91 matches
-
Tuturor Sfinților, pământul se cutremurase la Lisabona, iar numărul victimelor ajunsese zece mii. Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe cine este disperat. Din punct de vedere intelectual este asemănător cu a ține o conferință despre chimia alimentară și despre știința nutriției în fața unui public de persoane care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
alți zei și de mulți fondatori divinizați în diverse religii, de toți guru religioși, de eroi și de cezarii din istoria lumii: suferind, executat, răstignit. Dar toate acestea înseamnă că nu există un răspuns la chestiunea suferinței? Enigma nerezolvabilă a teodiceei Viața este suferință. Este afirmația profundă a budismului recunoscută și de către creștini. Suferință în sensul cel mai amplu al termenului, adică tot ceea ce este negativ în viața noastră. Viața este durere și în zilele noastre: în ciuda faptului că dispune de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bolilor psihice vechi altele și mai și... Orice om se poate regăsi în situația în care să-și pună o întrebare la care nu este, practic vorbind, posibil nici un răspuns: de decenii mă ocup în mod constant de toate încercările teodiceei în filozofie și teologie. Astfel am ajuns la o concluzie clară. Sunt convins că un răspuns teoretic la problema teodiceei nu există. Această afirmație nu face imposibilă menținerea unei atitudini de fond a credinței. Astfel, privind în special la ororile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întrebare la care nu este, practic vorbind, posibil nici un răspuns: de decenii mă ocup în mod constant de toate încercările teodiceei în filozofie și teologie. Astfel am ajuns la o concluzie clară. Sunt convins că un răspuns teoretic la problema teodiceei nu există. Această afirmație nu face imposibilă menținerea unei atitudini de fond a credinței. Astfel, privind în special la ororile Holocaustului, pot spune: dacă Dumnezeu există, atunci exista și la Auschwitz. Credincioși de religii și confesiuni diferite s-au rugat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
focul divin: "Aron tăcea" (Lev., 10, 3). Nici unul din marile spirite ale umanității pe care le-am studiat nici Augustin, nici Toma d'Aquino, nici Calvin, nici Karl Barth nu au rezolvat problema originară. Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee fusese scris de Kant în 1791, când la Paris se concepea destituirea lui Dumnezeu și se încerca înlocuirea lui cu Rațiunea. Eu, dimpotrivă, vreau mai curând să-i întreb pe atei dacă rațiunea, sau mai degrabă ateismul oferă soluția. Un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fără măsură, nedreaptă, fără sens individuală sau colectivă nu poate, fi înțeleasă din punct de vedere teoretic, dar se poate în cel mai fericit dintre cazuri, depăși în practică. Pentru creștini și evrei există doar un răspuns practic la problema teodiceei. Iar când li se cer explicații despre comportamentul lor practic, evreii și creștinii fac trimitere la tradițiile lor, care sunt diferite, dar în raport una cu cealaltă. În suferința extremă evreii, dar și creștinii au în fața ochilor figura lui Iov
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
planul Creatorului cu lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
știm că avem neapărat a trece dincolo. Poza cea mai naivă se citește ca o hieroglifă; ea ne ajută să ne detașăm de formele exterioare și să vizăm spiritul." Iată o ingenioasă cacodicee amintind de felul cum apărea Răul în teodiceele de altădată: credința îl exonerează pe bunul Dumnezeu de răul comis în numele lui. Și pana a avut parte de lungi perioade de inactivitate. În fond, odată închisă paranteza cruciadelor, semiluna Orientului sufletelor, mai mult în eclipsă decât vizibilă, nu ocupă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sora arse în fabrica morții de la Birkenau, Elie Wiesel își pierde credința în Dumnezeu. Dar pe alții tocmai supraviețuirea la soluția finală i-a făcut să creadă. Regăsim aici taina răstignirii care aduce mântuirea, Învierea. "Răstignirea cauzând Învierea, aceasta e teodiceea creștină, care dă înțelegerea adevărată a tainei răului"29, ne explică părintele Stăniloae existența răului în istorie. Deși are dreptate când compară istoria lumii cu o parabolă care se cere descifrată, în raport cu venirea lui Hristos, Löwith exagerează atunci când afirmă: "Relația
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
răscumpărării"36. Pas cu pas, kairos cu kairos, istoria se îndreaptă spre vremurile din urmă și, într-un final apocaliptic, spre eshaton. Căderea din Rai sau "căderea în Istorie", dacă ne este îngăduit să-l parafrazăm pe Cioran, își găsește teodiceea, justificarea divină, numai la sfârșit, când "timpul istoric este aproape suprimat într-un raccourci al perspectivei. Eschatologia (eschatia) se profilează pe orizontul imediat, suprimând imensa desfășurare a secolelor intermediare"37. Cu privire la eshaton însă, concepția iudaică îl situează în eonul acesta
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fața pământului? De cele mai multe ori vinovatul este Marele Absent, deus absconditus, uitându-se că soluția este la îndemâna noastră, în virtutea libertății de a alege. Dar, la fel ca în viață, nu trebuie căutată o justificare în fiecare detaliu și construită o teodicee din fărâmele banalității, mania superstiției și hiberbolizarea derizoriului. Am risca să cădem astfel într-o ispită de dreapta și să ne trezim fără să ne dăm seama pe drumul pavat cu bune intenții, dar care ne duce spre pierzanie. Înainte de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
logică, miracolele nu sunt o anulare a legilor naturii, ci doar o suspendare a lor în vederea unui scop mai înalt. Criticismul istoric este binevenit, deoarece el conferă suport revelației creștine. Raționamentul acesta a fost exploatat de Leibniz în lucrarea sa Teodicee, care, așa cum arată și titlul, încearcă să găsească o justificare a lui Dumnezeu pentru relele din istorie. Creatorul, spune Leibniz, trebuie să accepte odată cu limitele unei lumi finite și relele care decurg din aceasta. Este un risc pe care El
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
produs la Lisabona la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Această catastrofă naturală a redus optimismul și încrederea în progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide', un roman în notă parodică la adresa lui Leibniz, reprezentat de domnul Pangloss, și a Teodiceei sale. El face o distincție clară între istoria sacră și cea profană și contestă relatările biblice cu ajutorul criticismului istoric. Critica lui se îndreaptă și împotriva lui Bossuet, infirmând orice providență în istorie, ca și rolul central al evreilor, pe care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
facă cu ajutorul filozofiei: "Strădania noastră intelectuală este de a arăta că ceea ce a fost intenționat de înțelepciunea eternă este înfăptuit în planul existenței, al Spiritului activ, la fel ca și în cel al Naturii. Modalitatea noastră de tratare este o teodicee, o justificare a căilor lui Dumnezeu, astfel încât răul care este în lume să poată fi înțeles și Spiritul gânditor să fie reconciliat cu faptul existenței răului. Nicăieri nu este o asemenea viziune necesară mai mult decât în Istoria Universală"97
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului istoriei: reprezintă curajul o dovadă a existenței personale sau este un fenomen mecanic, așa cum apare în filosofia organicista a lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică rezolvarea pe cale rațională a problemei râului) nu trebuie să se lipsească de sentiment (în care interpretez o altă formă de a pleda pentru personalism ca valoare a existenței în măsura în care sentimentul reprezintă o trăsătură distinctiva a persoanei): "Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
o trăsătură distinctiva a persoanei): "Nu se poate spune cu certitudine ce este mai surprinzător în acest punct al speculației hegeliene: rațiunea imperativa, ordonatoare a lumii, care forțează istoria în revelația spiritului, sau absența oricărui sentiment pentru problema adâncă a teodiceei, adică faptul că spiritul lumii nu are alte mijloace la dispoziția să decât sângele și nenorocirea omenirii" (p. 83). Pentru a propune o lectură paralelă, chiar lămuritoare a acestei problematici, merita evocat aici Robert C. Tucker ce califica filosofia statală
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
fi „un prieten deghizat al teologiei“ deoarece ea a subminat înțelegerea Creației drept un proces de proiectare a ființelor vii, așa cum apare el în teologia naturală lui Paley. Ceea ce conduce la erodarea premiselor care au susținut formularea tradițională a problematicii teodiceei, o problematică indisociabil legată de ideea unui Dumnezeu care intervine în lume. Ceea ce lasă să se înțeleagă mai mult decât afirmă Ayala este că dezvoltarea științei darwiniene a făcut posibilă înțelegerea adecvată a unor fapte a căror explicație a fost
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Leibniz nu a putut oferi posterității o operă majoră în care să-și expună, cu o detaliere suficientă, propriul sistem filosofic. Ideile sale importante rămân dispersate - și nici titluri de primă referință precum Noi eseuri asupra intelectului omenesc (1705) ori Teodiceea (1710) nu reușesc să-și apropie mulțumitor un asemenea deziderat. E necesar prin urmare ca fiecare cititor să-și întocmească o listă esențială a acestor scrieri, spre a putea înțelege într-o manieră complementară evoluția uneia dintre cele mai strălucite
O premieră editorială by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15240_a_16565]
-
unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia, vrem nu vrem, vom fi siliți să admitem că Doamne- Doamne stă ascuns în măruntaiele cuantice ale universului. Ce e bizar e că întreaga teodicee la care se încumetă autorul se nutrește numai din indicii pozitive, de strictă observanță științifică, nici un dram de aluzie teologică neîncăpînd în efortul lui doctrinar. Așadar, un spirit macru de luciditate pragmatică, care, nefiind dispus să amestece obscurități biblice cu
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
Jung, via Gilbert Durand, coșmarul este hipomorf, adică are „chip de cal”, nu doar onirografic, ci și etimologic.) Să ne întoarcem, însă, la... țucal. Cel care ține whisky-ul sub pat este un fost seminarist, ce-și are propria lui „teodicee”, concluzia căreia, ca în romanele rusești, e sinuciderea (cu martori). E vorba de un suicid la rece și estetizant (ca, eventual, al lui Petronius). Optează pentru moartea prin supraconsum etilic. Overdoza de „licoare brună”, și-o procură câștigând la loto
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
de pedeapsă pentru o greșeală comisă, înseamnă că Dumnezeu e supărător de injust în felul în care împarte pedeapsa. Gîndul că inocenții mor pe capete și că purii și inofensivii sînt căsăpiți, în timp ce lichelele prosperă fără opreliști face din orice teodicee o derizorie încercare de a-l scoate basma curată pe un creator care nu poate fi un judecător nepărtinitor. Și atunci, ori viziunea juridică a creștinismului e infantilă, ori există temeiuri ascunse pentru care Dumnezeu își aruncă răsplata răului chiar
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
plutește peste tabloul iernatic al abației. Discursul cu valoare testamentară, cu ceva de prelgere teologică, nu transmite emoția reală a captivului, ci mesajul unui învățat expunându-și pascalian propria sa filozofie. Regizorul a simțit nevoia să dubleze apoteoza cu o teodicee. Ceea ce se câștigă prin expresivitate se pierde uneori prin cuvânt în acest film, iar chipurile acestor călugări transmit mai bine decât orice predică mesajul creștin al bunătății și dragostei puse în slujba aproapelui până la sacrificiul de sine. Rămânem cu blândețea
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]