9,918 matches
-
nebunul" sau pe poetul pentru distracția noastră: "Sufeream, poate (stătusem, pe la șaptesprezece ani, cîteva ore la librăria de vizavi, citind dintr-un masiv tratat de psihiatrie, mult prea scump ca să-l pot cumpăra), de o "epilepsie morfeică neconvulsivă de lob temporal stîng" sau, poate, doar de o dispoziție mistică sau poetică exagerată, ce avea să-mi distrugă mintea cu desăvîrșire." Putem afirma (puțin în glumă) că Mircea Cărtărescu a ieșit din zodia literaturii "perfecționiste", nu-și mai irosește timpul servind capodopere
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
pe un set de semne ușor de recunoscut, acestă imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
cuprinzător de teme, ajungînd pînă la a ținti totalitatea lumii. Chestiune de exercițiu cultural. Dar orice fapt cultural e legat de durată. Jean Paul credea că o trăsătură umană care nu e comică în sine devine astfel după un decalaj temporal. Deoarece, explică autorul german, nimeni nu s-ar putea amuza de propriile-i acțiuni decît după cel puțin o oră de la producerea lor, cînd s-a detașat prin configurarea altui eu ce ar putea relativiza comportamentul precedentului... Cu asemenea gînduri
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
etnologilor români, dacă după lectură nu aș fi realizat cît adevăr cuprinde, aplicat la această cercetare științifică de copleșitoare dimensiuni. Pentru a mă susține adică, în comentarea geografiei spirituale a itinerariilor pe care le străbate știința etnologiei, orizonturile spațiale și temporale mereu deschise spre coerența universală a științei, nicicînd închistată în granițele ridicate entuziasmului și tensiunii cercetării, fervorii curiozității, înțelegerii analitice a detaliului, acuității, eficacității. Într-un cuvînt, tabloului probant prin datele și unghiurile sale de vedere, multiplicat divers, prin atmosfera
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
neîndeajunsa mea pregătire să contribui la demonstrarea și prelungirea prin cercetare, a valabilității ceremonialului de argumente, dezinvolt rostit de specialiști, în stare să le fi nuanțat prin maturitate, opțiunea orientării: „Manuscrisele românești cuprind file surprinzătoare prin diversitatea tematică și extinderea temporală sau geografică a legăturilor culturale pe care le mărturisesc. Pentru cititorul obișnuit (care nu este preocupat de filiația manuscriselor, de istoria limbii, de complicatele drumuri ale evoluției temelor și simbolurilor), conținutul copiilor făcute cu mâna până către mijlocul secolului al
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
multe ori, cînd se vorbește despre calitățile tale...ele sînt, de fapt, niște defecte deghizate. RB: În romanul dumneavoastră „Întoarcerea caravelelor”, tradus și în română, personajele care ajung la țărm aparțin mai multor epoci. Lucrați, așadar, și cu o simultaneitate temporală, pe lîngă ambiguități. Ați afirmat că nu vă puneți probleme atunci cînd scrieți. Dar cînd vă citim sau vă ascultăm, noi ne punem probleme. Nu credeți că acesta ar fi încă unul din rosturile literaturii? ALA: Nu sînt un intelectual
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
putea spune de aceea că este vorba despre o relatare prezentă făcută pe baza unei relatări anterioare; dintr-o primă - și, deocamdată, singură - lectură a cărții nu-mi dau seama cu precizie dacă cele două voci narative ilustrează, pe axa temporală, stiluri specifice cum ar fi tradiționalism vs. modernism vs. postmodernism). De cele mai multe ori cele două voci narative își fac simțită prezența la nivelul aceleiași fraze (replicile lui Fra aflate în mintea je-ului narator răsună mereu în timpul prezent al povestirii), ceea ce
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
pentru a ne lărgi orizontul. Cei mai mari artiști, nu-i așa?, se află în lumea comis-voiajorilor”). Nu întîmplător l-am citat aci pe moralistul francez, căci Dan Ciachir (născut în 1951 la București) ni se prezintă, deopotrivă în dimensiunea temporală ca și-n cea geografică, drept un călător prudent, selectiv, oțios. Nu se avîntă prea departe în trecut (nu aflăm decît prea puțin despre copilăria ori adolescența, despre familia ori școlaritatea d-sale), nici în spațiu (sînt consemnate cîteva voiaje
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
Cristian Măgura Curcubeie, cartea autobiografică semnată de Matila Ghyka, este rodul unor momente de fecundă singurătate, căutare vreme de doisprezece ani (1940-1952), un tête-à-tête cu sine, în fond, un dialog dintre eul său temporal și eul permanent. ~ncă de pe primele pagini se simte o sensibilitate din zona celei mai vii memorii culturale, vorbind totuși despre realitățile cele mai recente, un soi de aristocrație tip secolul al XIX-lea, prelungindu-se agonic în sânul unei
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
însă filmul ( Orele) pare prea apropiat de substanța lui literară pentru a fi altceva decît o ilustrare frumoasă, decorativă, a unor nevroze. Are ceva de teatru filmat, cu un montaj virtuoz și cu mult, mult bun gust ( rimele florale, rimele temporale, rimele umorale...). Pînă la urmă, problema filmului stă chiar în aceste rime repetate și căutate - inteligente, auto-suficiente - care se precipită, demonstrativ, nelăsîndu-i spectatorului răgazul de a le mistui... Un roman îți dă timp să revii, să te gîndești, să savurezi
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
penale muntene ( 1794-1795), de Ligia Livadă-Cadeschi și Laurențiu Vlad (din care am citat un exemplu în articolul de săptămîna trecută), sînt la fel de potrivite pentru o lectură istorică, pentru una lingvistică și pentru una de pură plăcere și curiozitate nespecializată. Gruparea temporală și tematică a textelor - "anaforale criminalicești cu întăriri, tacriruri, jelbi" ( deci rezoluții, rapoarte ale "comisiei de anchetă", plîngeri), implică o omogenitate lingvistică și stilistică și nu poate să nu pună în lumină lucruri noi. Aspectul cel mai frapant al stilului
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
Gheorghe Grigurcu Nu Întîmplător ochiul diaristului se oprește cu predilecție asupra peisajelor urbane urîțite, pustiite, mutilate. Toposuri corelate simbolic cu timpul ce planează asupră-le. Spații impregnate de catastrofele temporale. O demolare a construcțiilor civilizației nu e decît o aluzie la demolarea unei istorii și, în miezul acesteia, la demolarea făpturilor umane, cuprinse de blazare, de torpoare, împietrite într-o dezumanizare ce pare a nu mai avea remediu: "Plimbare cu
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
intră și Bacovia sau Arghezi nu Blaga și Ion Barbu și în nici un caz tradiționaliștii , un Fundoianu, Geo Bogza, avangardiștii, cu care au și fost asociați ( unii numesc chiar postmodernismul neo-avangardism), dar mai ales Caragiale și Urmuz". Într-o bătaie temporală mai lungă, exegetul nu ezită a aminti, din paginile unei istorii "paralele și subterane", nume precum Iordache Golescu, "autor al unor «picto-poezii ludice, gratuite și ingenioase»", ( Mircea Cărtărescu), Costache Negruzzi, "autor al celor două finaluri din O alergare de cai
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
nu poate fi identificat în totalitate cu optzecismul. Termenii nu sînt, cum li s-au părut unora dintre sceptici, sinonimi. În primul rînd, optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Cum, mai ales în acest al doilea sens, a
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
adverbe, spun ceva simplu, întru exprimă ceva complex". Or, cine încearcă să descrie utilizarea prepozițiilor știe că aproape toate exprimă ceva foarte complex, pentru că aproape toate sînt extrem de polisemantice, ajungînd să dezvolte, adesea cu pornire de la un sens local, raporturi temporale, cauzale și în genere relații abstracte de tot felul, aproape imposibil de descris în cazul expresiilor idiomatice; între aceste relații se creează suprapuneri și ambiguități a căror aducere în discuție poate deschide spații infinite speculațiilor mentaliste, antropologice, etniciste. Analiza lingvistică
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
nonconformist, Mihai Mitrea-Celarianu aderă, pentru scurte perioade, la mișcările seriale, postseriale, minimaliste și conceptualiste, "la modă" în acele decenii; pentru ca, după 1970, să adopte limbajul așa-numit minimal-maximal, bazat pe principiile logicii fractale, ca și pe ideea multiplicității și heterogenității temporale. Fără să fie vastă, creația sa, preponderent camerală instrumentală și vocal-instrumentală e reunită în ciclul Incantațiile Nopții Luminate. Aproape deloc cunoscută în țara natală, această creație tipărită de Editura Salabert și interpretată de ansambluri prestigioase din Franța, Germania, Italia, Spania
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Îmi spuneați, în conversa- ția noastră - neînregistrată - pe care am purtat-o la Paris, în Octombrie 1990 că, pentru dvs., cuvântul este o "necesitate mistică." Or, această pluralitate a récits-urilor (a povestirilor, cum le numiți), generează automat și o multiplicitate temporală... - Evident, evident... -..."nonlineară" - vă citez -, "foarte complexă", prin care ajungeți la o "nouă coerență, mai aproape de real, așa cum îl percepem, printre altele, de-a lungul marilor teorii ale fizicii actuale sau ale astrofizicii." Una dintre piesele ce compun Trilogia iubirii
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Liana Tugearu Palatul Mogoșoaia s-a transformat în ultimii ani într-un spațiu muzeal deosebit de viu și îmbietor prin tot ce ne propune, un spațiu revitalizat atât prin expunerea lui permanentă de la etaj, cât și prin numeroasele expoziții temporale de la parter, din foișor și din cuhnie. Modul neconvențional în care colecția de piese donate de Liana și Dan Nasta îmbracă interioarele etajului dă acestuia un aer intim și în același timp distins, deci cât se poate de adecvat unui
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
Gheorghe Istrate Poezia lui Petre Stoica își are începuturile înaintea șaizeciștilor cu care a mers apoi într-un paralelism temporal, cu toate că în mare măsură divergentă în substanță. Pe cînd nu existau încă nici Nichita, nici Hagiu, nici Ion Gheorghe, nici Cezar Baltag, nici Sorescu, nici Ioan Alexandru, poetul a înfipt un fanion al modernismului într-un peisaj liric dezolant în
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și repetabile, sau concepția lui Aristotel, Augustin, Hegel sau Heidegger despre timp etc.-, cînd așadar își alege o problemă anume, Dragomir începe prin a-i hotărnici granițele. Cu alte cuvinte, dă mai întîi contur
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
să fii marele poet, de exemplu, printre taxatorii de bilete (de tramvai, în speță). Locul e deja ocupat de Vasko Popa și așa rămâne. Ce să mai vorbim de băutorii de vin în loc de apă. Concurența e într-atât de a-temporală și a-normală încât numai computerul poate da obiectiv câștigătorul. Oricum ar fi, eu nu mă dezic de Villon. Până și în Belobreșca mea natală, sat aparținator de comuna Pojejena, aproape de Oravița, județul Caraș-Severin, Episcopia sârbă a Timișoarei și Episcopia
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
și-a asumat și la nivelul vârstei destinul omenesc, ba chiar unul crud, în care nici nu se atinge bine jumătatea vieții. Fiindcă, după cum se știe, "vârsta lui Isus" a devenit sinonimă cu ceea ce Dante socotea a fi jumătatea drumului temporal al fiecăruia dintre noi. De la aceste date de pornire și de la implacabilul șir al anilor care trec prin copilărie-tinerețe-bătrânețe, literatura și-a permis toate derogările imaginabile: tinerețe fără bătrânețe, ca la Ispirescu (a se vedea și comentariul lui Noica), tinerețe
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
șomeria nu este fenomenul social, ci perioada din viață petrecută cu o anume (lipsă de) activitate; modelul imediat e probabil studenție (în DEX: studenție = „stare, viață de student; timp în care cineva este student”), dacă nu și (cu același sens temporal) copilărie. Contextele utilizării sînt adesea glumețe: “aproape de vesela șomerie”, Opinia studențească 5, 1992, 10); „Da, și eu vreau să mă las de șomerie” (muzicabuna.ro), dar ironia nu e o condiție obligatorie („sfârșitul perioadei de șomerie este mai departe decât
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
aflate în mișcare ordonată, așa încât opusurile se erijează într-un fel de holograme ce înregistrează atât amplitudinile undelor creatoare, cât și fazele acestor unde. Nu ca pe faze (etape) de creație, ci, mai curând, ca pe niște reflexe spațiale și temporale mânuite cu dexteritatea și inspirația unui compozitor rodat la școala maeștrilor muzicii clasice și conectat la experiențele componisticii contemporane. Anul acesta Violeta Dinescu a împlinit cincizeci de ani, prilej cu care mediile culturale de la noi și-au exersat încă o dată
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
selecția lui Alexandru Mușina, directorul editurii; pare lipsit de supravegherea autorului, întrucât frapează câteva neglijențe: „poeme alese” nu e un titlu ivănescian; nu se respectă înlăturarea majusculelor atât din titluri, cât și din începutul unor poeme; mențiunea „1966” ca limită temporală inițială a antologiei e gratuită (adică greșită) din moment ce primul volum datează din 1968, iar selecția nu ne face surpriza unor inedite din pre-debutul editorial, cum am fi crezut. Dar, cu 270 de poeme, antologia de la Aula dobândește performanța de a
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]