71 matches
-
mai fi loc de istorii neistorice sau chiar antiistorice - toate aducând căi neumblate sau îndreptând către acestea. Trăim, se spune, vremuri postistorice, dacă nu transistorice. O tempora, o mores sau: Vai ce timp și ce istorie! Dar poate fi timorată terorizanta istorie?
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
liniile de legătură cu Mafia moarte sau scoase din circulație: Franz Englekling și fiii morți, Davey Goldman o legumă, Mickey Cohen derutat de acțiunile din jurul lui. O linie interogativă: cine i-a omorît pe Pete și Bax Englekling? Și linia terorizantă: Loren Atherton, 1934. Cum era posibil? Frisk bătu În ușă. — Sir, i-am adus Înapoi pe Lux și Geisler. — Și? — Geisler mi-a oferit o declarație gata pregătită. — Citește-o. Fisk scoase o foaie de hîrtie: — „În privința relațiilor mele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
metaforă și culoare” și a concursului de arte plastice ,,Ștefan Luchian”, burse pentru studii școlare de excelență, editarea revistei ,,Primăvara lumii” ș.a. Și multe alte proiecte foarte ambițioase, pe termen lung. Memoria lui Malin lucrează. Semn că trecutul imbecilizant și terorizant nu e uitat. Luminând tinerele generații, speranța noastră de intrare În normalitate”. În memoria liceanului - poet Malin Tăcu ,,familia acorda burse elevilor de la ,,Eminescu” ” informa ziarul ,,Monitorul” din 8 februarie 1997, la rubrică ,,Din telefoanele și audiențele zilei”: ,,Alexandru Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ci în măsura în care dopurile de liniște ce-i astupaseră urechile în ultimele trei zile pocneau pe rând și deslușea dintr-odată zgomote ce fuseseră și până atunci prezente, fără ca el să le audă, până când lumea a fost iarăși ceea ce fusese, cu terorizantul gând că tot ceea ce lăsase va găsi intact la întoarcere ori și mai rău. A doua zi, plecând de la revista săptămânală, a urcat într-un autobuz prăfuit, cu câteva flori mărunte ascunse în servietă, de parcă i-ar fi fost rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asasinarea mamei sale - oroare asociată delirului, nebuniei iscate de vedeniile nopții: trei fecioare semănând cu noaptea, ale căror nume sacre trebuie trecute sub tăcere. La vederea lor, Oreste începe să delireze (baccheuein), iar cauza acestei tulburări a minții este obsesia terorizantă a matricidului său. Delirul lui e o adevărată boală (noseis). Prin experiența tenebrelor, în care moartea se împletește cu nebunia, trece și Heracles, eroul tragic coborât de viu în împărăția lui Hades, eroul dispărut în adâncurile întunecate ale pământului, evocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spune nimic și-l lasă să bea înaintea sa. „Cu Van Looy sau Bobet, o asemenea atitudine era de neconceput...” - apreciază specialiștii. Merckx nu are încă sclavi conștienți, Merckx încă nu impune ascultarea și frica, orgoliul lui încă nu e terorizant, Merckx încă nu a ajuns un dictator, un stăpân, primul la mâncare, primul la idee, primul la poruncă. „Îi lipsește o anumită maturizare, dar asta va veni cu timpul...” apreciază antrenorul Drissens, cel care-l conducea altă dată pe Van
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
celălalt cele două noi rânduri de dinți. Abia mai târziu avu un pic de ghinion. Ieșiseră de la cinema, iar Pinky se simțea oarecum îmbunată de scenele încântătoare la care fusese martoră, între erou și eroină, care depășeau obstacole crunte și terorizante. Acest Love Story era un film dincolo de orice comparație. Când apăruse pentru prima dată, șirul de oameni ce așteptau să intre șerpuia de la cabina de bilete la porțile universității, se încolăcea pe la colțuri și se întindea pe străzi, blocând traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cum își permitea să dea un coleg, medic ca și el, afară? Tipul a răspuns îngâmfat: când se ducea el la ministru, nici nu crâcnea. Bine, i-am răspuns, dar dumneavoastră nu sunteți ministru! A înghițit replica, au urmat inspecții! Terorizante!!! Și era psihiatru ca specialitate! Un zdrahon pe care n-o să-l uit niciodată, îl chema Pop!!! Mai târziu Aristița a fost detașată disciplinar la Dolhasca. Venea călare pe o motocicletă grea, mare... Dormea la noi. Uneori o aducea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
și de politicienii noștri, astfel vom avea grijă și de noi înșine. Gânditorul V. Fetescu identifică sub chipul noului ce se vrea absolut emancipat de orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vede ce scrie sub fruntea mea. - Ce nevoie a avut Pământul să-și facă umbră cu ființa mea ? - De ce să-mi aștept toată viața un sfârșit lamentabil, o coborâre în Nimic, când se putea să fiu iertat de această idee terorizantă, prin absența organismului de gândire, cu tot ce mai ține de el? - Nimic nu pot gusta deplin din câte văd, fie Missuri Univers, fie flori exotice, fie verdele de mai, fără să le văd cenușa de peste milenii, “lucru în sine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
trebuie s-o aștepte aici pe colega cu care plecase din Hanovra și care acum umblă prin boutique-urile gării după ciocolată. Când e nervoasă, prietena ei trebuie să înghită una după alta cinci-șase tablete de ciocolată. O săptămână fără luminile terorizante ale policandrului din camera mea mi-a prins bine, dar curând după revenirea în oraș trebuie să mă readaptez. Aprind, de data asta intenționat, toate brațele caracatiței și încep, în chiloți și cu picioarele mele noduroase indecent dezgolite, să umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem niciodată. De pildă, că existența socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru evaziune fiscală ? Din cauza chimizării excesive !... Toate fungicidele, ierbicidele și insecticidele date în culturile cerealiere au distrus șobolanii, șoarecii. Nemaiexistând șobolani, a dispărut și frica de șobolani, ca atare frica de pușcărie, un loc altădată binecuvântat pentru aceste animale și terorizant, din cauza lor, pentru pușcăriași. Din acest motiv și ca un revers, dispărând frica de pușcărie a dispărut și frica față de furt, de hoție, șpagă și așa mai departe. Pușcăria Națională fiind alături de Parlament, de Guvern și Biserică o instituție ecologică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tu ai viitorul În față și trebuie să pășești cu curaj Înainte, trebui să Învingi! Dar la Petre nu pot renunța, Îl iubesc prea mult! Atunci renunță la tine! Nici asta nu se poate! Ce să fac? E o dragoste terorizantă, apăsătoare, crudă, grea prin duioșia ei În visuri, o dragoste minunată și totuși Îngrozitor de neînțeleasă! Ce n-aș da ca Petre să nu mai vină niciodată! Dar de spus mi-ar fi imposibil să i-o spun, Îl iubesc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de mai sus, nici apa, nici verdeața, nici meditațiile omului delicat și subțire n-ar avea haz de n-ar exista al treilea factor, elementul coagulant, marea miză: frumusețea care se arată sub Înfățișarea unui chip de femeie. Este obiectul terorizant și fascinant de care am vorbit mai Înainte, principiul Însuflețitor de care Încearcă să se apropie și nu poate bărbatul căzut la gînduri grele. În poemul citat, ființa enigmatică primește determinări noi. Unele s-au și văzut: să aibă un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
toate nuanțele temporare. Faptele s-au petrecut, se petrec Încă, ibovnica slăvită se află nu se știe unde, dar nu despre ca este propriu-zis vorba, ci despre iubirea celui care o jelește. Obiectul erotic continuă astfel să aibă o prezență terorizantă: e cauza unui veritabil sentiment al catastrofei. Barthes l-a introdus printre figurile obișnuite ale crosului: o criză violentă În cursul căreia subiectul descoperă că se află Într-un impas total; de aici un sentiment de panică, de distrugere a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de tot ce nu-ți place sau nu poți suporta. N-aveți senzația că nelucrând v-ați pierdut locul din plutonul de frunte al regizorilor noștri? A fost o perioadă, din 1970 în 1981, când teatrul românesc, într-un climat terorizant de opresiune ideologică, a depins și de munca mea. Apoi am avut naivitatea să cred că libertatea sporește răspunderea artistului, mă învățasem să semnific... dar a început o vânzare, nu totdeauna pe moneda reală, o încercare a unor colegi de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
autostradă, dar în acea zi nu circula nimeni pe ea”). Aceste distorsiuni pot afecta prezentul: ele generează, am observat acest lucru, o hipervigilență, deci o hiperselecție a informației „amenințătoare” și o tendință de a interpreta, într-o manieră alarmantă sau terorizantă, evenimente banale. In sfârșit, aceste distorsiuni pot afecta viitorul datorită anticipărilor, predicțiilor catastrofice care conduc la evitare. Lucrând asupra cognițiilor, pacientul învață să identifice aceste distorsiuni cognitive și erorile sale cognitive, în special tendințele sale spre: - a realiza inferențe arbitrare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic și ontologic - „acum vom trăi mâine. / astăzi e prea târziu”. Războinicul cu ciorapi de piele continuă această radiografiere a cotidianului, însă aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]