71 matches
-
tot. Fața lui Walter nu putea fi mai albă. în schimb a căpătat o nouă strălucire, o peliculă lucioasă de transpirație. — Nu, nu... a scâncit. Am ridicat din umeri și m-am făcut că mă ridic. Walter s-a uitat terifiat la mine și a spus brusc: Nu! Te rog! Degetele din jurul genunchilor erau albe. Capul plecat. Am așteptat pe jumătate ridicată. Stăteam incomod, dar nu aveam de gând să stric tensiunea cu vreo mișcare. Până la urmă a luat o decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
M-am uitat în sus la fereastra spartă. Nici o mișcare. Nu era nimeni acolo. Nimeni nu a ieșit valvârtej pe ușă, cu fața vinovată ascunsă sub o pălărie. Lumea începuse să se strângă pe stradă. Vecinii ieșiseră și se uitau terifiați la cadavru. Cineva a țipat, un țipăt scurt, ca și cum abia respira de panică. Am auzit pași grăbiți în spatele meu și m-am întors să mă uit, dar era un bărbat necunoscut. Nu s-a uitat la dubiță, a traversat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
articol, cumplit :” Nichita - o lacrimă care plînge cu ochi”. Dacă autoarea ar fi băgat lîngă lacrimă, „din litere”,ori „de votcă”, poate ar mai fi mers... Întotdeauna m-am ferit să fiu necrologist, ori come morativ; și mereu m-au terifiat titlurile astea păguboase, transmise din mamă-n fiică, de tipul Basarabia care ne doare, Lacrima Bucovinei, Plînsul Bahluiului, Geamătul Cacainei etc. Am un student care, desigur, devine un caz interesant : merge numai pe lîngă pereți, are o privire vag hăituită
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală de 23 conferințe, pustie, cu o masă lungă, scaune
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se zvârcolească acolo într-un stil extrem de neobișnuit. Părintele St John Froude se uită la el îngrozit. Nu numai că bărbatul nu avea nici un fel de față, dar îi mai erau legate și mâinile la spate. Dragul meu, rosti parohul, terifiat de scenă, și își ridică privirea spre femeia goală, sperând să primească o explicație de vreun fel sau altul. Femeia îl privea demonic și ținea în mână un cuțit de bucătărie imens. Părintele St John Froude se retrase, poticnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
artiști! Și iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrențe și zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gândul că afară nu mai există nimic, decât o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vii? Pran înțelege, în cele din urmă. Îl cred de-al lor. Cu toate că e transpirat și murdar după cele cinci zile pe care le-a petrecut în aceleași haine, după felul în care își ține capul și mâinile, după expresia terifiată de pe chip, îl cred de-al lor. — Ți-e bine, băiete? Unde-ți sunt părinții? Pran nu poate vorbi. Imediat ce va deschide gura, ei își vor da seama. Îl vor trimite la locul de pedeapsă, unde va fi biciuit. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alte locuri? întrebă Rhyme. - N-am nicio idee, spuse Kadersky, clătinând din cap. Nu ar fi trebuit să-l angajez de la început. Dar dacă ați fi văzut un spectacol, ați fi înțeles. Era cel mai bun. Poate că publicul era terifiat, poate că spectatorii au fost uneori, în fine, abuzați, dar cumpărau bilete doar ca să-l vadă pe el. Și ar fi trebuit să auziți ovațiile de la sfârșitul spectacolelor. Producătorul își privi ceasul. Era 13:45. - Știți, spectacolul meu începe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost chiar eu cea care, cu numai câteva clipe în urmă, complotam să îl țin aici pentru totdeauna, nici pomeneală, nici nu se pune problema. Dar cum vom merge, eu nu pot să mă mișc, scâncește el, iar eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dorințe sexuale crescânde În timp ce era Înconjurat de surori pe care Îi era interzis să le includă În fanteziile sale. Totuși, a alunecat din ce În ce mai jos, nutrind gânduri de nedescris despre femei. La Început, Mustafa se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau. Terifiat de gândul că va fi respins, ridiculizat și ocărât, a Început să tânjească de la distanță după trupul femeilor. Anul ăsta se uitase Înciudat la fotografiile top modelelor din revistele americane cu coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bun de frământat, pe care-l privește cu oroare/dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu, tati, făptura e terifiată. Privește sub trupul nimfei: ai o altă creatură monstruoasă care încearcă să fugă din tablou. Cum de doarme nimfa sub acei nori apocaliptici? Nu doarme, vânează... venator... Vezi râtul făpturii? Ai în față unul dintre cele mai sinistre tablouri din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în ce hal a scăzut accesul intelectualilor publici români la canalele mass-media. Mai avem puțin și îi ajungem din urmă pe americani. Sexul lui Vali Vijelie va ține capul de afiș la știri peste o lună de zile. Gardner e terifiat de direcția în care o ia America (la fel ca mulți alții, aici). Doar o treime din oameni votează. Studenții sunt politic apatici sau foarte conservatori. Lumea joacă jocul cu mărgele de sticlă, unii știu că asta e, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în urmă în cancelarie. Nu erau doi. Dar eu... DE AJUNS! Tăcere. Scumpă tăcere. Nu se mai auzea nici el, nici șoaptele sale. M-am ridicat din scaun și m-am îndreptat spre el amenințător. Se dădu câțiva pași înapoi, terifiat de expresia de furie de pe chipul meu. Auzisem și văzusem îndeajuns. Luați-l de aici! Voi doi, spusei uitându-mă la cei mai apropiați elevi cu care intrasem în cancelarie. Luați-l de aici și duceți-l afară! Nu, Corvium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Vrei să-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască să împarți acul cu nimeni, ahahahahaha! Asudam îngrozită. Individul se înșela amarnic. Aveam oroare de ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece îmi inunda carnea, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rușinată și tristă. Ca să nu mai spun că mi-era o frică de moarte fiindcă Nola mă tot bătea la cap să-i scriu și să-mi cer iertare. Or, eram mult prea jenată și temătoare ca să fac asta. Mă terifia posibilitatea ca Luke să-mi spună să mă duc dracului. Trebuie să-l înfrunți, mă tot îndemna Nola. Haide, pare un băiat de zahăr. Și-n orice caz, o să te simți mult mai bine. Nu pot, am bolborosit eu. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Blyth-Pullen nu-i plăcea deloc să zboare cu avionul în cea mai mare parte a timpului. Chiar înainte de războiul împotriva nenorocitului de terorism și de teama că un maniac cu o foarfecă va deturna aparatul direct în Big Ben, fusese terifiat de acele lucruri drăcești. La decolare era cel mai dificil. În timp ce toți ceilalți răsfoiau Daily Telegraph sau revista Hello!, el se ținea strâns de centura de siguranță până când i se scurgea tot sângele din articulații. Hârșâitul motoarelor, ambalarea necesară ridicării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răbdare cu ea. Câtă dreptate avusese! Intrarăm pe poarta cu turn monumental a cimitirului Pielea și osu’. Ne-am îndreptat spre capela ale cărei ziduri îl protejau, dar îl și înghițeau pe bietul Gicu. Din mers, am aruncat o privire terifiată către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cei mai mulți oameni, inclusiv oamenii care nu au o tulburare obsesiv-compulsivă, ocazional, au gânduri negative și intruzive. De exemplu, multe femei care devin mame, epuizate de nesomn și stres pentru îngrijirea noului născut, au gândul de face rău copilul, deși sunt terifiate de asemenea gânduri și nu le-ar face niciodată. Potrivit teoriilor cognitiv-comportamentale asupra TOC, ceea ce diferențiază oamenii cu această tulburare de cei care nu sunt obsesiv-compulsivi este abilitatea de a controla aceste gânduri nedorite (Clark, 1988326; Rachman & Hodgson, 1980327). Oamenii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acesta cât mai mult posibil, tergiversând procesul care îi fusese intentat conform unei decizii a Biroului Politic și încercând, cu ajutorul influenței sale, să îi asigure corectitudinea. Procesul lui Pătrășcanu a făcut parte dintr-o serie de procese halucinante care au terifiat lumea comunistă în ultimii ani ai erei staliniste (Rajk în Ungaria, Kostov în Bulgaria) menite, printre altele, să prevină în viitor ocurența oricărei abateri de natură "titoistă". Sovieticii au intervenit direct în toate aceste cazuri, indicând chiar metodele de tortură
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]