1,117 matches
-
Gheorghe Grigurcu Simona Popescu, poeta și eseista, într-o cumpănă ce avantajează ambele domenii, teoretizează în marginea conceptului de poezie, insistînd pe "modurile" și "timpurile" sale multiple în actualitate, pe remarcabilă lor "devălmășie". N-o sperie diversitatea, pentru unii deconcertanta, a "mentalităților disjuncte", a "gusturilor defazate", nici chiar "conglomeratul de confuzii", ci s-ar zice
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
este convingerea că un conținut de gîndire e organizat nu de o unitate tematica evidență, ci de o anumită atitudine față de univers și de viață, cea care l-a inspirat de la bun început. Conceptul de "cultură filozofica" este cel care teoretizează această atitudine, al cărei resort interior presupune o recunoaștere a amploarei universului, cu nenumăratele direcții în care se desfășoară ea. Filozoful este constrîns de această imensă varietate să evite ispitele unei teorii sistematizatoare, care, prin forță delimitărilor pe care le-
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
ca scriitor, așa cum eram înainte de ^89. Un medic ginecolog mi-a prezentat în culori sumbre scăderea natalității după liberalizarea avorturilor. Un tîmplar pensionar și un fost tipograf erau de părerea că înainte era mai multă egalitate. Un taximetrist mi-a teoretizat ideea că Ceaușescu a fost victima unei lovituri de stat îndreptată împotriva unui patriot care a lăsat țară fără datorii și cu o industrie în stare de funcționare. O profesoară mi-a spus că părinții elevilor ei nu și-ar
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
lui reputații literare (...), uluitoare prin mulțimea și felurimea unei producții de poligraf în pas sau maimuțărind actualitatea literară pe cît de senzațională, pe atît de vremelnică". Pentru ca autorul Romanțelor pentru mai tîrziu să fie amendat pentru incapacitatea sa de a teoretiza (ca și cum aceasta ar fi fost obligatorie pentru un poet): "Însuși Ion Minulescu, care trecea de cap sau fruntaș al mișcării, nu s-a priceput niciodată să "teoretizeze" cît de cît, dincolo de grupul pestriț și întîmplător, de cafenea, de la "Academia Terasa
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
autorul Romanțelor pentru mai tîrziu să fie amendat pentru incapacitatea sa de a teoretiza (ca și cum aceasta ar fi fost obligatorie pentru un poet): "Însuși Ion Minulescu, care trecea de cap sau fruntaș al mișcării, nu s-a priceput niciodată să "teoretizeze" cît de cît, dincolo de grupul pestriț și întîmplător, de cafenea, de la "Academia Terasa", unde "Minu" își cheltuia toată verva și bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
de tip magic sau ca în universul copilăriei, absorbția obiectului determinat în abstracțiunea categoriei și rezumarea metonimică a legității cosmice în anodin și în accidental, dar și cu puterea lui de abstractizare, de a sesiza conexiuni și de a-și teoretiza în mod sistematic observațiile directe, el nu are cum să fie un obiect de studiu ușor de abordat și, mai apoi, lesne de dus pînă la capăt. Performanța D-nei Yvonne Hasan, dincolo de cunoașterea extinsă și profundă a lui Paul Klee
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
exister. Prima apariție, din revista, are un text substanțial diferit de cel definitiv, din volum, si ne oferă șansa - rară după cîte știu - de a putea confrunta două versiuni succesive ale aceluiași text al unui autor care nu numai că teoretizează adesea pe marginea stilului, dar își și păstrează cu oarecare gelozie "secretele" devenirii acestuia. Comparația este instructiva, atît la nivelul topicii, al sintaxei sau chiar al lexicului, cît și la acela al economiei textului, al strategiei prezentării unei idei sau
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
de autentic, actului literar. Restul volumului (Medium, Poetizați, poetizați...) cuprinde texte scrise mult înainte de Zenobia (majoritatea în anii '40). Suprarealismul în proză cunoaște încă de atunci aceeași apropiere de tonul confesiv, de persoana întîi. Autorul relatează experiențe (onirice sau nu) teoretizează, comentează, cultivîndu-și indiferența față de uniformitatea stilistică și amintind tot timpul ținta principală a fiecărui rînd.: "Mă opresc mereu la acele neînsemnate lucruri care sînt capabile să arunce o cît de mică rază de lumină asupra tuturor gesturilor și a tuturor
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
adesea imperceptibil, justificarea roz a puterii care, bună sau rea, ar fi preferabilă dezordinei sau anarhiei. Riposta lui Jean Jacques Rousseau la aceste "contraforturi ale Bastiliei" este distrugătoare: "Și în celulele temnițelor (les cachots) se trăiește liniștit". Și mai departe, teoretizând: "Cel mai puternic nu e niciodată destul de puternic pentru a rămâne mereu stăpân, dacă nu transformă forța lui în drept și ascultarea celorlalți în datorie". Ceea ce nu se poate întâmpla decât prin (re)instalarea justiției ca finalitate ultimă a puterii
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în marginile adevărului. O logică universală le reglează sentimentele naționale. în politică, în societate, în literatură. Spiritul modern datorează enorm discriminării pe care ei au teoretizat-o prima oară între etnic, etic și estetic, între idealuri nobile și valori artistice, între frumos și util. Pașoptiștii încălcau granițele dintre acestea cu o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
cărți a filosofului utilitarist englez (în 1996 a mai apărut una, semnată de Dan A. Lăzărescu, semnalată și aceea în România literară). Numeroasele ediții dovedesc cât de căutată e înțelegerea libertății într-o lume nesigură, tulbure, agitată. Multe din ideile teoretizate pentru prima dată în Despre libertate par astăzi adevăruri de la sine înțelese, totuși ele sunt în continuare rareori puse în practică. Pluralismul și diversitatea de opinii, considerate de către Mill ("ultimul mare liberal clasic și primul liberal modern") indispensabile într-o
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
cu Pădurea spînzuraților, Baltagul și Enigma Otiliei, romanele ciclului Hallipa (Fecioarele despletite, 1926, Concert din muzică de Bach, 1927, Drumul ascuns, 1932, și Rădăcini, 1938) înfățișează un moment ulterior în evoluția genului la noi. împreună cu Camil Petrescu, dar fără a teoretiza, Hortensia Papadat-Bengescu (1875-1957), de la a cărei naștere se împlinesc la începutul lui decembrie 125 de ani, anticipează proza primei generații de după războiul mondial și de întregire. O oarecare nefixare a limbajului critic a făcut să se spună că ea inventează
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
o ridicată recurență în romane) o femeie frumoasă, eventual superbă, de preferință răpind-o din brațele altui bărbat, acesta: frumos, inteligent sau cel puțin perfect manierat, cu gust la haine și cu o aplecare spre ordine. în mod obligatoriu, cuceritorul teoretizează haosul creator și nevoia de eroism, declarîndu-se un dușman al bunului-gust burghez (înainte de '89) sau al mediocrității leneșe (după), ambele vinovate de banalizarea vieții omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
avut putere, autoritate în imperiul cultural, sub comunism, dar a pierdut-o ca urmare a unor declarații imprudente, cred unii - eroice, crede el, apărute în anumite publicații occidentale. Dincolo de asta, nimic nu se schimbă. Individul e un consumator de dame, teoretizează diferența de tipologie dintre Romeo și Don Juan ca și Rogulski și e la fel de obsedat de posesie și de dezvăluirea feminității ascunse, fiind, în plus, de o megalomanie care-l apropie mai mult de autorul decît de personajul romanului Don
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ascund un același țel, o aceeași gândire. Savantul vorbește despre deplina inteligibilitate a Universului, pe care-l studia cu credința că aruncă "o privire în cărțile lui Dumnezeu" și că-i poate descoperi legile. Scrierile lui Einstein "pățesc" ceea ce Einstein teoretizează. Savantul cerea legilor fizicii simplitate logică și coerență internă. E ceea ce definește și stilul său, indiferent dacă scrie despre civilizație, libertate, educație, etică, religiozitatea cercetării sau despre teme aparent opace novicelui în fizică sau matematică. Paginile cele mai frumoase sunt
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
discurs convingător, bine structurat și expus cu un simț de retor desăvîrșit. În ultimul timp mi se pare că s-a creat o distanță între intenție și, mai ales felul în care ea este prezentată, și concretizarea ei. Alexander Hausvater teoretizează, glosează minunat pe marginea propriului spectacol, încărcîndu-l cu nuanțe și semne pe care nu întotdeauna le regăsești pe scenă. Am avut o experiență similară la Avignon, în '96, cu doi regizori bulgari, Margarita Mladenova și Ivan Dobtchev. Seara am văzut
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras atenția specialiștilor în avangardă de la noi. O dată cu ei se îmbogățește vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui Raymond Roussel, autoarea lansează concepte precum "imaginar autobiografic" sau "comportament pasional"; "corpul fără organe" (teoretizat de Deluze și Guattari mai tîrziu), singurătatea fără compromis și alte "credințe" ale lui Artaud ajută la conturarea acelui suprarealism care va fi regăsit la Naum. Povestea este presărată cu faptele de nebunie ale unor extraordinari Crevel, Saint-Paul Roux, Dali
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
istoria esteticii. Era și firesc, pentru că Ortega încearcă aici să traducă în termeni filozofici postulatele unei estetici noi, ale celei moderniste, care abia își preciza termenii în primele decenii ale secolului al XX- lea. Procesul de "dezumanizare" a artei este teoretizat pornind de la receptarea acesteia de către publicul larg; ținînd cont de punctul de vedere sociologic, Ortega y Gasset constată că arta nouă este prin excelență "antipopulară": "(... ) o operă oarecare zămislită de ea produce automat în public un ciudat efect sociologic, îl
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
o avangardă situată pictural și acustic, cuvintele devenind valori în sine, expresiile devenind informație. Despre minimalismul practicat și în veacurile trecute, dar actualizat azi la nevoile și gusturilor cititorilor din prezent, s-au enunțat definiții diverse, fără a înrăma sau teoretiza acest stil ca tabu... Tudor A Ursente face parte din categoria poeților cu impact la cititorul grăbit și care utilizează un ”search” pe goole, pentru o poezie care să-i placă sau să-l motiveze emoțional la a degusta lirismul
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
nouă îi adaugă o substanțială prefață. Un loc important îl ocupă aici teoretizarea problemei contextului faptului de folclor, autorul distingând două tipuri de context: unul cultural, mai larg, și unul situațional sau comunicațional. Interesant e faptul că studiul "pățește" ceea ce teoretizează. Prefața de la noua ediție a cărții aduce o serie de "lămuriri", imposibile înainte de '90, creează, deci, un context comunicațional diferit, pentru că studiul se citește altfel atunci când gândurile autorului devin explicite. Pe de altă parte, prima ediție a fost victima contextului
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
sec. al XVIII-lea, apoi în Germania și Italia, Franța, lovitura romantismului s-a afișat fără tăgadă, vizibil zgomotos). Realismul, care a interferat cu multe valențe ale clasicismului, n-a acceptat restricțiile, rigorile, dogmele, canoanele duse până la absurd. După cum naturalismul, teoretizat și el după "inovațiile" lui Zola, n-a rezistat în fața psihologismului, deoarece, lângă Dostoievski a venit S. Freud. Și tot așa, cel puțin în Europa, privind doar proza, resuscitarea unor teme, dacă nu eterne (sau universale), a unor subsecvențe ale
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
Dacă totuși... N-ar prima convertire neașteptată a lui Emil. Pentru a flata gusturile Selenei, acesta se transformă dintr-un elev cu veleități literare într-un ridicol aspirant la statutul de emo veritabil. Își deschide un blog în care-și teoretizează sentimental și edulcorat micile crize adolescentine, își evaluează pe Internet gradul de implicare în acest fenomen, astăzi uitat după ce nu demult făcuse vogă. Cu acestea, ajung la încă una din calitățile romanului lui Gabriel H. Decuble: capacitatea de a surprinde
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
sociale: când lăcomie, când frică. Plecând de la patologiile induse de criză, din ce în ce mai vizibile, în ultimii ani, în România, ca și în Europa, Vintilă Mihăilescu face o tipologie a fricilor. De la frica spirituală, care anulează speranța în viitor, la frica politică, teoretizată într-un editorial recent, pe care-l citează sociologul de la Dilema, de Vasile Dâncu, la frica economică. Iat-o pe aceasta din urmă, într-o descriere foarte la obiect: „În recenta și firava mea experiență cu diverse corporații și bănci
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
umbra Autorului. Unele afirmații spectaculoase, voit- șocante, nu însă lipsite de coerență, mențin discursul metacritic al lui Barthes în actualitate. Între cele două laturi ale personalității sale critice, inconștient sau nu, Barthes și-a trasat chipul propriei sale filosofii textuale. Teoretizând și psihanalizând, în 1973, falia sau intermitența, aceste rupturi ale discursului ca surse ale „plăcerii”, el și-a pus în practică propriul brevet, mai exact ceea ce va lăsa el drept moștenire, dincolo de structuralism: „tot mărunțișul logic e în interstiții (...). Narativitatea
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și articole. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și tra-diționalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Ion G. Coman, Dumitru Stăniloae etc., vorbind despre „misiunea românească” și caracterul „tragic, eroic și sublim
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]