89 matches
-
personală ar trebui căutate de acum în lumea aceasta, și nu într-un viitor mistic și escatologic. Nu există speranță de salvare pentru omenire, destinul său ultim fiind de a se întoarce în neant. Respingând concepția biblică a Divinului și teodiceea evreiască, Rubinstein subscrie la o formă de păgânism de tip cananean. Pentru el, singurul răspuns la lagărele morții este respingerea lui Dumnezeu. Cât despre poporul evreu, îl consideră un popor a cărui religie a fost influențată succesiv de evenimente culturale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fără a opta totuși pentru ruptura pe care o reprezintă gândirea lui Rubinstein, ruptură radicală, desigur, dar care era fără îndoială unul dintre răspunsurile cele mai oneste ce se puteau da după genocid. Acestea fiind spuse, Rubinstein îi priva de teodicee chiar pe cei care aveau cel mai mult nevoie de ea, cei care suferiseră și așteptau o justificare sau o explicație a tăcerii lui Dumnezeu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Elie Wiesel, fără a fi el însuși teolog
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
are În domeniul istoriei religiilor. Aici el a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care lumea și/sau ființele umane, sau părți ale lor, sînt rezultatul unei geneze datorate unor creatori distincți 1. Dualismul este un instrument În slujba teodiceei, care este o Încercare de a concilia existența unui Creator bun cu imperfecțiunile de netăgăduit ale lumii și ale existenței omenești. Evident, problema este de la bun Început perfect insolubilă dacă nu se utilizează un anumit tip de definire a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tôhû wabôhû (Gen. 1:2). După modelul acestei imagini arhonții construiesc lumea și trupul uman, care se tîrăște pe pămînt ca un vierme. Hokmah Îi dăruiește Spiritul”77. Mai tîrziu, Sophia-creatoarea lumii este Înlocuită de o entitate masculină, un Anthropos. Teodiceea gnostică, așa cum se exprimă ea În mitul căderii Sophiei, este explicată de Quispel ca rezultat al interferenței cu unele speculații orfico-platoniciene78. Teoria lui Quispel a fost continuată de Hans Martin Schenke, care pune de asemenea În relație mitul Sophiei cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care merge atît de departe, Încît sînt contrazise chiar propriile opinii exprimate de Tertulian cu alte ocazii, ori de cîte ori acestea ar putea prezenta un iz marcionit suspect. 2. Marcion după Tertulian Punctul de plecare al lui Marcion este teodiceea. Chestiunea fundamentală pe care el o ridică este „de unde vine răul” - unde malum?7. Răspunsul Îl află În Luca 6:43, În parabola celor doi arbori: nu e copac bun care să dea poame rele și nici copac rău care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lugio adoptă și adaptează dualismul celor două Principii, iar argumentele sale trebuie să fi fost din categoria celor dezvoltate pe parcursul celei mai valoroase scrieri cuprinse În Cartea celor două Principii, De libero arbitrio, care debutează cu un nemilos rechizitoriu al teodiceei moniste. Trebuie să existe două Principii - lucrarea reia un argument pe care Îl aduseseră și Marcion și maniheenii -, deoarece „pomul cel bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele” (Matei 7:17). Mai mult, textul Îl prefigurează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un argument pe care Îl aduseseră și Marcion și maniheenii -, deoarece „pomul cel bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele” (Matei 7:17). Mai mult, textul Îl prefigurează pe Kant, subliniind imposibilitatea logică de a edifica o teodicee coerentă: dacă Dumnezeu dispune de toate atributele pozitive - omnisciență, omnipotență, sfințenie, bunătate, dreptate - atunci el trebuie să fi știut că Îngerii săi aveau să cadă și trebuie să fi voit să-i creeze imperfecți. Concluzia inevitabilă este că „Dumnezeu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi „un prieten deghizat al teologiei“ deoarece ea a subminat înțelegerea Creației drept un proces de proiectare a ființelor vii, așa cum apare el în teologia naturală lui Paley. Ceea ce conduce la erodarea premiselor care au susținut formularea tradițională a problematicii teodiceei, o problematică indisociabil legată de ideea unui Dumnezeu care intervine în lume. Ceea ce lasă să se înțeleagă mai mult decât afirmă Ayala este că dezvoltarea științei darwiniene a făcut posibilă înțelegerea adecvată a unor fapte a căror explicație a fost
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
reunite pe altarul unității primordiale. Desigur, toate aceste exemple pe care le-am pus în discuție până în acest punct sunt menite să-l ajute pe lector să înțeleagă mai bine relația pe care Blake o dezvolta cu autoritatea și cu teodiceea (problemă prezenței râului în lume), dar ele nu favorizează nicio pistă de interpretare. Încercând să arunc puțină lumină asupra unor sectoare din gândirea filosofico-religioasă blakeană, am avut permanent în minte caveat-ul formulat de Damrosch, Jr., care subliniază situația imposibilă în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Traducere de Alexandru Baciu, Editura Meridiane, București, 1995. Evdokimov Paul, Taina iubirii, traducere de Gabriela Moldoveanu, verificarea și îmbunătățirea traducerii pr. lect. univ. dr. Vasile Răducă, Asociația medicală creștină "Christiana", București, 1994. Florenski Pavel, Stâlpul și Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori, în românește de Emil Iordache, pr. Iulian Friptu și pr. Dimitrie Popescu, studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr., Editura Polirom, Iași, 1999 Fromm Erich, Arta de a iubi, traducere din limba engleză de dr. Suzana
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
72 Magdalena Popescu, Slavici, Editura Cartea Românească, București, 1977, p. 170. 73 George Munteanu, Istoria literaturii române (Epoca marilor clasici), vol. 2, Editura Didactică și Pedagogică, 1980, p. 386. 74 Ibidem. 75 Pavel Florenski, Stâlpul și Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 274-275. 76 George Munteanu, "Slavici necunoscutul", în Sub semnul lui Aristarc, Editura Eminescu, București, 1975, p. 251. 77 Paul Evdokimov, op. cit., pp. 40-42. 78 Ioan Scărarul, Scara Raiului, Editura "Amarcord", Timișoara
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
textul biblic tratează în primul rînd: mărturisirea vinovăției personale" [Dicționar biblic, 1995:989]. În pofida acestei tacite interdicții, nu puține au fost tentativele raționale de a explica geneza răului în lume, începînd de la concepția epicureică și augustiniană pînă la cea a Teodiceei lui Leibniz. În timp ce teologica sugerează că păcatul nu poate fi cunoscut cu mijloace obiective, că el "se scoate pe sine în evidență" (Kierkegaard), o logică iscoditor-profană ne-ar putea sugera că, dacă în afara lui Dumnezeu la începutul tuturor începuturilor nimic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parcurs calea strîmtă a sfințeniei și a fost exemplu pentru aproapele prin tăria credinței, bucuria speranței și fervoarea carității... Slujitorul lui Dumnezeu s-a bucurat de o mare faimă de sfințenie atît în timpul vieții cît și după moarte". Scrierile sale: Teodiceea, Maximele perfecțiunii creștine, Principiile științei morale, Despre cele cinci plăgi ale sfintei Biserici, Tratatul despre conștiința morală, Sistemul filosofic, Logica, Teozofia și altele, vorbesc, cu siguranță, despre geniul lui Rosmini, despre zbuciumul unui om în căutarea adevărului despre Dumnezeu și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
op.cit., Prefață, p. 20. 19 Saggio sulla felicità, 1822; Opuscoli filosofici (1827); Nuovo Saggio sulla origine delle idee (1830) Principi della scienza morale (1831); Il rinnovamento della filosofia in Italia (1836), Antopologia (1838), La societa e il suo fine (1839) Teodiceea (1845); Trattato delle scienze filosofici (1845), Vincenzo gioberti e il panteismo (1845); Psicologia (1846-1850); Costituzione secondo la giustizia sociale (1848); Teosofia (1881-1882), apărută postum etc. 20 Rosmini reamintește exemplul Sfinților Girolamo, Bernardo, Caterina (p. 2 Ediția Lugano, 1863). 21 Cfr
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și aritmometrul, contribuind la descoperirea sistemului binar. Realizează o mașină de calculat mecanică. Se dedică studiului matematicii și publică concluziile studiilor sale în Acta Eruditorum. Este vizitat la Hanovra de Petru cel Mare al Rusiei. Scrie cărți filosofice Eseuri de teodicee. Asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și a originii răului, Disertație metafizică, Monadologia și Noi eseuri asupra intelectului omnesc, un lung comentariu asupra operei lui John Locke. Dintre ideile sale filosofice se remarcă preocuparea sa pentru controversă și criticism
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ar fi doar câteva rațiuni pe care le-am face. Revin la ideea că trebuie să crești ca să poți depăși mathesis-ul și să ajungi la praxis. Leibnitz, potrivit căruia existența răului în lume, nu infirmă bunătatea lui Dumnezeu, creează spiritul teodiceei, lucru ce va face să înflorescă sufletele frumoase ale tinerilor. Care ar putea fi oare pârghiile prin care ar putea fi angrenate acele trăsături caracteriale ale oamenilor pentru a transforma răul în bun? Poate fi oare lipsa modelelor moral-intelectuale? Să
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
sora arse în fabrica morții de la Birkenau, Elie Wiesel își pierde credința în Dumnezeu. Dar pe alții tocmai supraviețuirea la soluția finală i-a făcut să creadă. Regăsim aici taina răstignirii care aduce mântuirea, Învierea. "Răstignirea cauzând Învierea, aceasta e teodiceea creștină, care dă înțelegerea adevărată a tainei răului"29, ne explică părintele Stăniloae existența răului în istorie. Deși are dreptate când compară istoria lumii cu o parabolă care se cere descifrată, în raport cu venirea lui Hristos, Löwith exagerează atunci când afirmă: "Relația
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
răscumpărării"36. Pas cu pas, kairos cu kairos, istoria se îndreaptă spre vremurile din urmă și, într-un final apocaliptic, spre eshaton. Căderea din Rai sau "căderea în Istorie", dacă ne este îngăduit să-l parafrazăm pe Cioran, își găsește teodiceea, justificarea divină, numai la sfârșit, când "timpul istoric este aproape suprimat într-un raccourci al perspectivei. Eschatologia (eschatia) se profilează pe orizontul imediat, suprimând imensa desfășurare a secolelor intermediare"37. Cu privire la eshaton însă, concepția iudaică îl situează în eonul acesta
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fața pământului? De cele mai multe ori vinovatul este Marele Absent, deus absconditus, uitându-se că soluția este la îndemâna noastră, în virtutea libertății de a alege. Dar, la fel ca în viață, nu trebuie căutată o justificare în fiecare detaliu și construită o teodicee din fărâmele banalității, mania superstiției și hiberbolizarea derizoriului. Am risca să cădem astfel într-o ispită de dreapta și să ne trezim fără să ne dăm seama pe drumul pavat cu bune intenții, dar care ne duce spre pierzanie. Înainte de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
logică, miracolele nu sunt o anulare a legilor naturii, ci doar o suspendare a lor în vederea unui scop mai înalt. Criticismul istoric este binevenit, deoarece el conferă suport revelației creștine. Raționamentul acesta a fost exploatat de Leibniz în lucrarea sa Teodicee, care, așa cum arată și titlul, încearcă să găsească o justificare a lui Dumnezeu pentru relele din istorie. Creatorul, spune Leibniz, trebuie să accepte odată cu limitele unei lumi finite și relele care decurg din aceasta. Este un risc pe care El
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
produs la Lisabona la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Această catastrofă naturală a redus optimismul și încrederea în progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide', un roman în notă parodică la adresa lui Leibniz, reprezentat de domnul Pangloss, și a Teodiceei sale. El face o distincție clară între istoria sacră și cea profană și contestă relatările biblice cu ajutorul criticismului istoric. Critica lui se îndreaptă și împotriva lui Bossuet, infirmând orice providență în istorie, ca și rolul central al evreilor, pe care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
facă cu ajutorul filozofiei: "Strădania noastră intelectuală este de a arăta că ceea ce a fost intenționat de înțelepciunea eternă este înfăptuit în planul existenței, al Spiritului activ, la fel ca și în cel al Naturii. Modalitatea noastră de tratare este o teodicee, o justificare a căilor lui Dumnezeu, astfel încât răul care este în lume să poată fi înțeles și Spiritul gânditor să fie reconciliat cu faptul existenței răului. Nicăieri nu este o asemenea viziune necesară mai mult decât în Istoria Universală"97
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
completa și continua demersul. PLURAL M au apărut: 1. Émile Durkheim - Formele elementare ale vieții religioase 2. Arnold Van Gennep - Riturile de trecere 3. Carlo Ginzburg - Istorie nocturnă 4. Michel de Certeau - Fabula mistică 5. G.W. Leibniz - Eseuri de teodicee 6. J. Martín Velasco - Introducere în fenomenologia religiei 7. * * * - Marele Inchizitor. Dostoievski - lecturi teologice 8. Raymond Trousson - Istoria gândirii libere 9. Marc Bloch - Regii taumaturgi 10. Filostrat - Viața lui Apollonios din Tyana 11. Diogenes Laertios - Despre viețile și doctrinele filosofilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Gabriel Andreescu, Gusztáv Molnár (ed.) - Problema transilvană 33. Seneca - Naturales quaestiones. științele naturii în primul veac 34. Cristian Bădiliță - Platonopolis sau Împăcarea cu filosofia 35. Hans-Georg Gadamer - Elogiul teoriei. Moștenirea Europei 36. Pavel Florenski - Stâlpul și Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori 37. Eugenio Garin - Omul Renașterii 38. Julien Ries - Sacrul în istoria religioasă a omenirii 39. Virgil Nemoianu - Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu 40. Robert Darnton - Marele masacru al pisicii și alte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]