59 matches
-
excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează. Discursul este umbra pe care micul burghez, încă neincriminat serios pentru această micime, o aruncă în jurul său, iar umbra, cum prea bine știm, este sensibilă la deformare. Prin urmare, vom utiliza această analogie teratologică în contextul procesului de deformare, nicidecum cu valențele anatomo- patologice. Tipul pe care-l invocă acest personaj în registrul defor- mă rilor caragialiene este unul „în paralel”, două figuri asemănătoare și contradictorii legate de același trunchi, prin urmare inseparabile, ceea ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și de un amant irascibil, și-a recuperat auditoriul, fapt în măsură să satis- facă o suprapunere a afectelor. Monstruozitatea nu apare ca atare, nimic nu este monstruos în personajele caragia- lești ale Momentelor dacă situăm acest termen în contextul teratologicului sau al patologicului. Există la aceste per- sonaje o sensibilitate mai accentuată, un «naturel mai sim- țitor», ne aflăm într-o perioadă în care poezia romantică și simbolistă îi marchează în mod definitoriu o zonă discursivă de cuprindere modelând comportamente
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț al fabulosului, cu umor satanic și desen teratologic. Lui Dragoș, vrăjitorul Vronța i-a furat pe Dochia. În o cetate veche cu poarta îmbulzită de scai el pipăie prin întuneric, gata să lovească, cu sabia goală în mînă: Unde ți-i lacașul, o, dușmane Vronțo? În bizunie, peșteri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul și materialul antropologic aferent) imaginarului colectiv, cercetători dogmatici ca Lejeune și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nucleul moral al antiutopiei. Nucleul intelectual al antiutopiei lui Dorin Tudoran îl alcătuiește absurdul. Reducînd la absurd tabloul existențial, autorul săvîrșește dubla operație de descriere a utopiei scelerate (postură ani contemplativă) și de subminare a ei, în temeiul unei saturații teratologice ce tinde a se autoanula. Excesul duce la explozie. Absurdul, arăta Breton, poate oferi o ieșire ideală a spiritului în confruntarea sa cu orice dificultate. Punînd accentul pe zbaterea ființei între zăbrelele unei lumi ostile lui, poetul strecoară implicit idealul
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
a-i da o replică favorabilă în sfera limbajului liric. Dacă lumea pare produsul unui duh malefic, poeta o îngîna, înscenînd un duh creator similar. Revelația d-sale (apocalipsa) fiind una demonica, i se supune construind, la rîndu-i, un peisaj, teratologic, bazat pe oribilităti în serie, precum o subversiune de gradul doi. Totul e întors pe dos, ansamblul că și detaliile, într-o cascadă de negații agresive, nu o dată scabroase, într-un spaectaculum mundi infernal: "Mărturisitoare sub soarele negru/ mă bucurăm
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
de genotoxicitate și studii privind potențialul alergen , hipersensibilitatea și antigenitatea . Nu s- au observat efecte toxice imprevizibile pentru un compus cu acest profil farmacologic , iar datele obținute puteau fi deduse din experiența clinică , evenimentele hemoragice fiind principala reacție adversă . Studiile teratologice s- au efectuat prin administrarea de perfuzii intravenoase continue cu eptifibatidă la femelele de șobolan gestante , cu doze zilnice totale de până la 72 mg/ kg și zi ( de aproximativ 4 ori doza zilnică maximă recomandată la om , în funcție de aria suprafaței
Ro_486 () [Corola-website/Science/291245_a_292574]
-
de genotoxicitate și studii privind potențialul alergen , hipersensibilitatea și antigenitatea . Nu s- au observat efecte toxice imprevizibile pentru un compus cu acest profil farmacologic , iar datele obținute puteau fi deduse din experiența clinică , evenimentele hemoragice fiind principala reacție adversă . Studiile teratologice s- au efectuat prin administrarea de perfuzii intravenoase continue cu eptifibatidă la femelele de șobolan gestante , cu doze zilnice totale de până la 72 mg/ Kg și zi ( de aproximativ 4 ori doza zilnică maximă recomandată la om , în funcție de aria suprafaței
Ro_486 () [Corola-website/Science/291245_a_292574]
-
de vedere psihologic) pentru a se căsători; într-un fel, ereditatea personajelor hortensiene își pune amprenta și asupra Inei și a lui Lucian, ce aparțin aceleiași familii spirituale; prin analizele lor interioare ei reușesc însă să se desprindă de balastul teratologic, aducând o nouă imagine a iubirii în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, o iubire ce nu este nici patimă, nici ambiție, cu atât mai puțin rutină. Deși cei doi trec prin toate aceste dificultăți, reușesc să le depășească, să se autocunoască. Nimic
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]