119 matches
-
simț încît acesta, în loc de a prezenta lucrurile în înfățișarea lor reală, se mulțumesc doar să indice care este semnificația lor. Schlegel n-a tradus această parte a episodului, ci povestește cum a revenit pe pămînt Gangă... [137]. Aceluiași gen de teogonii ca și cele índice îi aparțin și alte teogonii, de exemplu cele scandinave și cele elene. În toate, categoria principală este procrearea și a fi procreat, dar nici una nu se avîntă atît de sălbatic în plăsmuirile sale, și în mare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lor reală, se mulțumesc doar să indice care este semnificația lor. Schlegel n-a tradus această parte a episodului, ci povestește cum a revenit pe pămînt Gangă... [137]. Aceluiași gen de teogonii ca și cele índice îi aparțin și alte teogonii, de exemplu cele scandinave și cele elene. În toate, categoria principală este procrearea și a fi procreat, dar nici una nu se avîntă atît de sălbatic în plăsmuirile sale, și în mare parte atît de arbitrar și de necuviincios în născocirile
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
exemplu cele scandinave și cele elene. În toate, categoria principală este procrearea și a fi procreat, dar nici una nu se avîntă atît de sălbatic în plăsmuirile sale, și în mare parte atît de arbitrar și de necuviincios în născocirile ei. Teogonia lui Hesiod îndeosebi este mult mai limpede și mai precisă, încît știi întotdeauna unde te afli și recunoști clar semnificația, fiindcă ea scoate în evidență și reprezintă limpede faptul că forma și exteriorul se înfățișează numai ca exterior al semnificației
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ideal mistic și educațional pe care mai apoi el l-a impus discipolilor crotonieni. După Diogene Laerțiu, Pherekides ar fi fost primul înțelept care a scris despre legătura inextricabilă dintre Natură și Zei34. Se pare că era vorba de o teogonie sui-generis care începea cu afirmația „La început Zeus și Timpul și Pământul erau una”35, ceea ce ar fi putut constitui fundamentul mistic al teoriei pitagoreice. Dar se pare că Pitagora a abandonat de tânăr Asia Mică pentru a studia cu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la o abilitate surprinzătoare în: sculptură, împletituri, prelucrarea pieii și chiar cea a metalelor 8. Odată cu acceptarea alfabetului folosit de civilizația Orientului Apropiat, epopeile lui Homer, Iliada și Odiseea, precum și poemele epice ale lui Hesi‑ od, și mai cu seamă Teogonia, au dus la crearea unei identități culturale comu‑ ne poporului grec. Temele mitologice care au derivat din ele, mult mai târziu, vor fi folosite în artă ca sursă inepuizabilă de subiecte și inspirație. Cât priveș‑ te sculptura figurativă, ea atinge
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tradiții, într-un cuvânt, am încercat să pun în lumină contribuțiile majore la istoria ideilor și credințelor religioase. Pentru istoricul religiilor fiecare manifestare a sacrului este importantă; dar nu e mai puțin evident că structura zeului Anu, de exemplu, sau teogonia și cosmogonia transmise în Enuma eliș, sau în legenda lui Ghilgameș, revelă creativitatea și originalitatea religioasă a mesopotamienilor, mai fericit decât, să zicem, riturile apotropaice împotriva lui Isimaștu sau mitologia zeului Nusku. Uneori, importanța unei creații religioase este revelată de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dormea de multă vreme lângă soția sa, încă virgină, așa cum Pământul însuși era virgin. Trezindu-se, En-ki s-a împreunat cu zeița Nin-gur-sag, și apoi cu fiica acesteia, și pe urmă cu fiica fiicei acesteia - căci e vorba de o teogonie care trebuie să aibă loc în acest tărâm paradisiac. Dar o întâmplare, în aparență nesemnificativă, a produs prima dramă divină. Zeul mănâncă anumite plante care fuseseră chiar atunci create: or, el trebuia să le "hotărască soarta", adică să le fixeze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa progresivă îi anunță un sfârșit apropiat, în cele din urmă, tot soția este aceea care-1 vindecă 4. Atât cât s-a putut reconstitui, acest mit trădează modificări cărora nu li se poate preciza intenția. Tema paradisului, completată cu o teogonie, se desăvârșește într-o dramă care dezvăluie rătăcirea și pedepsirea unui zeu creator, urmate de slăbirea sa extremă, care îl menește morții. Desigur, este vorba de o "eroare" fatală, pentru că En-ki nu s-a comportat conform principiului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
umane. 21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru a-1 slăvi pe Marduk. În pofida reinterpretării lor, temele sunt vechi. Mai întâi, imaginea primordială a unei totalități acvatice nondiferențiate, în care se distinge prima pereche, Apsu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a retras între relicvele unui trecut definitiv închis, întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Morților arată că atunci când lumea se va reîntoarce la starea de Haos Atum va deveni din nou Șarpe. Putem recunoaște în Atum pe Zeul suprem și ascuns, în timp ce Ra, Soarele, este, prin excelență, Zeul manifest; cf. § 32.) Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii etc. - Sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat în vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri8 a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeii au pătruns în corpurile lor vizibile, intrând "în fiecare fel de plantă, în fiecare piatră, în toată argila, în orice lucru care crește din stratul său (i. E. pe Pământ), și în care ei se pot manifesta"11. În fapt, teogonia și cosmogonia sunt efectuate de către puterea creatoare a gândirii și a cuvântului unui singur zeu. E vorba, desigur, de expresia cea mai elevată a speculației metafizice egiptene. După cum remarcă John Wilson (ANET, p. 4), la începutul istoriei egiptene găsim o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
229 sq. 11 Trad. Sauneron-Yoyote, pp. 63-64. A se vedea comentariul lui S. Morenz, Rel. egiptienne, pp. 216 sq. Șt, mai ales, Frankfort, La royaute et Ies dieux, pp. 51-64. Idei religioase "y/crize politice în Egiptul antic Comparate cu teogonia și cosmogonia, miturile asupra originii omului se dovedesc destul de șterse. Oamenii (erme) s-au născut din lacrimile (erme) zeului solar, Ra. Într-un text compus mai târziu (cea 2000), în perioada de criză, se scrie: "Oamenii, turma zeului, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fericită a lui Rundle Clark (p. 158), Ra ca zeu transcendent și Osiris ca zeu emergent constituie manifestările complementare ale divinității, în ultimă instanță este vorba despre același "mister", și anume multiplicitatea formelor emanate de o singură Divinitate 62. După teogonia și cosmogonia efectuată de Atum (§ 26), divinitatea este în același timp una și multiplă; creația constă în multiplicarea numelor și a formelor sale. Asocierea și coalescența zeilor sunt operații familiare gândirii religioase egiptene din cea mai îndepărtată antichitate. Originalitatea teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
domnia dragonului" drept o perioadă "haotică", punând în pericol sursele înseși ale vieții (Dragonul simbolizează atât "virtualitatea" și obscuritatea, cât și seceta, suprimarea normelor și moartea). L 46. Kumarbi și suveranitatea De un interes excepțional este ceea ce s-a numit "teogonia" hurrito-hittită13, adică suita de evenimente mitice având ca protagonist pe Kumarbi, "Tatăl Zeilor". Episodul inițial - "regalitatea în Cer" - explică succesiunea primilor zei. La început, Alalu a fost rege și 9 Traducere de A. Goetze, ANET, pp. 125-26; Vieyra, op. Cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
The Hittites, p. 155. Un alt text face aluzie la "fixarea destinelor" de adunarea zeilor; cf. Gurney, op. Cit., p. 152, id., "Hittite Kingship", pp. 107 sq. 13 E vorba de traduceri hittite din texte hurrite, efectuate în jur de ~ 1300. "Teogonia" hurrită reflectă sincretismul cu tradițiile sumeriene și nord-siriene mai vechi. Anu, cel mai important dintre zei, se prosterna în fața lui și îl slujea. Dar după nouă ani, Anu 1-a atacat și 1-a învins. Atunci Alalu s-a refugiat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
universali*. Totuși, acest motiv, specific religiilor megalitice, este integrat într-un context mai larg: lupta pentru succesiunea suveranității divine. 47. Conflicte între generații divine De la prima traducere a textului hurrit/hittit s-au remarcat analogiile pe de o parte cu teogonia feniciană, așa cum era ea prezentată de Philon din Byblos și, pe de altă parte, cu tradiția transmisă de Hesiod. După Philon 17, primul zeu suveran era Elyun (în greacă Hypsistos, "Cel mai înalt"), corespunzând în mitologia hurrită/hittită lui Alalu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
81), care făurește lumea aidoma unui sculptor, fierar ori tâmplar. Dar acest motiv mitic, binecunoscut în alte religii, este asociat de poeții vedici cu tema devenită celebră prin Purușasukta, a Creației-sacrificiu. Pluralitatea cosmogoniilor e în acord cu multiplicitatea tradițiilor privind teogonia și originea omului. După Rig Veda, zeii au fost zămisliți de către cuplul primordial, Cerul și Pământul, sau au răsărit din masa acvatică originară, ori din ne-Ființă. În orice caz, ei au căpătat existență după crearea lumii. Un imn târziu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în lumea de dincolo. Dar sacrificiul trebuie să fie corect efectuat și cu credință; cea mai mică îndoială cu privire la eficacitatea sa poate să aibă consecințe dezastruoase. Pentru a ilustra această doctrină rituală, care este în egală măsură o cosmogonie, o teogonie și o soteriologie, autorii Brahmanelor multiplică miturile sau fragmentele de mituri, reinterpretându-le într-o nouă perspectivă sau construind altele noi, pornind de la o etimologie fantezistă, de la o aluzie erudită sau o enigmă. 77. Eshatologie: identificarea cu Prăjâpati prin sacrificiu Cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e mai presus de aksara, "imuabilul", adică prakrti; cf. H. von Glasenapp, op. Cit., p. 123. 45 Trăsătura distinctivă a Svetăsvatăra Up. Este totuși devoțiunea pentru Siva; cf. M. Eliade, Le Yoga, pp. 127-128. Capitolul X ZEUS și RELIGIA GREACĂ 83. Teogonie și lupte între generații divine însuși numele lui Zeus îi proclamă natura sa: el este. Prin excelență, un zeu celest indo-european (cf. § 62). Teocrit (IV, 43) putea încă să scrie că Zeus câteodată strălucește și câteodată coboară cu ploaia. După
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și-au isprăvit opera cosmogonică; vezi M. Eliade, Trăite, §§ 14 sq. Zeus și religia greacă instanță, vane, pentru că tatăl "ascundea" nou-născuții în sânul Gaiei, Mutilarea unui zeu cosmocrat de către fiul lui, care devine astfel succesorul său, constituie tema dominantă a teogoniilor hurrite, hittite și canaaneene (§ 46 sq.). Foarte probabil, Hesiod cunoștea aceste tradiții orientale 3, deoarece Theogonia e centrată pe conflictul dintre generațiile divine și lupta pentru suveranitate universală, într-adevăr, după ce și-a redus tatăl la neputință, Cronos s-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
laolaltă, autorul folosește formula Mithra-Ahură (Yt., 10: 145), replică a binecunoscutului binom vedic Mitra-Varuna45. Totuși, zeul exaltat în Mihr Yast nu a fost reintegrat în mazdeism fără anumite transformări. Se pot descifra în imn chiar momentele deosebite ale unei discrete teogonii: o serie de acte și de gesturi ale lui Ahură Măzdă vizează chiar glorificarea și promovarea lui Mithra. Să subliniem, la început, multivalența sa: Mithra este, desigur, zeul contractelor, și, promițându-i adorație (Yt., 10: 4-6), credinciosul se obligă să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de religie și filozofie, care încă din timpurile gânditorilor presocratici este în căutarea principiului originar al realității. Dar și cercetătorului religiei îi este aproape imposibil să se orienteze între concepțiile referitoare la nașterea cosmosului (cosmogonia), adesea precedată de nașterea divinității (teogonia). Sunt cosmogonii conform cărora lumea și omul există datorită mișcării forțelor impersonale. Iar altele, în care mai multe divinități sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că religiile profetice apelează la intervenția unui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la o abilitate surprinzătoare în: sculptură, împletituri, prelucrarea pieii și chiar cea a metalelor 8. Odată cu acceptarea alfabetului folosit de civilizația Orientului Apropiat, epopeile lui Homer, Iliada și Odiseea, precum și poemele epice ale lui Hesi‑ od, și mai cu seamă Teogonia, au dus la crearea unei identități culturale comu‑ ne poporului grec. Temele mitologice care au derivat din ele, mult mai târziu, vor fi folosite în artă ca sursă inepuizabilă de subiecte și inspirație. Cât priveș‑ te sculptura figurativă, ea atinge
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
drăguțe-i erau petalele ce se legănau în vânt!" Mușchii se amuză de ce spune el; zmeurișul zgârie; este poemul pădurii. Partea cea mai originală a cărții este povestea visului fantastic în care regina își revede fiica. Găsim aici o întreagă teogonie de zeițe roz, zâne, duhuri, un mișcător decor de feerie, o prăbușire în abis, viziuni tulburătoare, colorate, imense perspective de spații largi și înzăpezite, câmpuri de clopoței pe care zâna, cu părul precum razele aurorei, într-o rochie țesută din
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]