1,090 matches
-
Gheorghe Grigurcu Nicolae Steinhardt practică o critică afectivă, în așa măsură încît pare a susține - exemplar - acea concepție numită intropatie (Einfühlung), care desemnează proiectarea noastră simpatetică asupra obiectului (germenii ei, apăruți la romantici, au dus la teoretizările unor Lipps, Volkelt, Gross, Worringer, Wundt). Sîmburele intropatiei nu e neapărat estetic, putînd fi tot atît de bine constituit din alte valori pe care eul le revarsă din sine, bucuros a le găsi sprijin și confirmare exterioară, o "înrudire" cu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
în cronica sa din London Review of Books, "New-Ageism" politic - un fel de discurs animat de utopianisme care amestecă un prezent indistinct, al idealurilor și abstracțiunilor, cu prezentul concret și urgent, fără a propune nici o soluție, ci doar reflecții și teoretizări. Zizek susține, confirmînd cîteva din mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea comunismului (atît de nesperată, după ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva care privește
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
decât autorilor sau genului. Îmi aduc aminte că intervenția ta era foarte tonică, vorbea de roman ca de un Lazăr înviat. Da, la fel cred și acum: că momentul de față este unul favorabil romanului. În anii '60 a existat teoretizarea sau, mai bine zis, teza morții romanului. A fost teza neoavangardei. Pe urmă, în 1980, unul dintre cei mai mari susținători ai acestei teze, Umberto Eco, s-a apucat să scrie romane de ficțiune. După el au venit mulți tineri
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
trecute și nici chiar inainte de al doilea război mondial. Să remarcam și că opera anterioară acțiunii n-avea de obicei legătură cu acțiunea: Zola era romancier, Sartre, filosof, Alecsandri, poet. în vreme ce opera lui Bernard Henri-Lévy și compania e o teoretizare cam a acelorași probleme pe care le-au conținut luările lor de poziție concrete din momentul 1968. De aceea cred că se schimbă tipul de intelectual. într-un anume sens Julliard are dreptate: acest tip nou este al intelectualului care
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
Cu subtilitate filosofică, memorialista sesizează apoi esența comunismului, care este ura celor învinși în marea competiție a vieții față de învingători, ura rataților față de realizați. Această ură se instituționalizează, pentru prima dată în istorie. Annie Bentoiu nu se limitează la o teoretizare a aberantei situații; ea povestește cum toți oamenii de valoare în mijlocul cărora a crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei, și pentru familiile
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
un Premiu Pullizer (sau un echivalent românesc al lui). Optzecismul românesc In revista TIMPUL nr. 3/ 2005, Radu Andriescu publică un surprinzător articol despre "optzecismul" rusesc, descriin- du-l cu precizie: "Câteva curente poetice foarte bine conturate și a căror teoretizare a început încă din prima jumătate a deceniului nouă, respectiv metarealismul, conceptualismul și prezentismul au trasat o hartă poetică foarte asemănătoare celei de la început de secol șdouăzeciț: simbolism, futurism și akmeism." Este, din câte știm, pentru prima dată în presa
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
care scrie încearcă să-i facă fericiți." Însă fericirea nu trebuie să anestezieze conștiința, "umbra" unui scriitor, despre care scrie Gaëtan Picon. Nu există, în artă, naivitate, chiar "strigătele inimii sînt voci ale conștiinței" și, poate, de aici melancolia. Din teoretizarea ei și-a făcut un crez Jean Starobinski, autorul cu care se încheie seria întîlnirilor frumoase dintre geometrie și finețe. Ironia este o melancolie jucată, și invers. }ine, în orice caz, de un sorbet literar cu multe ace de gheață
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
rudele noastre O primă ediție a cărții Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie a apărut în 1987 și a primit premiul S.Fl. Marian al Academiei Române; acesteia, ediția nouă îi adaugă o substanțială prefață. Un loc important îl ocupă aici teoretizarea problemei contextului faptului de folclor, autorul distingând două tipuri de context: unul cultural, mai larg, și unul situațional sau comunicațional. Interesant e faptul că studiul "pățește" ceea ce teoretizează. Prefața de la noua ediție a cărții aduce o serie de "lămuriri", imposibile
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
sintaxa prozatorului care știe să articuleze și să alterneze impresia de lectură, cu sentimentul și raționalul, n-aș greși prea mult. Poate că modelul Călinescu să se afle în procesele de gândire și, desigur, de structurare a dezbaterilor. Dar permanentele teoretizări, separate ori în cadrul textelor critice, dublate mai mereu de comparatist fac ca formula lui Umberto Eco Lector in fabula să se îmbogățească nu pe orizontală, ci în adâncime. Numai așa îmi explic, acum, în luna ianuarie 2010, când am revăzut
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
lexic supus obiectului, și nu puține dialoguri din pletora vivacității acestora. Partea nevăzută care se cumulează secvențial la nivelul totalului, se reduce la selectarea, purificarea și abordarea temelor, toate descendente din arta clasicismului... clasicizat (din antichitatea greco romană până în pragul teoretizării din veacul lui Corneille și Racine, ajungând în sec. al XIX-lea, cu precădere în Franța, să fie nu numai o mișcare cu principii, ci cu foarte bune realizări narative. Poate și din cauza... opoziției romantismului, cu doctrină afișată bătăios, întâi
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
În introducere, vom sublinia că vorbind despre Biserică și în Biserică - despre rolul și importanța Ei, ori despre slujitorii, activitățile și acțiunile Ei, am ajuns la multe definiții ce i se dau Bisericii, cu alte cuvinte am ajuns la o teoretizare, la o nuanțare a detaliilor... Nu știu, în schimb, în ce măsură, împlinim în practică cunoștințele teoretice pe care le cunoaștem despre Biserică și dacă le împlinim în Biserică - acolo unde le este locul și rostul!... Biserica, în calitatea sa de extensie
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎNTRE IDENTITATE CONCRETĂ ŞI AUTOCEFALIE RODNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382045_a_383374]
-
sânge și te-ai făcut puroi. Puroi ești, slăvito ori neslăvito!" (p. 40). Mă rog. Dacă până acum a vorbit (a scris) el, străinul care o "iu" pe românca noastră, fiind poate tradus impropriu, modul în care continuă ea, cu teoretizări jenante asupra primei atingeri și a incestului obligator dintre mamă și fiu, ne face să înțelegem că problemele cărții sunt structurale, nu idiomatice: "pofta lui era încă destul de cuminte, naivă și jucăușă" (p. 53), "deja îmi plăcea ceea ce se întâmpla
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
credibile sunt observațiile de tip social, pe atât de neverosimile și artificiale sunt unele aspecte ale amorului dintre Roxana Calinderu și Matei Visarion. Mailurile pe care le schimbă sunt aproape lipsite de conținut, apologii patetice ale iubirii la modul general, teoretizări dulcege întinse pe mai mult pagini peste care, la un moment dat, cititorul simte nevoia să sară. Este greu de imaginat că aceste epistole supraînsiropate au fost scrise de Roxana și Matei, personaje cât se poate de realiste în existența
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
ridică, atât la nivel metodologic și epistemologic, cât și din punct de vedere estetic și etic, nu par să fi făcut obiectul vreunui studiu de ansamblu. În domeniul muzicii termenul diversitate a iscat o pală reflecție, a cărei conceptualizare și teoretizare, ce nu și-au stabilit încă primele jaloane, s-au rezumat la problemele de inventar și, eventual, de distribuție, luându-se de obicei în considerare funcționarea sistemelor, mizele în planul resurselor și, nu în ultimul rând, salvarea idiomurilor sonore. Așa
Prudenta diversitatea by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
aici și rezistența la orice tentativă a mamei de a ne cumpăra haine sau pantofi noi". (pp. 35-36) Scrisori către fiul meu este o carte scrisă pe două voci: a inimii și a minții. În permanență se face simțită tentația teoretizării, ispita topirii particularului în general, dorința de a da trăirilor și senzațiilor concrete dimensiunea existențialului. Coexistența concretului cu abstractul, a beției simțurilor și sentimentelor cu luciditatea, efortul de a da semnificații (chiar rămase în suspensie) unor întâmplări aparent banale dau
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea că pedanteria e "în fond un diletantism"!), Al. Paleologu se pronunță în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală, nu ezită a veșteji "gustul" teoretizării, atît de curent, "al inventării de teorii și de simboluri și de structuri ritualice", ce îi apare "arbitrar" în extinderea sa peste limitele acceptabile: "Ambiția scientistă în domeniul umanist provine dintr-o confuzie și dintr-o spărtură foarte nocivă, dar
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
și cu realul culturii lor", căci în scientismul cu care sunt adesea înclinați a opera în planul disciplinelor umaniste, formalizate prin matematică, reprezintă nu altceva decît un "proces (care) favorizează obscurizarea unor elemente clare și mascarea unui deficit de imaginație". Teoretizarea își are limitele ei. Critica literară e apreciată drept o "operație empirică". Reacția lui Al. Paleologu de respingere a artificiului e categorică: "În momentul în care vii în critica literară cu concepte apriorice, cu o nomenclaturistică specială, care dă un
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Putem oare conchide ca Hamlet este un cabotin? Poate că da. Kierkegaard ne asigură că melancolia este unitatea ironiei și a ironistului care, fiind pe rând poet, retor, vagabond sau rege, este totul pentru că nu este nimic. În mod evident, teoretizarea emoțiilor duce la aprofundarea lor: cu cât cunoașterea este mai exactă, cu atât trăirea e mai adâncă. Sentimentele devin mască abia atunci când nu sunt subordonate conștiinței. Și totuși, exteriorizarea lor înseamnă depășirea spațiului interiorității (al autenticității?). Condiția dam-natului presupune, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută și ea arată că omul se mișcă asimptotic la perfecțiune, pe care n-o poate atinge niciodată. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poți s-o schimbi, ca pe tren, la care stație vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
paginile cărții, pe care îl dedică flagrant ocupanților scaunelor din sala de spectacol. În ce constă experimentul? În chiar aplicarea celor două reguli amintite. Ceea ce se obține "experimental" acolo unde se actualizează actanți și circumstanțe clasice nu "sare" (cu toată teoretizarea prefațatoare) peste nivelul poantei, peste zîmbetul provocat de etiopienii vorbind țigănește sau de Cleopatra hîrjonindu-se cu Cezar precum Tanța cu Costel. Doamna Bovary sînt ceilalți este construită după o schemă mai complexă reiterarea "teatrului în teatru" prin care spectatorul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
comportamentul în organizații al practicienilor. Mi-am asumat această structură pe care eu însumi, în calitate de cititor, am găsit-o eficientă în lucrările occidentale și consider că o astfel de modalitate de abordare este preferabilă unor lucrări care suferă de o teoretizare excesivă, adesea sterilă, fiind astfel mai puțin utile în lumea reală, a organizațiilor, lume alcătuită din cazuri, exemple, probleme, întrebări, indicatori etc. Studiile de caz au fost grupate în partea finală a cărții deoarece ele sunt exemple cu o anumită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
unui proces complex de învățare de grup. Interesul pentru leadership este localizat în secolul al XIX-lea, ca urmare a revoluției industriale. În secolul XX devine un domeniu de relief în studiile organizaționale și de management și în practica afacerilor. Teoretizările de început îi au ca autori pe Kurt Lewin, Ronald Lippitt și Ralph White (anii 1938-1952). Aceștia au studiat experimental eficacitatea stilurilor de conducere democratic, autocratic și laissez-faire. Reluarea cercetărilor după al Doilea Război Mondial pe subiecți din armata americană
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
devreme. Cuprinzând o analiză atât de minuțioasă a literaturii anului 1954, niște surse documentare atât de abundente, această carte nu putea fi apreciată imediat după apariție. Acum, însă, când se scriu și se publică volume de sinteză, istorii literare, monografii, teoretizări, când atenția unei critici extrem de diverse se îndreaptă spre cazurile grave ale literaturii și când se încearcă limpezirea lor, abia acum încep să fie cu adevărat folositoare informațiile despre o perioadă precum "gloriosul deceniu". În cercetarea atentă a presei anului
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
cei care vor și pot să îl urmeze. Dacă de aici se va ivi cumva și o nouă teorie asupra științei ori a cunoașterii este altceva. Publicarea de același autor la Polirom, în chiar acest an, a unei tentative de teoretizare a anarhetipului și disputa stârnită în paginile unor reviste culturale (Idei în Dialog, Cultura) poate însemna că noua aventură a și început, atrăgând din start atenția asupra ei.
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
precizări metatextuale ale autorului însuși" (p. 232). Ultima parte a cărții este o contribuție și mai valoroasă, pentru care foștii noștri teribili optzeciști ar trebui să-i mulțumească. Și aici subtilitatea cercetării depășește cu mult autostudiile postmoderniștilor de la noi, precum și teoretizările globale și impresioniste de aiurea. Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal construit dintr-o secvență
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]