69 matches
-
la știință - apreciau Walter Friedrich și Bernd Vetter, care reprezentau astfel locul ipotezei în cunoașterea științifică. Septimiu Chelcea identifică trei condiții pe care trebuie să le îndeplinească un enunț pentru a deveni ipoteză: În primul rând, enunțul trebuie să fie testabil astfel încât ipotezele să poată fi confirmate sau infirmate. În al doilea rând, ipoteza trebuie să fie o explicație plauzibilă ce urmează să fie verificată prin faptele de observație, ceea ce presupune ca ipoteza să aibă coerență internă (să nu conțină elemente
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
empirice. Dacă prin inducție enunțurile empirice nu pot fi verificate definitiv, arată Karl R. Popper (1981), va trebui acceptată falsificabilitatea drept criteriu de demarcație. În cercetările empirice vom reține doar ipotezele care pot fi infirmate. De asemenea, vom reține ipotezele testabile, respingându-le din capul locului pe cele pentru care nu există posibilități de verificare a adevărului lor. Ipotezele au funcția de descriere a fenomenelor, dar și de explicare a lor, ceea ce se desemnează prin dimensiunea predictivă. Comunicabilitatea ipotezelor trebuie privită
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de ipoteze În științe întâlnim ipoteze teoretice și ipoteze de lucru. Asupra acestei distincții a atras atenția sociologul american Robert King Merton în lucrarea Social Theory and Social Structure (1949). Primele propun interpretări noi ale faptelor și fenomenelor, sunt indirect testabile și delimitează ceea ce s-a numit revoluțiile științifice. Cel de-al doilea tip de ipoteze ce sunt vehiculate în cadrul științei normale poartă și numele de ipoteze empirice. Madeleine Grawitz consideră că ipotezele de lucru se clasifică după nivelul lor de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Considerând teoria sociologică și, mai general, din științele socio-umane ca un sistem de ipoteze care au un nivel de maximă generalitate, se pot deduce ipoteze de nivel intermediar, cu rază medie de generalitate și din acestea numeroase ipoteze de lucru testabile prin cercetările empirice. O a doua cale de stabilire a ipotezelor în cercetările empirice o constituie experiența directă, saturată de literatura științifică, a cercetătorului care are capacitatea de a intui relații între faptele și fenomenele observate. Observând faptele și fenomenele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
se referă la preferința analiștilor pentru ipotezele cu grad înalt de determinare, în detrimentul ipotezelor înalt probabiliste. 5. Falsificabilitatea ipotezei se referă la faptul că, în cercetările empirice se rețin doar ipotezele ce pot fi infirmate. 6. Ipotezele trebuie să fie testabile. În cercetările empirice se rețin doar ipotezele ce pot fi testate (confirmate sau infirmate). 7. Ipotezele trebuie să fie predictibile, să descrie și să explice fenomenul. 8. Comunicabilitatea ipotezei se referă la acea calitate pe care trebuie să o dețină
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și/sau a proceselor și activităților; c. Clasificarea, cuprinde: ordonarea și aranjarea informațiilor în categorii convenite, în funcție de caracteristici similare sau contrare; d. Întocmirea întrebărilor și ipotezelor, reprezintă o expunere a unei formulări surprinzătoare și a unor răspunsuri care pot fi testabile; e. Predicția, enunță condiții anticipate bazate pe datele cunoscute; f. Măsurarea, reprezintă determinarea numerică a dimensiunilor; g. Experimentarea, este examinarea cu atenție a condițiilor variabile și constante; h. Interpretarea datelor, reprezintă analizarea sumară a datelor pentru folosirea în procesele de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
restructurarea în predarea tuturor disciplinelor din direcția amintită. Cursul de educare a creativității are avantajul că asigură o influențare condensată, intensivă, specializată pe această direcție. El poate realiza efecte educative certe, este o intervenție specială și specializată, cu finalități proprii, testabile, cu efecte vizibile imediat și cu dificultăți ce țin de concepere, analizare, testare și integrare în programul școlar. Acesta are dezavantajul că reprezintă o intervenție izolată ale cărei rezultate se pot estompa ușor ulterior. El ar putea depăși acest neajuns
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
a trebuințelor (Lévy-Leboyer, 2001, p. 40). Autoarea franceză citată, conștientizând, poate, duritatea criticilor făcute, arăta că, totuși, ar trebui să i se facă dreptate lui Maslow. În fond, spune ea, Maslow nu și-a propus elaborarea unui model al motivației testabil experimental, ci elaborarea unei concepții filosofice asupra naturii umane. Or, arătăm noi în continuare, această concepție nu trebuie transferată și aplicată mecanic la lumea muncii, ci considerată ca o sursă inspiratoare. Din acest punct de vedere ar trebui creditate mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
străbate în multiple înfățișări experiența individuală globală. Această imagine are forța de replicare pe care i-o conferă o reflexivitate insistentă și se nutrește calitativ de la dinamica interacțională a "întâlnirilor" din câmpul social. Spectacolul feluritelor sale măști este o realitate testabilă la nivelul fiecărei diade comunitare și beneficiază de ratificarea semenului cu fiecare poziționare judicativă sau cu fiecare deschidere simpatetică ce însoțește fenomenul relațional. Apoi, în afara actualității relaționale, cunoașterea de sine poate revela potențialități vitale pe care le naște conviețuirea în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sunt numai un provizorat, ele sunt mai mult un om decât o metodă 31). Menținându-și multe dintre vechile convingeri democratice, însă ceva mai confuz și ezitant exprimate acum, respinge hotărât agi tațiile unor elemente turbulente îndreptate împotriva structurilor incon testabil democratice - în ciuda carențelor existente - ale tânărului stat român unitar („Făcând naționalism și război democrației în același timp, slăbim ideea națională fiindcă îndepărtăm de la noi masele“32) și recomandă, în condițiile menținerii regimului parlamentar („Să schimbăm sistemul din cauza defectelor de funcționare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
derulare a activităților de cercetare în unități de învățământ și o formă de evaluare semnificativă a studenților. ... (3) Criteriile pentru evaluarea proiectelor studenților sunt următoarele: a) argumentarea opțiunii pentru tema propusă este coerentă și clară; b) ipoteza este clară și testabilă; c) există o selecție adecvată a instrumentelor de cercetare; d) planul de acțiune propus și implementat de student este realist; e) au fost obținute rezultate concludente care să dovedească implementarea cercetării; f) sunt formulate concluzii pertinente, susținute de datele de
CONDIŢII din 26 aprilie 2012 privind organizarea masterului didactic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/241623_a_242952]
-
includ procedura standard de separare a mamei de vițel și negarea acestuia sursa naturală a laptelui matern o variație a principiului mediocrității în acest context este argumentul apocalipsei Știința este un sistem de cunoștințe bazat pe observație dovezi empirice explicații testabile si predicții ale fenomenelor naturale stabilisem așezarea decisesem asupra coafurii și a machiajului și a restului lirica sa a deschis calea poeziei moderne turce furnicile driver au mandibule puternice pe ramificațiile rădăcinii se formează tuberculii de mărimea cartofilor care erau
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
diferitelor tipuri de plante și animale (ca și a altor forme de viață ale Terrei) prin modificarea altor tipuri pre-existente, diferențele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generațiile succesive. Explicarea evoluției constituie o teorie științifică, adică o ipoteză testabilă pe calea experimentală, care a fost dovedită. Primele dovezi în sprijinul teoriei evoluției au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
la reflecțiile lui Darwin pentru a rezolva problemele ce apăreau în încercarea lor de a dezvolta o filosofie a științei derivată din fizica clasică. Această abordare pozitivistă pune accent pe un determinism strict și pe descoperirea de levi universal aplicabile, testabile prin intermediul experimentelor. Încercând să înțeleagă mai bine natura organismelor vii, biologii cu pregătire filosofică s-au concentrat pe natura duală a acestora. Pe de-o parte, avem programul genetic (păstrat în acizii nucleici), numit și genotip, iar pe de alta
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
enunțuri care au o probabilitate scăzută. Cu cât ceva devine mai probabil, cu atât este mai lipsit de conținut și neinteresant. Astfel, pentru a progresa trebuie să avem teorii cât mai informative (enunțuri mai puțin probabile) și cât mai sever testabile. Ajungem la conceptul de știință eroică în care progresul se face numai atunci când sunt idei îndrăznețe care au un grad înalt de falsificabilitate. Noul este întotdeauna improbabil. Teoriile trebuie să facă predicții riscante (cât mai exacte și cu privire la fenomene necunoscute
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
intervenției divine directe. Principalele forme de creaționism sunt: Fiecare are propriile sale variante și sub-variante. Creaționismul acoperă un spectru mare de credințe care au fost categorizate mai jos: Știința este un sistem de cunoștințe bazat pe observație, dovezi empirice, explicații testabile și predicții ale fenomenelor naturale. Prin contrast, creaționismul este bazat pe interpretarea literală a povestirilor anumitor texte religioase. Unele credințe creaționiste implică forțe închipuite, care se află în afara naturii, precum intervenția supranaturală și de cele mai multe ori nu permit predicții. Prin
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
forțe închipuite, care se află în afara naturii, precum intervenția supranaturală și de cele mai multe ori nu permit predicții. Prin urmare, acestea nu pot fi confirmate sau infirmate de către oamenii de știință. Totuși, multe dintre credințele creaționiste pot fi încadrate ca predicții testabile despre fenomene cum ar fi vârsta Pământului, istoria sa geologică și originile, distribuția și relaționarea organismelor vii ce pot fi găsite pe el. Protoștiința a incorporat elemente ale acestor credințe, dar pe măsură ce știința s-a dezvoltat, aceste credințe au fost
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
a supranaturalului în lumea fizică nu sunt falsificabile, deoarece orice rezultat al unui experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea fi cuvintele lui Charles Darwin care
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
putea demonstra că evoluția ar fi falsă a răspuns: „fosile de iepure din precambrian”. Numeroase alte feluri ipotetice au fost propuse. De exemplu, faptul că oamenii au cu o pereche de cromozomi mai puțin decât hominidele a oferit o ipoteză testabilă privitoare la fuziunea sau ruperea cromozomilor strămoșului comun. Ipoteza fuziunii a fost confirmată în 2005 prin descoperirea faptului că al doilea cromozom uman este omolog fuziunii a doi cromozomi care au rămas separați în alte primate. Telomeri și centromeri în
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]