85 matches
-
pe stâlpi, pe copastie. Dintre toate, cel mai des folosit era, totuși, sloop-ul, o corabie rapidă, de aproximativ 30-35 de tone (pentru comparație, marile vase de linie aveau peste 300 de tone), puțin mai mică decât goeleta, fără dunetă și teugă, dar puntată, cu o carenă redusă, un singur catarg și bompres, cu rande, velastraiuri și focuri, rar cu vele pătrate. Cu ele, pirații capturau vase mai mari, pe care le înarmau și le transformau în corăbii proprii. Procedeul e prezentat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de alcool (commons.wikimedia.org) avea și două catarge, ca bricul sau brigantina, cu velatură mixtă. Sloop-ul și schooner-ul ar fi mai mici decât goeleta, iar aceasta mai mică decât bricul și, de regulă, nici unele nu au dunetă sau teugă. Cert e că dimensiunea redusă a vasului și simplitatea arboradei asigurau atât viteza și eficiența atacului, cât și rapiditatea retragerii și a acostării în locuri ascunse, camuflat printre insulițe cu apă scăzută. Cu implicațiile unui spațiu de mișcare claustrant, sub
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pânză groasă, atârnate de inele fixate în bordaj, care se împachetau în timpul zilei, pentru a elibera locul. Bucătăria era marcată numai prin prezența veselei stivuite și a unei plite mari, din fier, cu hornul de evacuare a fumului scos prin teugă, sus, pe puntea prova. Nevoile fiziologice erau satisfăcute fie în ciocul din prova, spălat natural de apa despicată de etravă, fie în ghiordele improvizate ca oale de noapte. Se consumau pesmeți uscați (galeți), carne sărată (gătită într-un terci cu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
echipajele de pirați se făceau alegeri și exista o lejeritate comportamentală bazată pe egalitatea în drepturi și în șanse. Însăși forma corăbiilor-etalon ale piraților, sloop-ul sau schooner-ul, marca democrația prin lipsa spațiilor separate, ale dunetei, pentru ofițeri, respectiv ale teugii, pentru echipaj. Căpitanul era ales prin votul majorității și depus dacă majoritatea nu era mulțumită de succesele lui, dar, dacă era ales, beneficia de avantajele unui exponent de clasă : conducea luptele, folosea cabina mai încăpătoare de la pupa, avea parte separată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu două catarge, vele pătrate (transversale pe trinchet), aurice (trapezoidale -o randă, pe artimon) și latine (focurile și velastraiurile). Arhitectura ei implică, după descrierea naratorului, dunetă joasă, obținută prin înălțarea cabinelor originale de la pupa, pentru ofițeri, doctor și proprietar, și teugă, un loc mai larg pentru echipajul obișnuit. Insula unde Flint și-a îngropat comoara e menționată în roman cu numele Insula Scheletului, neidentificabilă în realitate, dar, conform direcției urmată de Hispaniola (S-S-V, dinspre Bristol), posibilă ca loc, undeva
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
catarg, cu o carenă largă și încăpătoare, cu pescaj mic, după model greco-roman sau baltic-mediteranean6. În reprezentările de la Nesebar (Bulgaria) și Bălinești (România, lângă Siret) apar caravele și carace, care aveau aceeași carenă rotundă, largă, suprastructuri la pupa și prova (teuga), gabie ca un coș în vârful arborelui mare, dar foloseau cel puțin două catarge și vela latină pe artimon, preluată de la mai vechii bizantini și de la felucile arabe. Caravelele și caracele au oferit, în secolul al XVI-lea, prin velatura
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fără alte suprastructuri decât proeminențele tambuchiurilor și ale magaziei, pe punte. Împărțită dedesubt simplu, corabia era compartimentată cu un hambar de marfă și o cușetă largă, pentru echipaj, pe mijloc, o cabină a căpitanului, în spate și o bucătărie, la teugă. Manevrarea se făcea prin timona scoasă pe punte, la pupa, lângă habitaclul busolei. Desenele lui Romeo Voinescu, care au însoțit o ediție din 1980 a romanului 6, au reprezentat foarte elocvent intențiile lui Radu Tudoran. Privind-o în ansamblu și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
era ușor mai spectaculoasă 6 : deplasament de 120 de tone, lungime de 27 m, lățime 5,2 m, înălțime maximă (la artimon) 18 m, motor de 150 CP, viteză de noduri cu vele și 12 noduri cu vele și motor. Teuga era ușor înălțată, duneta proeminentă se mărginea cu o frumoasă balustradă de lemn, și, în filmul lui Mureșan, nava era vopsită în alb, cu vele simple, două rande, pe fiecare catarg, un velastrai și trei focuri, pe bompres (mai înainte
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
tic epigonic, autorul Duminicii fără sfîrșit adopta un ton sfidător, uneori ușor licențios, de artizan arțăgos, emițînd meșteșugite sudalme: "Zi de zi am lucrat la corabia cu șapte pînze/ că la o mare construcție./ I-am așezat cu grijă prova teuga babordul./ Treceau zilele a prostituate fierbinți/ pentru ibovnici de treabă. Tinerețea/ așa a trecut./ Veneau oamenii un fel de Iisusi astmatici:/ ase spune c-ar înaltă o corabie/ dar nimic nu se vede a ziceau -/ poate că-i doar o
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
seama că un prieten ca Billy făcea viața pe mare infinit mai acceptabilă: nu te mai simțeai atât de singur. Căuta compania lui Billy Hamilton în fiecare zi, și prezența acestuia făcea totul mai ușor. Aveau paturi aproape lipite în teugă și uneori se trezea devreme ca să-și privească noul prieten dormind, cu buzele lui palide strânse într-un mod ciudat și cu pleoapele zvâcnind. Un alt newyorkez de la bordul lui St. Lawrence era Robert Jackson, un bărbat de treizeci și
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
la Jackson, cu toate că nu era câtuși de puțin neobișnuit ca oamenii de pe o corabie să se bată între ei. Herman a hotărât să se ducă el însuși la căpitan într-o după- amiază, când ar fi trebuit să doarmă în teugă, după lunga veghe de dimineață. - Ce dorești, Hermia? a întrebat căpitanul Brown, întredeschizând ușa cabinei și aplecându-se în față. Chipul îi era nemișcat, lipsit de expresie. Un fir de lumină îi aprindea barba într-o nuanță roșiatică. - Aș vrea
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
când mai câștigau ceva bani. Uneori venea vreun vapor cu poștă și căpitanul Nichols care făcuse cunoștință cu pontatorul izbutea să găsească pentru amândoi un angajament ca hamali. Când era vorba de un vapor englezesc se strecurau cum puteau în teugă și obțineau de la echipaj o gustare de dimineață substanțială. Înfruntau riscul de a se întâlni cu vreunul dintre ofițerii vasului și de a fi alungați în jos pe pasarelă cu un picior în spate care să-i grăbească. — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de Achile, la fel de sugestiv și de pătruns de spirit barbar ca stampele bătrînului sălbatic german care-a fost Albrecht Dürer. Balene de lemn sau profiluri de balene cioplite din nobilul lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a fost singurul care s-a ospătat în noaptea aceea cu carne de balenă. Plescăiturile lui se amestecau cu hăpăiturile lacome ale miilor de rechini care, înotînd în jurul leviatanului mort, se delectau cu grăsimea lui. Puținii oameni care dormeau la teuga în hamacurile lor tresăreau adesea auzind cum se izbeau de coca vasului cozile puternice ale rechinilor, la numai cîteva degete de inimile lor. Privind peste parapet, îi puteai vedea pe rechini îașa cum mai înainte îi auziseși) bălăcindu-se în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
privit în noaptea aceea peste bord, i s-ar fi părut că întreaga mare e un imens calup de brînză, rechinii fiind viermii cuibăriți în el. După ce Stubb, terminîndu-și cina, i-a chemat pe Queequeg și pe un marinar de la teuga în primul cart la ancoră - printre rechini s-a stîrnit oarecare agitație, căci cei doi oameni, atîrnînd numaidecît schelele de tranșare deasupra bordului și coborînd trei felinare, ce proiectau raze lungi peste marea tulburată, începură să dea iama în rechini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trinchet, ale cărui vergi încordate se profilau ca niște macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura, ca un nesfîrșit lotus galben, de aramă, tainicile aripi. Trecură cîteva minute, în această liniște absolută, Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alți doi matrozi: acest „tocător“, cum i se spune, își pune pe umeri povara de grăsime, numită grandissimus și pleacă, gheboșat de ea, ca un grenadir care duce în cîrcă un camarad mort pe cîmpul de bătălie. întinzînd pe puntea teugii obiectul, se apucă să-l jupoaie, scoțîndu-i ca pe-o mănușă pielea negricioasă, așa cum un vînător african belește un șarpe boa. După ce a scos-o, o întoarce pe dos, ca pe-un crac de pantalon, o întinde bine - așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așa că vulturul de munte se află, chiar în zborul său cel mai jos, la o înălțime mult mai mare decît păsările de cîmpie, oricît s-ar avînta acestea în văzduh. Capitolul XCVI LAMPA Dacă ați fi coborît de la cazane la teuga vasului, unde dormeau marinarii care nu erau de cart, ați fi avut, o clipă, impresia că vă aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în nișele lor triunghiulare, de stejar, pe acești mateloți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîte doi sau cîte trei și trăncănesc despre saloane, sofale, covoare și stofe fine, propun în glumă să acopere puntea cu scoarțe și să pună perdele pe gabie, adăugînd că n-ar avea nimic împotrivă să ia ceaiul pe veranda teugii, luminată de razele lunii. Cine s-ar încumeta să facă aluzie la uleiul, la oasele și la grăsimea de balenă, în fața acestor marinari parfumați? Nici n-au habar, chipurile, de lucrurile la care te referi disprețuitor. Haide, hai... Du-te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numele lui era vrednică de această onoare, fiind o navă foarte rapidă și nobilă din toate punctele de vedere. M-am suit la bordul ei odată, într-un miez de noapte, undeva în largul coastelor Patagoniei și am băut la teuga un foarte bun rom cu zahăr. A fost un gam foarte plăcut și toți mateloții mi s-au părut niște ași; le doresc o viață scurtă și o moarte veselă... Iar acel gam - la care am luat parte cu multă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
avertisment tuturor marinarilor care se-mbată! Cu toate acestea, catargele n-au căzut peste bord și, în curînd, am coborît pe punte, atît de treji, c-a trebuit să bem iarăși rom, măcar că spuma sărată ce se scurgea prin luminătorul teugei îl dilua și-l săra cam prea mult pentru gustul meu. Carnea conservată era și ea strașnică: tare, dar delicioasă. Gazdele pretindeau că-i de taur, deși unii ziceau că ar fi de dromader; personal, n-aș putea spune precis
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aplecai prea mult, riscai să le vezi ieșind din tine ca niște bile de biliard. Cît despre pîine - n-aveai încotro, trebuia s-o mănînci, fiindcă te ferea de scorbut - era singurul aliment proaspăt pe care-l aveau. Numai că, teuga nefiind prea luminată, puteai să te retragi lesne într-un colț mai întunecos, cînd o mîncai. Una peste alta, însă, de la pupa la prova, punînd la socoteală și dimensiunile cazanelor la care lucra bucătarul și cele ale propriilor sale fălci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ies apoi printre sloiuri și banchize și, în acest cerc magic al unui decembrie veșnic, sfidează orice atac din partea omului. Cum, însă, proporția balenelor de acest soi ucise cu harponul este de cincizeci la un singur cașalot, anumiți filozofi de la teuga au conchis că acest prăpăd le-a și micșorat simțitor rîndurile. E adevărat că, de cîtva timp, nu mai puțin de 13.000 de astfel de balene sînt vînate anual, numai de americani, în largul coastelor de nord-vest; totuși, există
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cruzime atotcuprinzătoare, combinată însă, uneori, cu un soi de umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și treacă timpul, locatarii Arcei lui Noe, adunați la teuga în cartul de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi fost pricina? Fapt este că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste lemne i se ceru dulgherului să meșterească sicriul. Primind comanda, dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul de el! exclamă marinarul din Long-Island. Acum va trebui să moară. întorcîndu-se la tejgheaua lui, dulgherul transcrise
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]