140 matches
-
chiar modul în care este definit și caracterizat sacrul de către Mircea Eliade poate induce în eroare, prin apelul la termeni ca „teofanie” sau „hierofanie”, consacrați în teologia creștină: „Simbolismul cuprins în expresia «Poarta Cerurilor» este deosebit de bogat și de complex: teofania consacră un loc prin simplul fapt că-l face «deschis» către înalt, adică asigură comunicarea lui cu Cerul, punct paradoxal de trecere de la un mod de existență la altul. Vom întâlni exemple și mai clare în acest sens: sanctuarele, care
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
Și a mea prakrti urmînd-o Eu, iară și iară ființele toate Eu le creez [308] prin unica virtute naturală [309]. ... Nemurirea, oh Prthide, Eu sînt și la fel și moartea; Ființa și Neființa Eu sînt [310]. (După impresionanta teofanie a lui Krsna, ce repetă aceleași concepte într-o manieră și mai dramatică, în Bhagavad-gītă, XI, 5-8, 15-31, cutremurat, Arjuna îi spune lui Krsna): ... Tu ești mai presus de Brahmă, suprema Cauză primordială! Oh
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
află Marea Lumină și de unde ea iradiază în realitatea integrală. Schemă Golgonoozei sugerează și Shriyantra (sanscr. shri = măreție, frumusețe, bogăție), pătratul cu patru "porți", despre care Eliade spune că este (că și orice mandala) o imagine a Universului și o teofanie. În cazul de față, triunghiul cu vîrful în jos este un simbol pentru yoni (adică Shakti, Kundalini) și atinge Sudul (Ulro) din reprezentarea lui Blake (adică exact locul unde este Luvah căzut Orc vitalitatea, Kundalini sau libido, energia psihică totală
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
simpla demontare a păpușilor rusești. Să spui că asta vine de aici înseamnă să spui că nu s-a produs decît o manifestare de esență. Textul marxist și-a revelat logica acoperind Siberia cu sîrmă ghimpată? Această logofanie, decalc al teofaniilor păgîne, se modelează după cauzalitatea magică ce elimină șirul de interfețe, astfel că hazardul, accidentalul și conexiunile ideilor se dovedesc a fi legături între fenomene. Nu-i greu să le alături; nu au existat niciodată probleme cu instanțele (poate doar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cât greutate, importanța. Deja grecescul dóxa are conotații puternice de „strălucire, faima”. Or, ka>Ä: desemnează o prezență ce se impune prin consistentă, prin valoare reală, prin dinamismul propriei existente. Mult mai des se întâlnește expresia Ke>Ä: YHWH - în teofanii, descrise folosind elemente materiale: văpăi de foc înconjurate de nor (pe muntele Sinai: Ex 24,16-17; în ’ohel mÄ‘Q:, „cortul întâlnirii”: 40,34-35; Num 17,7); la râul Kebar (Ez 1,4) părăsind templul (Ez 10,4), apoi întorcându
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is 6,3a). Pentru a putea fi trimisul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le-kissQ’ ŠopQÖ te:eq (Ps 9,5): „Căci Tu ai judecat pricina mea și mi-ai făcut dreptate, te-ai așezat pe tron că drept Judecător” (litt. „Judecător de dreptate”) (t.n.). Alte texte îl prezintă pe Dumnezeu la teofania finală, când se va arăta ca Judecător: Wa-y-yagg:ó š"mayim ți:eqÄ k ’Elohm ŠopQ” hó’ (Ps 50/49,6): „Să vestească cerurile dreptatea lui, căci Dumnezeu e Judecător.” (t.n.) ’Elohm ŠopQ” zeh yQšepl we-zeh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un foc mistuitor, ascuns în oasele mele, si eu mă străduiam să-l potolesc, dar nu am putut.” (Ier 20, 7-9) În Biblie prevalează ideea că voința lui Dumnezeu nu strivește libertatea omului, nu i se impune cu forța. În teofania de pe Carmel, profetul Ilie înțelege că YHWH nu este nici în vijelie, nici în cutremur, nici în foc, ci în „glasul unei adieri line” (cf. 1Rg 19,11-12). Iar în Apocalips 3,20, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
doctrina lui Marcion, Cristos despre care vorbesc Luca și Pavel este Fiul adevăratului Dumnezeu, propovăduit exclusiv de Evanghelie. Aceasta înseamnă că venirea sa nu a fost anunțată prin nici o profeție a Vechiului Testament și nu a fost pregătită prin nici o teofanie preliminară: ea s‑a petrecut subit, neprevăzut (Adu. Marc. 3, 2, 1). Așa cum există doi dumnezei, unul bun, al păcii, al Evangheliei, celălalt însetat de răzbunare, al Legii iudaice, tot astfel există doi Cristoși, primul a coborât deja pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
caragialian), om al suprafețelor, „omul de vorbe” (cum îi spune Tudor Vianu). Fenomenologul caută omul de profunzime ascuns în cuvintele lui și în combinațiile dintre cuvinte. Trecând peste alte disocieri (despre „ins”, „singurătatea insului”, „firea și chipul”, „rostul și soarta”, „teofania lumii”) și peste încercarea de a face o tipologie a spiritului european (Logos și Eros în metafizica creștină), sunt de urmărit ideile lui V. despre literatură și judecățile critice, unde se vede percepția lui estetică, cât de fin este gustul
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
situația paradoxală a unui epic cvasivid într-o carte densă în anecdotică și culoare: parcă nu se întâmplă nimic, deși se întâmplă o sumedenie de lucruri. „Vestitorul” este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc?”, se tot întreabă el, nedumerit). Se disting otium-ul boieresc postfanariot, tratat în manieră mateină, și topos-ul complotului ocult, ilustrat de colonelul Vărzaru, întruchipare a „Securității” eterne. Cartea nu
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
acopereau, în perioada scolastică, noțiunile de theologia revelata și metaphysica specialis. „Paradoxul paradoxurilor” despre care vorbește tradiția patristică și pe care Jean-Luc Marion îl descrie cu minuțiozitate în volumul Fiind dat (1997) trimite la fenomenul arătării divine (mai precis, al teofaniei). Aceasta este o experiență excepțională, echivalentă cu „întunericul” sau „noaptea” simțurilor. În intepretarea Sf. Grigorie de Nyssa (†396), de pildă, norul care a înconjurat muntele Sinai în timpul dialogului dintre Moise și Dumnezeu este simbolul renunțării la orice reprezentări sensibile ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
muntele Sinai în timpul dialogului dintre Moise și Dumnezeu este simbolul renunțării la orice reprezentări sensibile ale dumnezeirii. Întâlnirea cu paradoxul divin destituie pretenția subiectului metafizic de a cunoaște, prin apelul la categoriile intelectului, orice idee sau esență de natură transcendentală. Teofania reclamă inomabilul. „Întunericul” sau „noaptea” își găsesc răspunsul adecvat în tăcerea doxologică. Vidul de reprezentări nu înseamnă, deci, absența donației: „Saturația intuitivă nu echivalează niciodată cu a da o mare (sau prea mare) cantitate de intuiție pentru a umple pur
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exemplu demn de reținut de comportare "criptoreligioasă" a omului profan. Vom mai întîlni și alte dovezi ale acestui mod de degradare și de desacralizare a valorilor și a comportamentelor religioase, a căror semnificație profundă o vom putea înțelege mai târziu. Teofanie și semne Pentru a evidenția lipsa de omogenitate a spațiului, așa cum este ea trăită de către omul religios, putem recurge la un exemplu cât se poate de banal, și anume o biserică dintr-un oraș modern. Pentru credincios, biserica face parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp și a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu)" (Facerea, 28, 12-19). Simbolismul cuprins în expresia "Poarta Cerurilor" este deosebit de bogat și de complex: teofania consacră un loc prin simplul fapt că-l face "deschis" către înalt, adică asigură comunicarea lui cu Cerul, punct paradoxal de trecere de la un mod de existență la altul. Vom întîlni exemple și mai clare în acest sens: sanctuarele, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
punct paradoxal de trecere de la un mod de existență la altul. Vom întîlni exemple și mai clare în acest sens: sanctuarele, care sânt "Porți ale Cerurilor", locuri de trecere între Cer și Pământ. Adesea nu este nici măcar nevoie de o teofanie sau de o hierofanie propriu-zise: un semn oarecare poate arăta sacralitatea unui loc. "Legenda spune că vrăjitorul care a întemeiat El-Hemel la sfârșitul veacului al XVI-lea s-a oprit să înnopteze lângă izvor și a înfipt un băț în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o arătase la căderea Samariei. Gesturile sale sânt intervenții personale în Istorie și nu-și dezvăluie înțelesul adânc decât pentru poporul său, poporul pe care Iahve l-a ales. Evenimentul istoric dobândește de această dată o nouă dimensiune, devenind o teofanie.18 Creștinismul merge și mai departe în valorizarea Timpului istoric. Pentru că Dumnezeu s-a întrupat și și-a asumat o existență umană istoricește condiționată, Istoria poate fi sanctificată. Acel illud tempus de care vorbesc Evangheliile este un Timp istoric bine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scop transistoric: mântuirea omului. Hegel reia ideologia iudeo-creștină și o aplică la Istoria universală luată în ansamblu: Spiritul universal se manifestă continuu în evenimentele istorice, și nu se manifestă decât în aceste evenimente. Istoria devine așadar, în ansamblul său, o teofanie: tot ceea ce s-a petrecut în Istorie trebuie să se petreacă astfel pentru că aceasta a fost voința Spiritului universal. Se deschide astfel calea diferitelor forme de filozofie istoricistă din secolul al XX-lea. Investigația noastră se oprește aici, pentru că toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
38; Dt 1,3; 2,7; Ios 5,6. În afară de Am 5,25, toate aceste texte sunt tardive, adică postexilice. 2. Miracolele din pustiu După cum ne putem da seama, nu există documente despre drumul în pustiu sau unele evenimente precum teofania de pe Sinai. Unele povestiri pot fi explicate însă plecând de la o cunoaștere mai acurată a condițiilor de viață din pustiul Sinai. De exemplu, mana despre care se vorbește în Ex 16 și Num 11 este un fenomen comun în această
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe munte (Ex 19,18). „Focul” unei erupții vulcanice nu coboară, ci urcă din munte. Aceste elemente
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
potrivit Ție, pre pământ și sub pământ, pomenind adevărata lumină lină (înveselitoare) și de dorit, care a strălucit dumnezeiește peste aceștia în cele mai de jos, și într-un chip dumnezeiesc a strălucit din Mormânt, facem vădită Lumina care arată Teofania Ta, Cel care ai venit în lume pentru noi. Căci așa cum în această noapte mântuitoare și strălucitoare toate se umplu de lumină, cerul și pământul și cele de dedesubt prin taina fericitoare a pogorârii Tale la iad și învierea Ta
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
3, pp. 35-36) cu teologia regală ne permite să presupunem cu o anumită certitudine că aceste reflecții cosmologice datează din epoca monarhiei în Israel și Iuda. Asocierea spațiului ceresc și a fenomenelor atmosferice cu prezența lui Dumnezeu și apariția sa (teofania) aducătoare de rodnicie și binecuvântare pentru popor, fără îndoială, trebuie corelată cu așezarea geografică a lui Israel și Iuda pe coasta levantină a Mediteranei. Spre deosebire de Egipt și de popoarele din Mesopotamia, rodnicia câmpului depindea mai curând de ploaie decât de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
spre edificarea tuturora. O astfel de mărturie, însă, nu este suficientă atât timp cât truda ascetică nu este însoțită de harul unei robuste conștientizări a harului. Profeția călită este rodul unei traversări necesare - precum aceea experimentată de Ilie de la muntele Carmelului spre teofania Horebului - de la dorința inițială de perfecțiune, la rădăcina căreia se cuibărește mereu o doză de narcisism și de eroism, spre hotărârea de a persevera în propria alegere, conștienți fiind de propriile noastre limite și de nevoia de a accepta cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
un sens mai puțin obișnuit. Emfatic și demagog, Zamfirescu vede în revoluția română un „mare spirit creator” „pus în slujba unei opere mondiale de recreare a lumii în duh” (p. 111), o „minune a istoriei universale” (p. 347), aproape o „teofanie” (p. 351). Teza lui se opune însă celei conspiraționiste, într-un sens purist neobișnuit: autorul susține că, deși a existat un complot internațional împotriva României pus la cale în Occident (până aici avem de-a face cu teza proclamată și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Dumnezeu din perspectiva proclamării dumnezeirii lui Hristos. Este adevărat: reacția împotriva marcionismului poate să fi creat un anume consens cu privire la interpretarea corectă a epifaniilor Vechiului Testament. În tumultuosul secol al IV-lea, arienii și ortodocșii împărtășeau aceeași convingere cu privire la subiectul teofaniilor, în care teologii citeau nestingherit revelația lui Hristos. Atât pentru Arie, cât și pentru Grigorie de Nyssa, proorocul Moise a vorbit pe muntele Sinai cu Dumnezeu Cuvântul. Aceasta va fi poziția ortodoxă rămasă intactă până la Fericitul Augustin 4. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]