pe cer... Cartea aceasta e construită cu măiestrie pe o situație reală, povestirea îi
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
Irineu (din SUA) a oficiat slujba religioasă, în cadrul căreia a ținut o cuvântare despre martiriul celui trecut în veșnicie. Patriarhul Teoctist a evocat activitatea celui trecut în veșnicie în lupta împotriva unui regim ateist și materialist, pre cum și „mucenicia temnițelor comuniste”. Părintele Justin Pârvu a rostit în final un omagiu profetic: „Părintele Gheorghe Calciu este un nou apostol al românilor, un nou sfânt care ne va călăuzi și ne va ajuta, cum a făcut-o și când era printre noi
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înșelarea celui rău”. Gh. Calciu-Dumitreasa merită să fie trecut în rândul sfinților și pentru suferința din temnițele comuniste și ajutorul dat colegilor de celulă (și-a tăiat vena spre a dona sânge unui deținut aflat pe patul de moarte), asemenea monseniorului Vladimir Ghica, canonizat de Biserica Catolică. Ca și Ilie Cleopa sau Teoctist. Poporul român dreptcredincios merită
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]