148 matches
-
unul din marii autori de limbă castiliană. Cervantes s-a ocupat de asemenea de critica literară. Aceasta apare în „"Galatea"”, în „"Don Quijote"” și într-o carte de sine stătătoare, „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), un lung poem pe bază de terține. În 1615 publică „"Opt comedii și opt intermedii noi și niciodată reprezentate"”, dar drama sa, astăzi foarte populară, „"La Numancia"”, precum și „"El trato de Argel"”, au rămas necunoscute până în secolul XVIII. Influența lui Cervantes în literatura universală a fost atât
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
nuevo"”, pentru a o diferenția de „"Romancero viejo"”, din secolul XV, operă cu caracter anonim. Viaje del Parnaso Unicul poem narativ de mai lungă întindere a lui Cervantes este „"El viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), din 1614. E format din terține concatenate, prin intermediul cărora autorul critică pe anumiți poeți, pe alții îi satirizează, iar pe alții îi elogiază (de exemplu pe Góngora). Este inspirat din opera „"Viaggio di Parnaso"” a lui Cesare Caporali di Perugia și narează într-o formă autobiografică
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
tragedie într'un prolog și trei acte în versuri", București, Tipografia Presa, 1945 Dimitrie Cuclin este un poet foarte dator liricii românești antebelice, cultivând cu predilecție forma sonetului, despre care are idei proprii: catrenele trebuie să conțină cadrul unei drame, terținele drama propriu-zisă, iar ultimul vers trebuie să fie cel mai puternic și surprinzător. Sonete sale utilizează o imagistică bogată și au elanuri oratorice, rămânând de multe ori la nivelul unor exclamații în versuri. În 1969 Cuclin îi consedera drept cei
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
poezia "Ah, cerut-am de la zodii" sau în "O stradă prea îngustă". Urmează o perioadă în care în manuscrise apar poezii care exprimă fericirea pe care i-a dăruit-o Veronica: "Dormi! ", "Cărțile", "Tu mă privești cu marii ochi" sau "Terține". Cu timpul pasiunea lui Eminescu se mai domolește. El hotărăște să se mute la București în octombrie 1877. Scrisoarea pe care i-o trimite Veronica imediat după aceea conține explicațiile pentru comportarea ei de până atunci. „Nu-i așa că indiferența
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
mult mai senzual!) Ťumbra inimii mele peste sânul tăuť! Poemele mai sus citate au fost comentate în scris de Gheorghe Grigurcu, Ștefania Mincu și alți critici. În "Câmpia", eu însumi mi-am oferit o cu totul altă lectură posibilă a terținei finale. Gândul meu inițial fusese aproape meschin: oare navigatorul cosmic nu va privi oare, din racheta lui, cu somnolență, spațiul monoton? Nu știam ce puneam pe hârtie. Prin simpla eliminare a sintagmei Ťdin rachetăť, poemul deschide sufletului viziunea nemăsuratelor câmpii
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
lecțiune: "Stau în cerdacul tău... Era senină/ Deasupra-mi noaptea de arbori ce întind/ Crengi, în flori de umbră" etc. Versul al treilea se leagă, gramadical, de primele două în lecțiunea mea în alt mod decît la Perpessicius și Creția). Terțina finală nu comportă nici o diferență în cele două variante. Dar în prima terțină există o diferență majoră care, ea, se cuvine cercetată mai îndeaproape. Mai exact e vorba de o schimbare de topică. Ca să o evidențiez, trebuie să citez și
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
întind/ Crengi, în flori de umbră" etc. Versul al treilea se leagă, gramadical, de primele două în lecțiunea mea în alt mod decît la Perpessicius și Creția). Terțina finală nu comportă nici o diferență în cele două variante. Dar în prima terțină există o diferență majoră care, ea, se cuvine cercetată mai îndeaproape. Mai exact e vorba de o schimbare de topică. Ca să o evidențiez, trebuie să citez și catrenul anterior. Iată varianta Perpessicius: "Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
lui Nicolae Georgescu) că, în manuscris, punctuația lipsește, cu excepția unor virgule, pe care nici Perpessicius, nici Creția nu le iau totdeauna în seamă; în schimb, punctele (și cele de suspensie) nu sînt la Eminescu. Judecînd după facsimil, ordinea versurilor din terțină este cea de la Creția. Nu există nici un element care s-o facă admisibilă pe cea de la Perpessicius. (Așa cum exista unul, în catrenul inițial, unde poetul ștersese noaptea din primul vers și o trecuse în cel de al doilea). Nu pot
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
de pe umerii albi. Aici a intervenit Perpessicius: schimbînd ordinea versurilor, el lasă să se înțeleagă că femeia își aruncă nu pieptarul de pe umeri, ci părul pe umeri, mascînd oarecum goliciunea sînului. În plus, ca să aibă sens versul al doilea din terțină, înlocuiește prepoziția de pe cu simpla pe.În facsimil, este în mod incontestabil de pe. N-am altă idee mai bună decît aceea că Perpessicius a procedat așa din pudoare. Îndrăzneala mișcării de striptease i s-o fi părut șocantă. Și atunci
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
perfecțiunea formală. Este o poezie de notație, de consemnare a unei stări, de meditație subtilă, ferită de retorism. Eleganța versificației atestă îndelunga șlefuire. Sunt utilizate cu grație formele poetice fixe, O. fiind un virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei; el cultivă puritatea formală și tradiția madrigalescă. Pe rând și cu egală participare poetul dă glas melancoliei nocturn-autumnale într-un peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul lui Bacovia), contemplativă. Trăiește însă și stări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
carnală, pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine și din literatura antică, mai ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la Dante (poemul este scris în terține, portretizează femei frumoase - parafrazând lauda pe care Dante o aduce Beatricei în Vita Nuova, unde o percepe ca pe o întruchipare a virtuții, ce produce salvarea spirituală - , sunt folosite numere sugestive, cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Alegorismul știrbește însă din complexitatea și verosimilitatea personajelor feminine, care nu pot evolua decât în limitele impuse de simbolul pe care îl ilustrează, rămânând previzibile și plate, simple voci în ansamblul narativ al operei. Influența lui Dante se resimte (aceleași terține, cultivarea alegoriilor, titlul), dar opera trimite și la realități istorice ale vremii. Fiecare crisalidă și fiecare partener al ei se pare că reprezintă familii bine-cunoscute ale Florenței, cum ar fi Della Tosa, Nerli, Peruzzi.609 Cu acestă operă Boccaccio instituie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
clasice, cât și din modelele creștine, dar, din nou, principalul model pentru Boccaccio rămâne Dante, care, în Divina Comedie, a reînnoit complet acest gen. În imitarea lui Dante, Boccaccio folosește tehnica călătoriei pe parcursul căreia întâlnește figuri celebre. Utilizează de asemenea terțina, dar sub pana lui aceasta seamănă mai mult cu ottava narativă, inserând frecvent ecouri din poemul dantesc.”613 Amorosa visione este alcătuită din cincizeci de cântece, ce își propun să fie o viziune alegorică reprezentând salvarea sufletului. Primul cântec se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fire, cele trei părți ale poemului care constituie substanța volumului (Chemarea focului, Îngerul roșu, Intrare în etern) marcând un traseu inițiatic. Ultimul op, Balade și simfonii (1983), îl definește pe autor ca bun tehnician al versului. Pe lângă sonet, sunt abordate terțina și distihul, unele poezii având versificație în stil popular. Încercarea de a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în Pustiul roșu (1942). Scrierea surprinde un moment dureros din istoria țării, înstrăinarea unei părți a Bucovinei prin ocupația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar, volumul de versuri Stânci de milenii (1979), urmat de placheta Ileana-Maria-Ioana (1995). Lucrată cu migală, poezia lui reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București, 1995; Elegii, proteste, resemnări, București, 1997. Traduceri: Adolphe de Custine, Scrisori din Rusia: Rusia în 1839. Marchizul de Custine, Chișinău, 1992 (în colaborare). Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
școală”, în termenii lui N. Iorga, altfel întâiul în a-i consacra reușita, într-o prefață, publicată anticipat, la Infernul. Plecând de la versiunea franceză a lui Lammenais, confruntă ediții curente sau erudite cercetări și aspiră a da fluență expresiei, stabilitate terținei și a imprima firescul originar endecasilabilor săi. Excepție făcând doar câteva cânturi din prima cantică (I-III, XXIV), cunoscute antum, încercarea lui B., meritorie, e curând și nedrept ignorată, după moartea poetului. Cornelia și I. Hașeganu reușesc să reia tipărirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
denotă mai presus de toate modul intermedierii. Schimbarea timpului verbal ca semn pentru o modificare a perspectivei a fost de asemenea consemnată de W.J. Bronzwaer în poemul lui W.B. Yeats Leda și lebăda 120. În timp ce catrenele și prima terțină a acestui sonet conțin o descriere a acuplării Ledei cu lebăda la timpul prezent, ultima terțină conține o interogație în care eul liric din poem se întreabă care este semnificația întîmplării descrise. Perspectiva observatorului pasiv, subliniată de "prezentul tabular" al
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectivei a fost de asemenea consemnată de W.J. Bronzwaer în poemul lui W.B. Yeats Leda și lebăda 120. În timp ce catrenele și prima terțină a acestui sonet conțin o descriere a acuplării Ledei cu lebăda la timpul prezent, ultima terțină conține o interogație în care eul liric din poem se întreabă care este semnificația întîmplării descrise. Perspectiva observatorului pasiv, subliniată de "prezentul tabular" al descrierii, devine perspectiva unuia direct afectat, în care timpul trecut pare să stabilească o relație de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Eminescu, Dimineață marină de N. Stănescu) stări afective (Nevroză, Regret de G. Bacovia, Dorul, Melancolie de L. Blaga) etc. Substantivele care numesc concepte din sfera teoriei literare constituie o situație aparte. Titluri precum Odă (în metru antic), Sonet, Glossă, Doină, Terține, Iambul de M. Eminescu, Rondeluri de Al. Macedonski, Psalm de T. Arghezi, Poem, Necuvintele, În dulcele stil clasic de N. Stănescu, Romanul adolescentului miop de M. Eliade, O zi ca o proză scurtă de M. Ne delciu, Balada crinilor care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este izolat grafic prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece) sunt mai puțin folosite. - Discursul poetic modern se alcătuiește, frecvent, din strofe inegale, care marchează astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rana” (Duminica de ieri). Indiferent spre ce își orientează lirismul, V. aspiră mai presus de toate la virtuozitatea tehnică, și vocația sa novatoare se manifestă divers. Sonetul clasic, de pildă, e „ameliorat” uneori prin adăugarea unui catren, alteori a unei terține. Spiritul exersat în lectura formelor fixe produce astfel surprize, în toate se vede virtuozul care caută desăvârșirea cu o mereu lucidă mânuire a verbului. Inedite efecte răsar din punerea unui limbaj pronunțat neologic în cadențele și tonalitățile baladei. „Confuz”, „unanim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
scrisă în același stil nonconformist, cu intenția evidentă de a sfida convențiile: "Vreau să te iubesc numai pe tine/ Olivia, cu dragoste de câine". Se adaugă la acestea Amintirile lui Tib. Tretinescu, un portret al mamei. Nichi Veronescu creează, în Terține târzii, o poezie de atmosferă, în care ecourile unui romantism târziu și chiar ale simbolismului se întâlnesc cu imagini ce se apropie de "ferma de imagini" pe care încerca s-o realizeze Ion Caraion: Când toamna își va fi măritat
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Valea, Lucian, 34, 58, 59, 62, 63, 64, 65, 66, 93 Vancu, Radu, 37 Vasia, Sabin, 70 Vasiliu, Lucian, 203 Vasiliu. Lucian De anima, 203 Veac nou, 67 Velicu, Ion, 82 Verlaine, Paul, 115, 131 Veronescu, Nichi, 89 Veronescu. Nichi Terține târzii, 89 Vianu, Tudor, 19, 26, 27, 55, 112, 304 Viața, 62 Villon, Francois, 116, 153, 184 Vilțișescu, Ion, 76 vis, 44, 89, 90, 122, 124, 126, 127, 131, 132, 134, 135, 136, 147, 168, 173, 174, 182, 183, 226
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
picior metric regulat; din cauza aceasta, rimele, corecte și corect așezate, își pierd efectul sonor și, de asemenea, și pe cel vizual. Mai poate fi, eventual, luată în calcul ca ținând de convenția sonetului separația tipografică prin blanc a "catrenelor" și "terținelor". Și atât. Dacă nu s-ar fi precizat în titlu că e vorba de un sonet, puțini lectori ar fi sesizat aceasta. Aceeași voință a anonimatului, a neostentației, a discreției determină amorfizarea textului, încât raportarea acestuia la convenția speciei să
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]