106 matches
-
a aduna cît mai multă avere, iar un interes ascuns a fost acela că ei sperau prin aranjamentul propus lui Octavianus, să obțină cetățenia romană și chiar mai mult în viitor! Împăratul roman a împărțit Iudeea în patru regențe sau tetrarhii, conduse de moștenitorii direcți ai fostului rege dar prezența străinilor ca stăpîni în Iudeea nu a fost acceptată în sufletul lor de toți mozaicii. Romanii au impus un recensămînt al populației în anul 6 al erei noastre însă acțiunea a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
monarhilor/tetrarhilor iudei, ai aroganței și venalității preoți-lor, ai fanatismului religios și măcelurilor repetate. După moartea lui Irod(37-4 î.e.n.) Sanhedrinul a hotărît ca regatul iudeu să fie cîrmuit de împăratul romanilor care a împărțit țara în patru regențe sau tetrarhii, conduse de moștenitorii direcți ai fostului rege. În fața unei societăți corupte și ticăloșite pînă în străfundurile ei, vrînd să anuleze testamentul lui Irod cel Mare, Sfatul bătrînilor iudei a trimis o delegație care îl ruga pe Augustus să preia țara
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Fig. 19. Decursio, exercițiu militar pentru cortegiul funerar. Columna lui Antoninus Pius (161 d.Ch.). Relief de pe piedestal. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 20. Triada divină de la Palmira: Aglibol, Ba'alschamin, Malakbel. Relief sculptat, secolul I d.Ch. Muzeul Luvru, Paris. Fig. 21. Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, începutul secolului IV. Piața San Marco, Venezia. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dintre care cea mai dramatică și mai semnificativă pentru creștinism este cea de la Pons Milvius, chiar la porțile Romei. Nedrept de puțin, am zice, cu atât mai mult cu cât va fi unic împărat, pentru că, prin voință proprie, renunță la tetrarhia administrativă și politică, dar și la jocul periculos și condiționant al alianțelor de forțe din imperiu. Chiar dacă devenise un lucru obișnuit ca principele să aibă diverse alte reședințe în afara capitalei, el revenea totuși în centrul instituțional al puterii pentru a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
țineau zeii triumfului militar (Benoist 268). Stăpân al lor, Jupiter Capitolinul, reprezentantul poliadei mitologice, deși este cel căruia Constantin I refuză să i se mai închine, îi "împrumută" acestuia componenta sa cultuală sacră, cea a solarității. Pentru că împăratul renunță la tetrarhia politică (v. fig. 21), el poate să reprezinte singur esența întrupată a imperiului. O relație similară a avut Constantin I, în peste 30 de ani de exercitare a funcțiilor înalte de conducător, și cu Roma, apărată, dar nu și locuită
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imperium christianorum. Strategia politică augustiană va fi preluată integral și cu relativă ușurință de Constantin I, dat fiind că el însuși era fondator (prin reiterarea funcției, dar și prin cuceriri și construcții) și unic conducător al imperiului (după renunțarea la tetrarhie). Quintesența puterii romane, anunțată de primul principe și către care au tins toți marii împărați-militari și edili, a ajuns prin programul celui dintâi împărat creștin la decantarea sa completă. Æternitas este într-adevăr un numitor comun al celor două lumi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
divinităților poliade), fie în orașul său de reședință, noul sediu politic al imperiului (înlocuirea măștilor "păgâne"). Schimbările sunt provocate atât de aspecte circumstanțiale, care țin de natura procesului de transmutare, cât și de calcule politice: renunțarea la conceptul politic al tetrarhiei imperiale și la politeismul acesteia i-a impus, firesc, să recurgă la o religie care să îi reprezinte mai adecvat politica și să îl sprijine în consolidarea ei: monoteismul creștin. Funus imperatorum a acordat, indiscutabil, o valoare spirituală majoră semantismului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mult, îl "specializează" pentru viața monastică. Gândirea politică basileică nu mai situează etica prieteniei - atât de importantă la vechii greci pentru teoria politicului - drept o dominantă a sistemului de relații de putere (chiar Constantin I renunță de altfel la instituția tetrarhiei). În consecință, imaginarul medieval ortodox nu are cum să reflecte, la nivelul înalt al modelelor de putere, vechea politiké philía aristotelică (reluată însă în teoria occidentală a vasalității) și nici efectele ei din cadrul practicii sociale și politice. El
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Decursio, exercițiu militar pentru cortegiul funerar. Columna lui Antoninus Pius (161 d.Ch.). Relief de pe piedestal. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 20. Triada divină de la Palmira: Aglibol, Ba'alschamin, Malakbel (zeul solar). Relief sculptat, secolul I d.Ch. Muzeul Luvru, Paris. Fig. 21. Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, început sec. IV. Piața San Marco, Veneția. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
circa 120 de provincii ce erau grupate în dioceze. Existau în vremea lui Dioclețian 12 dioceze (14 în vremea lui Constantin cel Mare). Dioclețian introduce Diarhia - fiecare parte a imperiului fiind condusă de un August. Pentru a o completa, introduce Tetrarhia - fiecare August fiind dublat de câte un Caesar ce era ridicat la acest rang în funcție de meritele sale. În secolul IV, Imperiul Roman parcurgea o perioada de criză spirituală. Păgânismul se ciocnise cu creștinismul recunoscut oficial de împăratul Constantin cel Mare
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mod oficial un monarh autocrat. A reorganizat administrația in mai multe prefecturi și dioceze, și va împărți imperiul (în 286), el luând partea de răsărit (linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația), având capitala la Nicomedia. Va instaura și Tetrarhia, prin care, imperiul avea să fie condus în continuare de 2 Auguști și 2 Cezari, câte un August și un Cezar pentru fiecare parte (apus și răsărit). În urma unor războaie civile, împăratul Constantin I (306-337) va reunifica imperiul. În 313
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
o familie de țărani, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus. Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică. În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Dioclețian, "Caesar", răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius respinge atacurile sarmaților, carpilor, bastarnilor la frontiera danubiană, luând de șase ori titlul de "Carpicus Maximius" și participă, alături de Dioclețian, la războiul victorios împotriva Persiei Sasanide
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
în anii 297 și 300. Bucurându-se de mare încredere în fața lui Dioclețian, mai ales după victoria împotriva perșilor, Galerius l-a determinat să dea o serie de decrete împotriva creștinilor (303-304). "Augustus" al Orientului în cea de-a doua tetrarhie (1 mai 305), își consolidează poziția dominantă prin desemnarea lui Flavius Severus ca "Augustus" în Occident și a nepotului său, Maximinus Daia, "Caesar". Proclamarea lui Constantin cel Mare ca împărat de către trupele din Britannia și a lui Maxentius în Italia
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
ca "Augustus" în Occident și a nepotului său, Maximinus Daia, "Caesar". Proclamarea lui Constantin cel Mare ca împărat de către trupele din Britannia și a lui Maxentius în Italia (306), precum și moartea lui Severus II (307) contribuie la destrămarea treptată a tetrarhiei, încheiată odată cu moartea sa. Sprijinitorul cel mai zelos al politicii anticreștine a lui Dioclețian, Galerius a promulgat totuși, cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranță față de noua religie. După spusele lui Lactantius, împăratul Galerius
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
lui Carinus, rămâne unicul împărat, desemnându-l pe tovarășul său de arme, Maximian, "Cezar" la 1 aprilie 285. Apoi, la 1 martie 286 îl numește "Augustus" (deci coîmpărat) și îl însărcinează cu apărarea Occidentului. La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe "Caesarul" Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Iliriei, Macedoniei și Greciei). Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian, precum și a lui Constanțiu I cu fiica lui Maximian vizau întărirea tetrarhiei, în care rolul lui Dioclețian rămânea predominant. Între (297-298), Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru - limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient. Încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
orașul Tomis), aparținând diocezei Tracia și apărată de 2 legiuni cu garnizoana la Noviodunum și Troesmis. În dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian abdică în aceeași zi (1 mai 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevin persoane particulare. Dioclețian se retrage, până la moarte, în palatul său din Spalatum (azi Split, în Croația).
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
putea prin definiție clarificarea punctului de turnură constituționale, deci această apreciație rămâne subiectivă, realitatea este dezvoltare graduată. După Criza secolului III aproape că s-a ajuns la colapsul politic al Imperiului, împăratul Dioclețian a înlocuit "principatul" de o persoană cu tetrarhia, în care pretextul rămas vechii forme republicane era în majoritate înlăturat, stilul "princeps" nemaifiind folosit acum, precum și unitatea teritorială a imperiului.
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
Maximian, Constantin se alătură tatălui său, în partea apuseană a imperiului. La moartea lui Constantius I, la Eburacum, în Britannia (25 iulie 306), Constantin este proclamat împărat de către armată. În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei de-a doua tetrarhii, îl proclamă pe Flavius Severus "augustus" al Occidentului și îl acceptă pe Constantin, "caesar". Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea și a treia tetrarhie nu aveau să dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
proclamat împărat de către armată. În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei de-a doua tetrarhii, îl proclamă pe Flavius Severus "augustus" al Occidentului și îl acceptă pe Constantin, "caesar". Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea și a treia tetrarhie nu aveau să dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat împărat, iar Maximian care se retrăsese, se întoarce pentru a pretinde puterea. În condițiile destrămării tetrarhiei, la conferința de la Carnuntum (11
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
dar pacea și a treia tetrarhie nu aveau să dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat împărat, iar Maximian care se retrăsese, se întoarce pentru a pretinde puterea. În condițiile destrămării tetrarhiei, la conferința de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial "caesar" în Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator. În înțelegere cu Licinius, noul "augustus" al Occidentului, Constantin ocupă Spania (310), apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forțele lui
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
26 septembrie), este capturat și executat anul următor la Tesalonic. Imperiul Roman este astfel reunificat și supus autorității unui unic împărat, situație politică nemaiîntâlnită din anul 285. Constantin, care se revendica drept alesul pe pământ al divinității unice, abandonează politeismul tetrarhiei în favoarea monoteismului creștin. Principiul adopțiunii viitorilor împărați este înlocuit cu cel al eredității dinastice. Constantin a continuat și a desăvârșit toate reformele inițiate de împăratul Dioclețian. Numărul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze și 4 prefecturi
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
certuri, iar sub comanda lui Fritigern, Valens a fost învins într-o mare bătălie de lângă Adrianopol. După retragerea trupelor din Dacia, Eutropius susține că împăratul Aurelian a stabilit populația evacuată în Moesia. Legiune au fost fixate pe Dunăre. În timpul primei tetrarhii, Moiesia și Dacia Aureliană au aparținut diocesei Moesia, care se va numi Dacia din 327, iar Moesia Inferioară secundă și Scythia diocesei Tracia. În timpul domniei lui Constantin cel Mare, Moesia Superior a fost împărțită în Moesia Prima, Dardania și Praevalitana
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
de Apus a devenit Mediolanum (modernul Milano). În 402, capitala a fost din nou mutată, de această dată la Ravenna. Imperiul de Apus a existat intermitent în mai multe perioade între secolele al III-lea și al V-lea, după tetrarhia lui Dioclețian și reunificările asociate lui Constantin cel Mare și Iulian Apostatul (324-363). Teodosiu I (379-395) a fost ultimul împărat roman care a domnit peste un Imperiu Roman unificat. După moartea sa în 395, Imperiul Roman a fost divizat. s-
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
și accederea la domnie a lui Dioclețian zece ani mai târziu cel puțin opt împărați sau succesori la tron au fost uciși, mulți asasinați de către propriile trupe. Diviziunea politică a Imperiului Roman a început sub Dioclețian. În 286, prin crearea tetrarhiei, i-a oferit partea de vest lui Maximian ca august și l-a numit pe Constantius Chlorus drept subordonat al său (cezar). Acest sistem a separat efectiv imperiul în patru părți și a creat capitale distincte în afară de Roma ca un
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]