71 matches
-
testamentarul și drept cel care, aici, în lume, zădărnicește viața omului sau se opune elementelor firii. Sub această din urmă înfățișare, celălalt poate fi văzut în felul unui semen potrivnic, al unei comunități ce amenință dinafară sau al unei instituții terorizante istoricește"444. Această dimensiune a celuilalt, plasează discuția despre alteritate în spațiul interpretării de către individ a lumii, a condiției umane, dar și a istoriei propriu-zise, fiind rezultatul conturării unui răspuns la o serie de probleme fundamentale. În termenii lui Afloroaei
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
tu ai viitorul În față și trebuie să pășești cu curaj Înainte, trebui să Învingi! Dar la Petre nu pot renunța, Îl iubesc prea mult! Atunci renunță la tine! Nici asta nu se poate! Ce să fac? E o dragoste terorizantă, apăsătoare, crudă, grea prin duioșia ei În visuri, o dragoste minunată și totuși Îngrozitor de neînțeleasă! Ce n-aș da ca Petre să nu mai vină niciodată! Dar de spus mi-ar fi imposibil să i-o spun, Îl iubesc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
liniile de legătură cu Mafia moarte sau scoase din circulație: Franz Englekling și fiii morți, Davey Goldman o legumă, Mickey Cohen derutat de acțiunile din jurul lui. O linie interogativă: cine i-a omorît pe Pete și Bax Englekling? Și linia terorizantă: Loren Atherton, 1934. Cum era posibil? Frisk bătu În ușă. — Sir, i-am adus Înapoi pe Lux și Geisler. — Și? — Geisler mi-a oferit o declarație gata pregătită. — Citește-o. Fisk scoase o foaie de hîrtie: — „În privința relațiilor mele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ci în măsura în care dopurile de liniște ce-i astupaseră urechile în ultimele trei zile pocneau pe rând și deslușea dintr-odată zgomote ce fuseseră și până atunci prezente, fără ca el să le audă, până când lumea a fost iarăși ceea ce fusese, cu terorizantul gând că tot ceea ce lăsase va găsi intact la întoarcere ori și mai rău. A doua zi, plecând de la revista săptămânală, a urcat într-un autobuz prăfuit, cu câteva flori mărunte ascunse în servietă, de parcă i-ar fi fost rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acestui model familial, multe societăți restrânse, ordine religioase și loje masonice și-au ales o structură asemănătoare. O ierarhie cvasi-ancestrală, imuabilă, fundamentează și justifică autoritatea Tatălui sau a Maestrului. Încorporarea fiecărui „frate” se sărbătorește printr-un ritual În cadrul căruia practica terorizantă a jurământului Îi pecetluiește solidaritatea cu grupul și, În același timp, Îl distinge de cei care nu sunt membri. Însă aici avem de-a face cu o fraternitate nominală, cu o notație comodă. Este adevărat că societățile masonice au contribuit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dintre relele necesare ale momentului. Făceam de gardă la bloc pe rând ca să ne păzim de teroriști, dar nu îmi amintesc să fi stat ascunși în casă când s-a zvonit că este un terorist pe blocul din față. Mai terorizant a fost să stăm ceasuri întregi în fața televizorului și să adormim claie peste grămadă acolo ca să urmărim procesul lui Ceaușescu, cu televizorul mereu aprins în speranța că vom avea informații noi. Procesul a fost însă sumar și nu atunci am
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de povară. Îmi sugerează o ființă umană născută cu chipul acoperit de-un stigmat; se poate retrage docil și resemnat îndărătul lui, ca în umbra unui handicap, dar poate și șarja cu el ofensiv, folosindu-l în felul unei arme terorizante. − O mască de scrimer în stilul samurailor japonezi? De fapt, da, văd că torera îi întinde, straniu, o sabie. Dar spune-mi mai bine ce l-a făcut pe Picasso să se identifice cu monstrul mitic; poate modul lui de-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
metaforă și culoare” și a concursului de arte plastice ,,Ștefan Luchian”, burse pentru studii școlare de excelență, editarea revistei ,,Primăvara lumii” ș.a. Și multe alte proiecte foarte ambițioase, pe termen lung. Memoria lui Malin lucrează. Semn că trecutul imbecilizant și terorizant nu e uitat. Luminând tinerele generații, speranța noastră de intrare În normalitate”. În memoria liceanului - poet Malin Tăcu ,,familia acorda burse elevilor de la ,,Eminescu” ” informa ziarul ,,Monitorul” din 8 februarie 1997, la rubrică ,,Din telefoanele și audiențele zilei”: ,,Alexandru Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
eliminarea totală a oricărei libertăți civice, de reducere a ființei umane la o cifră, un robot, un sclav. Nu există o îmbinare de cuvinte mai bine potrivite care să mascheze abjecția acestui regim totalitar abisul dintre politica umanistă și realitatea terorizantă. Diferența revoltătoare dintre vorbă și faptă. Nu! Nu era o muncă benevolă, un act de voință personală realizat ca urmare a unui impuls interior, uman sau creștin. Nu! În spatele celor două cuvinte cu o coloratură sentimental-romantică, imaginând o pereche de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În revistă unor traduceri de nu vele franțuzești preacunoscute, cât și unui singur scriitor autoh ton, și Încă din acea speță primară a scrisului care alimenta, pe acea vreme, necesitățile maniei clasificatoare, atât de nefastă prin dogmatismul feroce și pedantismul terorizant al unui critic universitar și director de revistă, rămas, cu a sa știință a lite raturii, fără nici o urmă În metodele curente de cercetare a feno menului literar - numai mouvance et insaisissable flot. Dar nici cu asta nu avea s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru viața subterană, specialiști în construirea galeriilor multiple, adânci și ramificate. Ne-am cumpărat o lampă și o țineam noaptea aprinsă, sperând că lumina îi va descuraja, obligându-i să bată în retragere, să renunțe la atacurile nocturne, permanente și terorizante. De unde! Specia asta de rozătoare este de o inteligență diabolică, tenace, fără sincope în urmărirea și atingerea scopului propus. Se părea că noi eram intrușii, noi eram cei neaveniți, cei care tulburaserăm ordinea firească și îndătinată a ritualurilor și obiceiurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spune nimic și-l lasă să bea înaintea sa. „Cu Van Looy sau Bobet, o asemenea atitudine era de neconceput...” - apreciază specialiștii. Merckx nu are încă sclavi conștienți, Merckx încă nu impune ascultarea și frica, orgoliul lui încă nu e terorizant, Merckx încă nu a ajuns un dictator, un stăpân, primul la mâncare, primul la idee, primul la poruncă. „Îi lipsește o anumită maturizare, dar asta va veni cu timpul...” apreciază antrenorul Drissens, cel care-l conducea altă dată pe Van
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea lui e afectată și de moartea „neînsemnată”. O ședere la Paris îi e umbrită „din cauza unui porumbel mort, sfârtecat” (151). Un sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și totuși, o cauză supraindividuală „leagă” parcă aceste morți. Respingând excesiva politizare ce bântuie după revoluție, îmi este cu neputință totuși să ignor, evocând șirul colegilor dispăruți, factorul politic, atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80. Victime ale destinului, ale bolilor, ale altor oameni, uneori chiar din preajma lor, ale diverselor presiuni, încă neelucidate, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Sorin Titel, Ioana Creangă, Dana Dumitriu, Marcel Mihalaș și chiar George Ivașcu pot fi considerați, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de a cânta, pentru a uita de ei și de sufletele lor. Ei nu simt nevoia de a se interioriza, de a adânci credința, de a stărui în rugăciune, și, lucrul cel mai trist; pentru ei o predică nervoasă, țipată, terorizantă, cu o înlănțuire de citate biblice, e „o predică bună” și mai de preț decât participarea la jertfa euharistică. Le-am vorbit mult. Am încercat să scot în evidență trebuința de a participa la jertfa euharistică. Ne-am despărțit cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de a cânta, pentru a uita de ei și de sufletele lor. Ei nu simt nevoia de a se interioriza, de a adânci credința, de a stărui în rugăciune, și, lucrul cel mai trist; pentru ei o predică nervoasă, țipată, terorizantă, cu o înlănțuire de citate biblice, e „o predică bună” și mai de preț decât participarea la jertfa euharistică. Le-am vorbit mult. Am încercat să scot în evidență trebuința de a participa la jertfa euharistică. Ne-am despărțit cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cum își permitea să dea un coleg, medic ca și el, afară? Tipul a răspuns îngâmfat: când se ducea el la ministru, nici nu crâcnea. Bine, i-am răspuns, dar dumneavoastră nu sunteți ministru! A înghițit replica, au urmat inspecții! Terorizante!!! Și era psihiatru ca specialitate! Un zdrahon pe care n-o să-l uit niciodată, îl chema Pop!!! Mai târziu Aristița a fost detașată disciplinar la Dolhasca. Venea călare pe o motocicletă grea, mare... Dormea la noi. Uneori o aducea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
există mereu produse noi care par să răspundă mai bine nevoii noastre și imateriala pentru că aspirațiile noastre profunde, fiind reduse la lumea nevoilor, nu pot fi satisfăcute. Suntem saturați de nevoi satisfăcute care ne lasă nesatisfăcuți. 3) Apelul la consens terorizant, adică la mimetism colectiv. Pentru a relansa dorința individuală, nimic mai ușor decât a trezi dorința mimetica. De unde aceste nenumărate slogane care ne spun că toată lumea face "așa", ca toată lumea visează la "asta", că este epoca produsului X sau Y
Anti-publicitate - mișcările militante franceze () [Corola-website/Science/295645_a_296974]
-
înseamnă fie credința unor indivizi, categorii sociale etc., în idealuri irealizabile, fie principiul estetic-paradoxist prin care poeții, prozatorii, dramaturgii construiesc spații epico-lirico-dramatice ideale / onirice, unde își desfășoară „fără frontiere“ imaginația, trăirile, opunându-le spațiilor terorizante, spațiilor-capcană etc., „oferite“ de regimurile totalitarismului. În programul "reflux generației" "(the generation of deep clearness)", sau "generația retragerii la matcă și a cristalizărilor în profunzime", după cum sublinia Ion Pachia Tatomirescu, într-unul din manifestele paradoxismului, "Fragmente din scrisoarea-răspuns al unui
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
nopții petrecute în camera de hotel. Vasile Fanache afirmă că gestul caragialian de abandonare a lumii prezente nu este un act de lașitate, ci un semn estetic și etic, iar semnificația sa este polemică, de distanțare ironică. Autorul scapă de "„terorizanta atmosferă”", retrăgându-se grăbit. În opinia lui Paul Zarifopol Grand Hôtel Victoria Română reprezintă în opera lui Caragiale "o reminiscență din provincie", iar expresia "simt enorm și văd monstruos" este concluzia lui Caragiale, după ce descrie "exasperarea nervoasă a nopții petrecute
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
cu "The Rime of the Ancient Mariner" (1798) al lui Samuel Taylor Coleridge: în ambele, un bătrân își spune entuziasmat povestea naufragiului și a supraviețuirii lui. Povestirea este una de senzație, subliniind gândurile și sentimentele naratorului, în special frica sa terorizantă de a fi ucis în vârtej. Naratorul își folosește abilitățile sale de raționament pentru a supraviețui și povestirea este considerată una dintre primele exemple de science fiction ale lui Poe. Povestirea îl menționează pe Jonas Danilssønn Ramus, un norvegian care
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]