942 matches
-
mă indicau, desigur, la rolul de teoretician al democrației și al liberalismului la care am ajuns, totuși, prin intuiția și studiul fenomenelor sociale regizate de un determinism împotriva căruia lamentațiile sunt inutile". Omul deliberativ l-a completat fericit pe omul temperamental în constituirea personalității lui E. Lovinescu. Criticul e foarte atent la acest proces extrem de delicat al construcției de sine. E una din coordonatele majore ale Memoriilor, alături de aceea care evidențiază comedia vieții literare prin portrete și anecdotică de semnificație psihologică
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
-o - cu ajutorul nedeclarat al lui Jules de Gaultier - "prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se concepe altfel". E surpriza unei deschideri, a unei ieșiri din determinismul psihologic strict. În construcția unei individualități, dialectica interioară a omului temperamental și a bovarismului, inițiativa "omului deliberativ" dau structura particulară. Lovinescu a accentuat mereu relația intimă a ideilor sale cu "solul afectiv". Referitor la personalitatea sa, a subliniat de repetate ori atributele de organicitate și "proiecția fidelă a psihologiei". Am văzut
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
cu un ușor sentiment de vinovăție: "voi sublinia - scrie în Memorii II, cap. XXXV - numai aderența psihologică, valoarea muzicală a Ťmutațieiť, ca și a relativismului de la baza ideologiei mele, care, departe de a fi o manifestare bovarică (s. n.), reprezintă expresia temperamentală cea mai fidelă, valabilă nu numai pentru valorile estetice, ci și pentru toate celelalte valori, fără excluderea chiar a celor morale". Ideea generatoare a sistemului său (relativismul) e pusă, în mod evident, sub semnul prelungirii directe din temperament, ca și cum o
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
său în elaborații ideologice neizvorâte din solul afectiv, ci contrariidu-l chiar, prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se concepe altfel" (în cap. XXXV). Dacă la începuturile sale criticul E. Lovinescu se credea rezultatul pur al omului temperamental, la maturitate distingea între contribuția temperamentului la constituirea unei ideologii și contribuția omului bovaric. Depășise în acest fel faza Jean Jacques Weiss prin Jules de Gaultier (pe care nu-l amintește aici), a cărui carte despre bovarism o va fi
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
o va fi asimilat ceva mai târziu. E. Lovinescu analizează în cap. XXXV din Memorii II prin ce se manifestă la el "proiecția fidelă a psihologiei scriitorului" în operă și consideră așa-zisul său "simbolism", ca și relativismul, de natură temperamentală. E. Lovinescu va pune în seama unei inspirații muzicale (pe care o va ironiza Camil Petrescu în pamfletul său antilovinescian) capacitatea sa de speculație intelectuală, derivată, paradoxal, din stări sufletești obscure și din resursele inconștientului. Tot în seama simbolismului său
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
E. Lovinescu va pune în seama unei inspirații muzicale (pe care o va ironiza Camil Petrescu în pamfletul său antilovinescian) capacitatea sa de speculație intelectuală, derivată, paradoxal, din stări sufletești obscure și din resursele inconștientului. Tot în seama simbolismului său temperamental pune E. Lovinescu "realizarea unei critici fără afirmare și fără negare, fără întrebuințarea ponderelor materiale ce fixează valorile în cifre și cantități, a unei critici de valori imateriale, fără calificări, a unei critice de nuanțe și de sugestie". În expresie
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
personalității. În prima tinerețe acordul dintre idei și temperament era singurul conotat pozitiv. La maturitate, constata că această linearitate cauzală nu există în această formă pură. Dar Lovinescu agrea aceste deducții și arăta cu satisfacție felul în care relativismului său temperamental pornea dintr-un scepticism funciar, ale cărui idei, la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului de Limbi Străine din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pentru a înțelege exact natura acestui parteneriat în creație, elementele definitorii ale acestei sinteze artistice atît de neobișnuite, este absolut obligatorie o rememorare a profilului artistic și psihologic al celor doi pictori. Așa cum bine se știe, }uculescu este un pictor temperamental, un caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilească repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele stocate în acele modele care se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
dintre conlocutori. Astfel însă, i se dă prilejul de a ocupa prim-planul și de a merge pe propriile urme, vorbind numai despre subiectele care-l interesează și adâncind temele pe care le consideră importante. Paginile, excelent scrise, conturează profilul temperamental al autorului și fișa de temperatură a societății în care trăiește. Scriitorul nu-mi apare deloc ca un loser veritabil, specialist în autocompătimiri. Este proprietar de editură și profesor universitar, om cu amici literari, discipoli și studenți; ține cursuri de
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
lumină încolțește/ în naufragiu/ ea naște dorințe/ și prevestiri" (Stampă). Poeta înțelege a înălța în fața stihiei negative prezența sa scriptică, "pulberea fluorescentă" a verbelor care îi îngăduie să înainteze "cu frica bine ascunsă/ în dilatate pupile" (Himere). Lipsei de energie temperamentale și, aparent, de "noroc", pe "o hartă a existenței/ cu ecouri pustiitoare", i se opune chiar figura lirică a condiției d-sale. Capabilă a capta cu finețe ecourile fabuloase ale trecutului ("Cînd înțelegi că nu e totul/ pierdut/ și calci
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
duios-dadaiste. Asociația dintre Dada (poezia de ne-comentat, bazată pe tehnică aleatoriului absolut) și Zen (școală budista a cunoașterii imediate a realității) este o metaforă poate prea pertinenta, avînd în vedere că cele două fenomene au în comun la nivel temperamental același tip de nonconformism al respingerii teoriei și exercițiului spiritual. Numai că atît învățătură Zen cît și mișcarea Dada șunt reprezentate în poezia lui Oisteanu, adică tocmai ceea ce fiecare dintre aceste doctrine interzice. Zen devine în poezie "instantaneism" și se
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
în intuiție și intuiția în fapt istoric, evident într-un alt spațiu expresiv și într-o convenție a reprezentării total diferită, Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentala cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește artă europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian, Lucia Ioan contemplă peisajul artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
că sînt tot un plîns și-o rană,/ hai, mă fugăre, curviană,/ să-mi pupi dulcea mea guriță,/ hai, mă fugăre, curviță,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!" (Doina șMoartea peste totț). Abordarea frivolă a teribilei amenințări reprezintă o exorcizare temperamentală, jovială, care presupunem că i-ar fi plăcut lui Creangă, dar și lui Eminescu... Așadar nimic nu e lăsat la o parte. Tentația eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a lumii, îmbrățișează toată gama omenescului
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Haag (profesionist remarcabil); Simona Ivaș (cel mai frumos timbru, cea mai frumoasă ținută, dar rezistență încă nedominată, sau dificultatea de a fi cântat un întreg recital alături de Ștefan Rónai); Taissia Tordai (pregătită pentru orice teatru serios); Maria Simona Neagu (convingătoare, temperamentală în marele ei rol); Nadine Becker (tot Elvira, în reliefuri mai puțin conturate); Patricia Humbert Frères (cu totul adorabilă, scenic și vocal, Zerlina); Zsolt Molnàr (bas impunător, încă inabil în a-și conduce propriul corp); Benoit Velvaux (talent comic); Iurie
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
cină căci ei toate trăirile și le raportează la apetit - fie el gastronomic sau sexual - care le reglează celelalte funcții, devenite secundare. Șarja marionetistică a impecabilității lor este excelent persiflată și de Pompiliu Ștefan și de Clara Flores. La debut, temperamentala actriță se impune printr-o electrizantă forță de polarizare a atenției asupra unei drame conjugale profund introvertită, dar spectaculos expusă la rampă, ca-ntr-un fandango. Redus la o mută prezență, Victor Giurescu își cucerește cu inventiv efort simpatia publicului
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
verva de istoric pasionat de evenimentele pe care le evocă. Rasputin este pentru el un personaj de Bildungsroman, pe care, tocmai pentru că e fascinat el însuși de el, izbutește să îl facă seducător pentru cititori. Un mujic rus aproape analfabet, temperamental și isteț, cu un bun-simț care a însemnat enorm într-o lume a aristocraților pentru care poporul rus e adeseori de neînțeles, Rasputin are toate datele eroului clasic. Interesantă este originea numelui său, în legătură cu care Troiat speculează că ar putea
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
un nume: Ada (The Piano, regia Jane Campion) este femeia refugiata an mutismul ei voluntar și care comunică prin semne dar, mai ales, prin clapele pianului, cu cei din jur. Elizabeth (Elizabeth, regia Shekhar Kapur) este tânără, frumoasa, inteligență și temperamentala. Iubește și este iubita. Dar, va trebui să opteze ăntre a fi o femeie fericită sau o fi o regină atotputernica. Alegerea fiind făcută, ași mortifica trupul și-și transforma chipul proaspăt ăntr-o icoana, devenind un simbol hieratic intrat an
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
decât sentimentul estetic. Adică (nu șanț complezent cu mine) din imitație, din orgoliu, din răzbunare. Pretutindeni există un motiv personal pe care m-am căznit să-l mistific. Este un mijloc să ți se dea dreptate și care ămi aparține temperamental: autoflagelarea. De ce voi mai scrie? Nu șanț absolut convins că voi mai scrie. Afară doar de articole ăntămplătoare care nu te preocupă prea multă vreme. Dar nu mă ănchipui deloc construind un nou român." Și, iată, opinia lui M. Sebastian
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
limbajului cu Absolutul, ci o nostalgie a existenței, un rest al său, tînjind după întregul ce-a fost ori ar fi putut fi. Printre stihurile dezabuzării abstractizate, vitalitatea țîșnește sloboda, aidoma unor fire de iarbă din crăpăturile asfaltului. Biruie datul temperamental al poetului. Între poem și trăire are loc o luptă surda, biruința poemului nefiind decît o victorie à la Pirus. Viața decimata revine sub chipul invincibil al "uimirii", sorginte deopotrivă a poeziei și a cugetării, închizînd cercul antagonismelor pururi active
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
s-a declarat constant jurasiană „pursânge”, legată de locul de baștină, leagănul copilăriei și al adolescenței sale, de familie și de limbă, considerându- se în orașul Berna (dominat de dialectul alemanic), o exilată din punct de vedere lingvistic și chiar temperamental. După moartea soțului, a rămas stâlpul grandioasei case din luxosul cartier bernez al ambasadelor, casă vizitată adesea în tinerețe de Einstein, unde își exersa vioara cu un prieten, pe atunci proprietarul imobilului. Aici și-a desfășurat întreaga-i activitate literară
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
Schematizarea trebuia să evite ieșirea din canon, imprevizibilitatea, surpriza cu conținutul ei incomod, uneori riscant, spontaneitatea - expresie a pulsației autonome a minții, inimii, nervilor. Siguranța ordonării vieții sociale „după plan“ nu lăsa nimic esențial la latitudinea fiecăruia, la discreția diversității temperamentale, preferențiale, a naturii indecise, capricioase a omului. Chiar vorbirea, cum spuneam, firește cea de for public (dar se molipsea și comunicarea privată), se schematiza tocmai pentru a zădărnici ambiguitatea, echivocul, pentru a nu permite dizolvarea univocului în perifraze, în jocuri
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Antonie Solomon a făcut un gest neașteptat și anume și-a cerut scuze consilierilor care s-ar fi putut simți jigniți de eventualele sale „derapaje“ de limbaj din ultima vreme, informează Gazeta de Sud. Autor: Adi Stroescu „Sunt eu mai temperamental și vă rog să mă acceptați așa cum sunt, pentru că n-am nimic cu nimeni. Îmi cer scuze față de toți, dacă v-ați simțit cumva jigniți, și să știți că nici n-o să vă fac plângere penală, așa cum am zis“, a
Solomon şi-a cerut scuze în faţa Consiliului Local Craiova () [Corola-journal/Journalistic/24402_a_25727]
-
tumultului discursiv din spațul mediatic în care renaște personajul caragialian”. Ziarul - în Conu´Leonida față cu reacțiunea - are funcția unei lentile deformate ce proiectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii; Lache și Mache pun în scenă „personaje degeminate” cu toate că, temperamental, ele sunt diferite; Odată cu Lefter Popescu asistăm la intrarea în literatură a birocratului, cu tot disgrațiosul devenit normă; Cetățeanul turmentat „seamănă cu acei zani care populează universul burlesc” din commedia dell´arte; tot în „carnavalul pasiunilor” din O scrisoare pierdută
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]