74 matches
-
-n dinți și l-am Întrerupt. — Uneori, discipolu cunoaște opera maestrului mai avan ca maestru. Matale v-ați Încurcat rău dă tot În titlu. Cu zboru anilor, Îți sunt sincer, memoria să tocește. Închideți ochii și amintiți-vă. Cartea, propia terfeloagă, să chiamă Iubiri jidane. — Așa zice copertele. Adevăru, care pân-acu l-am Îngropat În foru interior, ie c-au Încurcat-o nașpa dă tot la potigrafi. În loc dă Iubiri gitane, cum pusesem io În micu belet, au pus pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l repetă cât mai sentențios și mai autoritar cu putință tuturor celor ce vin la ea cu o anumită problemă. Întâi, te ascultă cu atenție cât mai studiată și mai bine simultă, iar când ai terminat, se preface că, în terfeloagele ei, caută ceva cu mare interes. Și, când te aștepți mai puțin, ca și cum ar fi dat chiar peste dispoziția, instrucțiunea, metodologia sau legea ce se ocupă de situația tocmai înfățișată... Niculina Udrea! Până-n prezent, n-am auzit pe nimeni să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de vezi unde se spune limpede că Iane Hadâmbul a primit un loc de biserică la Dealul Mare pe care a și făcut-o.” - a vorbit bătrânul cu mare mirare. Pe Iane Hadâmbul l-am mai întâlnit noi prin cele terfeloage, dar despre schitul ctitorit de el abia acum aflăm. „Chiar așa. L-am mai întâlnit, dar nu în calitate de ctitor, ci numai de dregător domnesc”. Continui să răscolesc în grămada de acte din fața mea, dar un gând nu-mi dă pace
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nemaipomenită. „Ei, îți place ceaiul, dragule?” Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru bunătatea asta, părinte. Simt cum capăt puteri cu fiecare înghițitură. Dar mai cu seamă prezența sfinției tale îmi toarnă balsam în suflet. Parcă am alt chef de citit cele terfeloage. „Știam eu că o să-ți placă ceaiul. Cât despre celelalte... Da’ asta nu-i tot...” Ce ar mai fi, sfinția ta? „Ai să afli la vremea potrivită.” Nu am mai continuat să-l sâcâi cu întrebările, pentru că atunci când a spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
trunchiurile... să plătească chirie locului acei 12 bani pe dzi...” „Uite cum, încet-încet, voievozii încearcă să schimbe fața târgului și chiar reușesc. Și asta este bine. În timp ce tu citeai, eu n-am avut astâmpăr și am scotocit mai departe printre terfeloage. Și de data asta am avut noroc. Și încă mare.” Despre ce-i vorba, sfinția ta? „Vodă s-a gândit că pe lângă apă și bună rânduială la tăierea vitelor și vânzarea cărnii ar mai fi nevoie de ceva.” Ce ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din pildele pe care ni le dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru a rămâne și celor de după voi prilej de învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei Tale, dar și vecinii, ba și alții dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin oraș, venea seara acasă ruptă de oboseală - până la urmă a trebuit să-i spună. Cum, fă, s-a burzuluit Țârțâc, să spui tu că România seamănă cu... ? A plecat bufnind și s-a-ntors seara târziu, el știe de unde, cu niște terfeloage vechi de i le-a pus fetei în față: Ia zi-i, fă, asta cu ce mai seamănă? Tot ROMÂNIA scria, oftează Zina, da’ arăta altfel, mai avea o bucată și nu mai semăna. Dacă am rămas fără adăpost, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul tribunei de dincolo de teren. Sus într-un colț rămăsese agățat un zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete, fanfara Garnizoanei... Uniforme bleumarin... Coborau în ritm de marș, cu alămuri și cu talgere, dinspre calea ferată și cutele pantalonilor le
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul războiului, de acoperișul tribunei, se zbătea cu neliniște, cu terfeloaga lui de coadă, înviorată ca o coadă de pisică nervoasă. ...Premiul la concursul literar... Cine altcineva ar putea să-l înmâneze dacă nu cea care s-a ocupat direct de acest concurs... și a avut grijă să câștige cel mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să discutăm de niște indivizi care n-au nicio legătură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau scrise într-un grai necunoscut... Ceasornicarul ascundea ceva! Se vedea și din graba cu care încerca să-și expedieze clienții, parcă nici nu-l mai interesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest; și a lui putea să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ SINDROMUL G. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
excitant! Ryan, foarte În formă, seducător și sociabil, răspundea cu dragă inimă la Întrebările lor, evocînd legenda vasului Mary Morgan și menhirii Înroșiți de sîngele victimelor. Își făcu o răutăcioasă plăcere din a aminti că, potrivit spuselor dintr-o veche terfeloagă pe care o consultase, un Kersaint făcuse parte dintre jefuitorii de corăbii și ar fi murit, pare-se, În mod tragic, răstignit pe unul dintre menhiri... - Dacă ați avea cumva documente care să trateze despre legendă și despre faptele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să sară de la trambulină, iar apoi a tras de volan, sărind peste scuarul din mijlocul șoselei. A aterizat În mijlocul unui cor de claxoane și de frâne, pe care l-a potolit fluturând timp de câteva secunde pușcociul pe fereastra deschisă. Terfeloaga cunoștea, pesemne, toate trucurile din carte, fiindcă se prinsese de antena unei limuzine care transporta spre oraș o pereche de proaspăt Însurăței, aflată În mijlocul cortegiului de nuntă. — Mai repede! Termin imediat, a zis moșneguțul atomic, accelerând ca o rachetă. Deci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
buchiile mele și hîrtia mă îngăduie. Mi-am pregătit deja alte voci, alte încăperi, într-un cuvînt, altă narație, alt roman. Mă laud că știu ce va face cutare personaj, cutare ființă, ce-o să se întîmple în realitatea ficțiunii, a terfeloagelor mele, dar în cealaltă, în realitatea reală, rămîn complet neajutorată. N-am descifrat ce trebuia să descifrez în "gunoaiele" de la poartă. Spatulele, crochiurile, vopselele, chinese watercolors, paletele aruncate nu mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți, scursă În praful terfeloagelor. Se uită la mine cu bunăvoință, cu acel aer de sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, ș...ț toată limfa aristocratică a rasei sale de principi Înnăscuți, scursă În praful terfeloagelor“, p. 23), Însă revine de nenumărate ori asupra situației: evocă Împrejurările În care a ajuns la un Început de conștiință a scrisului, constatând că textul poate deveni real, „autentic“ (reluare, În fond, a mitului Galateei, pp. 88-89, constată că povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
au fost, sunt și vor fi. Asta pentru că în locuința lui Popescu 1nu este foarte clar dacă locuiește numai timpul prezent. Mai ales că atunci cînd în vizită vine Popescu 2, cel ce furnizează mereu deplasările spre trecut: fie prin "terfeloage" adică albume cu fotografii din spectacolele de altădată ale celor doi, fie prin promisiunea unor reviste porno (în care trecutul se insinuează prin "impotența" prezentului), fie prin dosarele de securitate obținute de Popescu 2 printr-un fin și eficient șantaj
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși și mască
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși și mască
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]