102 matches
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Trezește-te! Stupida letargie, în care te complaci, te compromite, chiar dacă porți în suflet dinamite și sufletul îți e o rană vie. De ce suporți ca veșnic terfelite speranțele și visele să-ți fie și-accepți ca în continuă robie puterile să-ți fie vlăguite? Această nefirească împăcare cu cei ce-au reușit să te dezbine nu e decât cumplită dezertare ce nu-ți aduce cinste, ci rușine
LINIŞTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379050_a_380379]
-
la pachet nelămurite umbre ce sufletu-mi prefiră în cochilii de zare când zborul cade frânt iau podul palmei drept pasăre și grilă și completez cuvinte pe muzica din gând însingurat mi-e timpul și pribegit mi-e dorul și terfelită muza de zodii la răscruci un dens penaj de aștri incendiind covorul din ieslea de lăuză ce alăptează prunci ... vai, eșuez purif pe un întins de ape cine întinde mâna acum să mă scape !? Referință Bibliografică: Meditații... / George Nicolae Podișor
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
îi punea pe palmă și, stând cu mâna întinsă aștepta să-și ia zborul bietele gângănii. Altădată, l-am văzut în fața Casei de Economii. Era nehotărât... Să intre sau să nu intre... Afară ploua și el, îmbrăcat într-un palton terfelit și cu o pălărie pe cap, se învârtea în jurul clădirii. Trebuia să intre. Se pare că avea să primească o sumă de bani. De câteva ori s-a întors de la ușă... - După aceea, am auzit că poetul a plecat la
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
întrunim pentru că nu vor exista documente, acte finale sau acorduri scrise. Această criză se termină prin ințelegeri verbale, prin acțiuni desfășurate, conform unui cuvânt de onoare. În scris, nu rămâne decât corespondența celor doi mari. Asta înseamnă că onoarea oponenților, terfelită reciproc câteva zile la rând în declarații publice, nu mai e pusă la îndoială și că încrederea reciprocă a actorilor balanței strategice e reparată. Stabilitatea balanței nu e bazată pe nimic scris, ci pe un cuvânt dat, care face cât
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Întrerupe o voce și ne Întoarcem cu toții să vedem cui Îi aparține. În pragul ușii se află un tip mohorît cu părul ciufulit ca naiba și Început de barbă. E Înalt și uscățiv, are În mînă o carte ieftină și terfelită, și n-am nici cea mai mică idee cine-o fi... Ia stai așa. Că doar n-o fi Tom! La naiba. Abia dacă-l recunosc. A avut dreptate mama că nu se rade, pare că nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
chipul lui la umerii rotunjiți sub tunica lejeră pe care o purta, cu patru cartușe mari prinse pe piept În locul unde ar fi trebuit să se afle buzunarul stâng, de aici coborî la mâinile mari, arse de soare, la pantalonii terfeliți și la cizmele jegoase și Înapoi la fața lui roșie. Observă cum rumeneala feței era Întreruptă de dunga albă pe care i-o lăsase pe frunte pălăria Stetson, atârnată acum de unul din stâlpii ce susțineau cortul. — Ei, să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Statul este dușman al fiecăruia”. Eu mi-am propus, în cazul acesta, ca să studiez cum a devenit carevasăzică problema, fiindcă mai pe șest, mai pe față, eu țin la Paul Valéry și nu aș vrea să-i fie chiar așa terfelită opera de un marinar oarecare. Și acum, așa după cum mă știe conu’ Costică, conu’ Vasile și probabil după cum v-ați dat seama și singuri citindu- mă, eu pentru a scrie ceva, întâi trec printr-o serioasă documentare și de abia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cel ce scrie, ești eu, cel din aburul depărtării. Alte legi urmează eul creator, cred, acum. Și le descoperă sau le inventează spre a se salva, spre a ocroti cuvintele, spre a le spori poate adevărul și frumusețea, atât de terfelite acum. Cuvintele, faptele, îndoielile, închipuirile, durerile ar trebui să ne scrie, spre a ne face să redescoperim frumusețea Lumii, bucuria de a trăi, minunea de a povesti și de a te ști povestit. Am simțit aceasta, fără să știu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru totdeauna pe autorul unei cărți. Scriitor, deci, nu-i place să fie numit, ci cum? Cetățean care scrie! Iată! Cum ar fi, de pildă, oa în loc de electrician să zicem cetățean care se ocupă cu electricitatea. Se înnobilează cuvântul cetățean, terfelit, ce-i drept, într-o perioadă sinistră în țara sa. Aceste naivități nu au însă limită, cum s-ar părea, ele sînit totale, și scriitorul nu păstrează în mod egoist nici un fel de secrete în ființa sa. Lui nu-i
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai voiam să am nimic de-a face nici cu locul ăla, nici cu pacienții. Reușisem să-i suport numai atâta timp cât făcuseră parte dintr-un pachet de lux. Dar pachetul de lux nu exista. Mi-era rușine, mă simțeam umilită, terfelită, murdărită și voiam cu disperare să plec. Doream cu înverșunare să mă distanțez cât mai mult de toți alcoolicii și drogații ăia. Aveam o reacție de recul față de Cloisters ca și cum m-ar fi ars, ca și cum aș fi giugiulit și mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Rafaele. Lasă-i dracului p-ăștia. Nu-i nevoie să te bagi; mă descurc io și singur... Îl trăgea de mână cam fără convingere, și Rafael tot fără convingere împotrivindu-se, pornit pasămite să se bată pentru obrazul și onoarea terfelite și sângele curs, și Mărgărit suflându-și nasul și ștergându-și mucii și sângele cu dosul palmei și scuturându-i jos pe pietriș, și pe urmă o luă spre masa lor și uite-l întorcându-se prin aglomerație cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a terminat, am avut necazuri mari, dar am avut și bucurii și-am avut parte și de ce mi-a plăcut... Mi-au plăcut mie florile și parfumurile... Uite-așa-i povestea madam Ioaniu : ședea în fotoliul mare, peste husa terfelită, peste perne, peste covor, și vorbea, și vorbea. Dacă începea să vorbească, apoi greu s-o mai oprești. Unele i le mai povestise și altă dată, da o lăsa să i le spuie iar, atâta doar că îi ghiorăia mațele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dea să mănânce cu lingurița și la baie odată era să-l opărească, atunci, Doamne, iartă-mă, îmi era chiar necaz pe ea. îmi era necaz că e mama lui, că ea îl născuse... Sta baba-n fotoliu, peste husa terfelită, peste perne, peste covor. Ore-ntregi a stat așa, nemișcată, și-a tot vorbit despre băiat. Și atunci a scăpat-o gura și cum l-a luat pe bărba-su, și-atunci a și plâns... Vorbea, vorbea, și uite-așa îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n ar mai auzi. Poate că, la urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește atât de plăcut când o strângi. Plăcut poate să-i pară și că gesturile ei animă lumea din jur. Așa că le arată tuturor plicul terfelit, cu fețișoara luminată de mulțumire, așa cum călăul ar întrerupe o clipă cazna martirului, arătând mulțimii de credincioși trupul sfârtecat, și toată ființa i s-ar umple - îmbătător alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și o adresă, În caz că am nevoie de ceva. O-ho-hooo... de unde să Începem. Da, mulțumesc, În caz că... CÎnd ies pe ușă, apare o colegă de-a ei, fără Îndoială tot o tipă „de treabă“, pe care mi-o prezintă. Are același aer terfelit, de victimă a vreunui localnic plin de personalitate (de profesie călău), deși e clar că nu i-a trecut vreodată prin cap să se plîngă. Unde se duc ele sîmbătă seara să se distreze? N-are importanță unde, probabil prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă - un prieten apropiat, sincer, devotat, bun cum nu mai poate fi altul, care rămîne alături de noi În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-și imaginase că un bărbat, oricât de josnic ar fi el, ar face așa ceva. Mai curând își imaginase brutalitățile directe asupra ei, decât modul pervers în care el îi împinsese mâna peste catifeaua pantalonilor. O umpluse de suferință. Se simțea terfelită, călcată în picioare, folosită public. Nu se știe de ce, Andrei Ionescu era de părere că o femeie cade moleșită după ce este obligată să pipăie trompa masculului. Ea își dă ochii peste cap, deschide buzele și e dispusă să primească până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
colț se aflau o dormeză veche și o femeie slabă, cu fața încrețită și cu părul blond tuns ca o caschetă. - Ai adus banii? Bine, lasă-i aici-așa jos, lângă pat. Femeia nu părea prea bătrână, ci mai curând terfelită. - Ce te uiți așa la mine? Sunt asistentă medicală, să nu crezi că sunt vreo jangheliță ceva. Știu să te scap. Își aprinsese o țigară și întrebase în timp ce arunca fumul: - În câte ești, mamă? După ce Giulia i-a povestit, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pămîntul nu ar fi fost un rai, dar nici iadul care ajunsese; Thomas putea, așa stînd lucrurile, să ajungă un reper decent. De vreme ce se arăta doritor de o anume ordine, mai presus decît cea impusă de legile pămîntene, tot mai terfelite chiar de cei ce le gîndiseră, devenea, fără să-și dea seama, religios, măcar preț de cîteva clipe: Doamne, ce faci acolo sus? Ce faci? - se adresa direct. Antonia era o sfîntă! Dacă În clipa aceea ar fi fost lîngă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
noastră interioară era aceea a fariseului din evanghelie, iar rugăciunea noastră era cam tot ca a aceluia. Ne-ar face bine, deci, să ieșim din acest vis, să trecem peste această imagine de îndreptățit, imagine ce nu se lasă nicicum terfelită. Adeseori, Dumnezeu va fi permis ca păcatul să ne deschidă ochii: vreo trădare mai gravă ori vreun gest egoist vor fi contribuit la frângerea imaginii prea pozitive pe care ne-am făcut-o despre noi înșine». DE LA REFORMĂ LA REFORMATARE
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ei, cu patimele ei, cu esteriorul de regi, popi, cavaleri, dame de curte, hetere etc., dacă nu era acel neînsemnat manuscript vechi de o sută de ani în fundul saltarului. Câtă bogăție de viață, costume, oameni, aranjament, pasiuni în câteva foi terfelite în care zăcea învăluit Archaeus. Ei bine, privește viața ca o comedie - cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină - cine-o ține? Privește natura ca un decor - cine-o zugrăvește? Ș-apoi nu uita că hârtia chiar era de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bineînțeles că și eu însămi trebuie că sunt o femeie, care are o onoare feminină. Murdăria ta feminofilă varsă-ți-o tu la birt, mătură-ți tu acolo furiile trupești, că altfel feminitatea mea o să fie până la urmă și ea terfelită. DOMNUL KOVACIC (Își scoate o pungă cu cuburi de gheață din pantaloni): Mda...aha. acum or să se umezească pantalonii, că s-au topit și dau pe-afară. (Aruncă cârpa într-un colț) E o zi, că-ți vine să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
refacă aspirațiile, în ciuda a ceea ce au făcut „imbecilii și răsuflații din partid .” În cele 19 numere apărute în 1915 și următoarele, Conservatorul face politică dar și literatură, publicând alături de articole ca acestea: „Forța ziarului conservator”. „Glas de goarnă”, „Un steag terfelit”, „Politica de echivoc” - toate semnate de Const Th. Moroșanu, care are și conducerea ziarului, poezie, recenzii, epigrame, informații cultural - științifice. În ziar apar semnăturile: Const Th . Moroșanu, Oct. C. Tăslăuanu, Nicolae N. Neacșu, Octavian Goga. N.N. Grigoriade. Multe articole însă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
când trupul fiului ei, Pentheu, e sfâșiat în bucăți ca acela al unei fiare sălbatice cu care Agave îl confundă, mai înainte ca recăpătarea lucidității, revenirea la normal să o umple de jale și de disperare la vederea corpului astfel terfelit. Dar oare nu e vorba despre aceeași Lussa cu care Dionysos îl va ademeni pe Pentheu pentru a-l face să se travestească, pentru a-l atrage în capcana alterității și a metamorfozei? În aceeași piesă însă, Dionysos este și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]