521 matches
-
озере, bitva na Ciudskom ozere") sau Bătălia de pe Gheață (rusă: "Ледовое побоище, Ledovoie poboișce"; germană: "Schlacht auf dem Eise"; estoniană: "Jäälahing"; letonă: "Ledus kauja") a avut loc la 5 aprilie 1242 între forțele novgorodene conduse de Alexandr Nevski și cele teutone cruciate ale episcopului Hermann de Dorpat, pe lacul înghețat Peipsi. Bătălia a fost o înfrângere importantă a cruciaților catolici din cadrul cruciadelor nordice orientate împotriva statelor păgâne și ortodoxe. Înfrângerea cruciaților în această bătălie a marcat sfârșitul campaniilor din Republica ortodoxă
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
importantă a cruciaților catolici din cadrul cruciadelor nordice orientate împotriva statelor păgâne și ortodoxe. Înfrângerea cruciaților în această bătălie a marcat sfârșitul campaniilor din Republica ortodoxă Novgorod și din alte teritorii rusești. Exploatând slăbiciunea rușilor din cauza invaziilor mongole și suedeze, cavalerii teutoni au atacat Republica Novgorodului, ocupând Pskov, Izborsk și Koporie în toamna anului 1240. Când s-au apropiat de capitala Novgorod, cetățenii locali l-au chemat pe prințul de 20 de ani, Alexandru Nevski, pe care l-au exilat la Pereslavl
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
au chemat pe prințul de 20 de ani, Alexandru Nevski, pe care l-au exilat la Pereslavl la începutul acelui an. În timpul campaniei din 1241, Alexandru a reușit să recaptureze de la cruciați Pskov și Koporie. În primăvara anului 1242, cavalerii teutoni au înfrânt un detașament din Novgorod la 20 de km sud de fortăreața Dorpat (Tartu). Conduși de prințul-episcop Hermann de Dorpat, cavalerii și trupele auxiliare, recrutați din populația locală estonă, au întâlnit forțele lui Alexandr pe stâmtoarea îngustă, care lega
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
lor și mulți cavaleri s-au înecat. În 1983, istoricul revizionist Ioan I. L. Fennell a lansat ipoteza că lupta nu a fost la fel de importantă și nici la fel de mare, precum a fost uneori portretizată. Fennell a susținut că cei mai mulți dintre cavalerii teutoni au fost angajații în altă zonă a Mării Baltice. De asemenea, a afirmat că numărul de victime (din rândurile cavalerilor teutoni) aparent scăzut, menționat de sursele istorice, este un indicator al magnitudinii mici a bătăliei. Istoricul rus Alexandr Ujankov, care a
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
a fost la fel de importantă și nici la fel de mare, precum a fost uneori portretizată. Fennell a susținut că cei mai mulți dintre cavalerii teutoni au fost angajații în altă zonă a Mării Baltice. De asemenea, a afirmat că numărul de victime (din rândurile cavalerilor teutoni) aparent scăzut, menționat de sursele istorice, este un indicator al magnitudinii mici a bătăliei. Istoricul rus Alexandr Ujankov, care a citat o serie de autori și surse primare, a sugerat că Fennell a distorsionat imaginea bătăliei prin ignorarea faptelor istorice
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
cavaler desfășurat pe teren erau intre 8 și până la 30 de combatanți, scutieri, arcași și servitori. Evenimentul este glorificat în filmul istoric al regizorului Serghei Eisenstein "Alexandr Nevski", lansat în 1938. Filmul a fost însoțit de alegorii propagandistice ale cavalerilor teutoni ca germani naziști, fiind creată o imagine modificată a bătăliei față de realitate. Cu timpul, imaginea lui Alexandr Nevski a devenit un simbol național rus împotriva ocupației germane. În prezent, în Rusia există , o medalie oferită celor ce aduc servicii deosebite
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
de hotărnicie emis de regele maghiar Emeric (Imre). Mănăstirea din Satul Bisericii (Egyházfalva), construită în anul 1204 (pe locul unde azi e Banca Comercială Română, Piața 1 Decembrie 1918 nr.29), a aparținut inițial unui ordin de cavalerie al cruciaților teutoni ioaniți, ordin amintit în documentele vremii sub numele de “"Cruciferi Santi Regis"” (1177), “"Magister Domus Cruciferorum de Thorda"” (1276) și “"Mile preceptor Domus Cruciferorum de Torda"” (1295). Începând din anul 1331 cruciații de la această mănăstire sunt înlocuiți cu călugări paulini
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
regiunea istorică Țara Bârsei. Se află la 16 km de Brașov, 11 km de Codlea și 8 km de Feldioara, iar distanța dintre satul Hălchiu și Satu Nou este de 2 km. Tradiția plasează începuturile așezării undeva între alungarea Cavalerilor teutoni din zonă, în 1225, și marea invazie a tătarilor din 1241. Atunci, cavalerul Fulkun („Haldeboatski” în documente) împreună cu 10 familii s-au așezat pe aceste locuri și au primit cetatea Hălchiului de la regele Andrei al II-lea al Ungariei ca
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
o mare mobilitate și flexibilitate, când era nevoie ei descălecau de pe cai și se angajau în lupta corp-la-corp, așa cum s-a întâmplat în 1422, când 400 de arcași călare au fost trimiși pentru a ajuta Regatul Jagiellonilor (Polonia) împotriva Cavalerilor Teutoni. Atunci când au ajuns în contact vizual cu inamicul, arcașii călare s-au retras într-o pădure din apropiere unde s-au camuflat cu frunze și crengi, potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, atunci când inamicul a intrat în pădure, au fost "copleșiți
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
pictate după înfrângerea rebeliunii din 22 ianuarie 1863 (). Jan Matejko a pictat numeroase evenimente și bătălii din istoria Poloniei. Lucrarea sa cea mai faimoasă este „"Bătălia de la Grunwald"” ( din 1878) ce ilustrează victoria polono - lituaniană din anul 1410 asupra cavalerilor teutoni, o pictură care i-a adus o recunoaștere internațională ca „"simbol de neegalat al naționalismului polonez"”. Alte picturi din această categorie includ „"Uniunea de la Lublin"” (, 1869), „"Stefan Batory", la asediul Pskov” (, 1872), „"Astronomul Copernic discutând cu Dumnezeu"” (), „"Zygmunta"” în 1874
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
castel teutonic din secolul 14. A fost construit pe un deal, pe locul ocupat mai înainte de un fort galindian (vechii prusaci). Legenda spune că Castelul și Lacul Ołów, care funcționează ca un șanț natural pentru fortăreață, le aducea aminte cavalerilor teutoni de râul Rhein și de castelele ce stăteau pe malurile acestora, care posibil ar și explica denumirea acestui oraș Mazurian - Ryn. Între 1393 și 1525, castelul a fost scaun pentru districtul local de comandament (Komturei), și unul dintre primii comandanți
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
acestui oraș Mazurian - Ryn. Între 1393 și 1525, castelul a fost scaun pentru districtul local de comandament (Komturei), și unul dintre primii comandanți, numit pentru a administra castelul și districtul a fost Konrad Wallendrod, un viitor Mare Maestru al Ordinului Teuton și eroul poemului lui Adam Mieckiewicz ”Kornad Wallenrod”. Înafară de funcția sa militară (fortul era o bază importantă pentru războaiele duse împotriva Lituaniei), castelul a servit de asemenea ca și centru administrativ și economic, furnizând Ordinului pește, miere și vânat
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
a supraviețuit, sau care a fost prins fugind din castel a fost înecat cu cruzime în unul din cele 2 lacuri de lângă oraș sau în mlaștinile din apropiere. În mai puțin de un an, castelul s-a reîntors la Cavalerii Teutoni, fiind recuperat de trupe compuse din mercenari. Odată cu dezvoltarea castelului, se dezvolta și așezarea de lângă zidurile acestuia. Mai apoi aceasta s-a dezvoltat într-un oraș, primind mai întâi dreptul de deține piețe obișnuite, care au contribuit mult la dezvoltare
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
Mai apoi aceasta s-a dezvoltat într-un oraș, primind mai întâi dreptul de deține piețe obișnuite, care au contribuit mult la dezvoltare. În secolul 16, Ryn a devenit un centru de administrare a localităților din împrejurimi, iar atunci când Ordinul Teuton a fost dizolvat, orașul a fost desemnat ca capitală administrativă pentru unul din districtele din Ducatul Prusac. Din păcate, un raid al Tătarilor, la mijlocul secolului 18, a distrus aspirațiile de dezvoltare ulterioară. Atacatorii au capturat o parte din locuitorii ai
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
melosul stivuit Între acoperișul acoperit cu plăcute de cupru coclit și pavimentul din gresii industriale; un loc numit atrium, și unde se adunau la fiecare miez din noapte, călugăritele din Ordinul Sfintei Maria să i se roage Fecioarei, protectoarei cavalerilor teutoni; și lui, Sfanțului Gheorghe, cel venerat pentru ajutorul acordat cavalerilor În timpul cruciadelor sângeroase. Mărțina Îi simte conturul aproape fizic, apoi Îl și vede, din ce In ce mai clar, colo un cavaler În mantie și crucea neagră purtată peste tunica albă. El are barbă
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
Aliați la dezmembrare și arătând că pe linia mamei mă trag României în Germania din 1937-40, despăgubiri, mi-am zis că nu se din familia nobiliară Von Wilpert, profesorul și germanistul Virgil putea ca germanii, care inventaseră descendentă a Cavalerilor Teutoni, Tempeanu și mulți alții. Binevoitori acest oțel, să nu-l fi aplicat in i-am devenit chiar simpatic, desigur la început, mai toți mi-au arătat puțin procedeul respectiv înaintea până în momentul în care m-am după aceea diferența între
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
carpatic, ceea ce a impus găsirea unor soluții de apărare. Datorită faptului că trupele regale, aflate în număr redus în zona Țării Bârsei, nu reușeau să facă față invaziilor străine, regele maghiar Andrei al II-lea a acordat o diplomă Cavalerilor Teutoni, în 1211, prin care acestora li se dona zona de graniță din sud-estul Transilvaniei. Această diplomă va fi confirmată ulterior prin altele, care le mai acordau și alte drepturi suplimentare. O dată așezați, cavalerii colonizează în aceste zone populații de origine
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
de origine germană (sași), care s-au așezat printre autohtoni (români și pecenegi) și au asigurat ordinului militar cele necesare. Noii veniți construiesc fortificații și revigorează viața economică a regiunii, asigurând securitatea localnicilor. Treptat, după ce puterea acestora a crescut, cavalerii teutoni s-au desolidarizat de regele maghiar, având un conflict cu acesta încă din anul 1221. Aplanat cu ajutorul papei, peste trei ani va reizbucni din nou, maestrul ordinului vrând să treacă teritoriul stăpânit sub ascultarea Papei. De aceea, în 1225, regele
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
dezvoltare a uniunii polono-lituaniene, uniune personală care a existat încă din 1386. Acest stat era unul dintre cele mai mari și mai bine populate din Europa medievală, și pentru mai bine de două secole a dus războaie victorioase împotriva cavalerilor teutoni, rușilor moscoviți, otomanilor și suedezilor. Sistemul politic al țării, denumit deseori democrație nobiliară sau Libertatea de Aur, era caracterizat prin reducerea prin lege a puterii monarhului în favoarea Seimului controlat de șleahtici (nobilime). Acest sistem a fost un precursor al democrației
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
spiritul miltarismul junkerilor prusaci, a glorificării războiului și a loialității în afara oricărei discuții față de stat, ierarhie și conducător - a rămas în mod nestrămutat loială dinastiei Hohenzollern. Valorile „statului garnizoană” represiv, bine înrădăcinate în sistemul agricol prusac încă de la înfrângerea cavalerilor teutoni, aveau să ajungă la extrem în timpul celui de-al treilea Reich.
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
de campanii reușite și a prezentat un mare pericol pentru teritoriile lituaniene. Înaintarea Ordinului a fost oprită după înfrângerea lui în Bătălia de la Saule din 1236, ordinul fiind aproape desființat. În cele din urmă, s-a unit cu Ordinul Cavalerilor Teutoni continuând așa-numitele "Reisen", incursiunile împotriva statelor baltice. În 1226, Konrad I al Mazoviei i-a chemat pe cavalerii teutoni să-și apere frontierele și i-a supus pe prusaci, oferindu-le cavalerilor spre folosință Chełmno ca bază pentru campania
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
în Bătălia de la Saule din 1236, ordinul fiind aproape desființat. În cele din urmă, s-a unit cu Ordinul Cavalerilor Teutoni continuând așa-numitele "Reisen", incursiunile împotriva statelor baltice. În 1226, Konrad I al Mazoviei i-a chemat pe cavalerii teutoni să-și apere frontierele și i-a supus pe prusaci, oferindu-le cavalerilor spre folosință Chełmno ca bază pentru campania lor. În 1230, teutonii s-au stabilit în Chełmno, au construit un castel, și au început să atace teritoriile prusace
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
o înfrângere catastrofală. Se pare că Vykintas nu a primit sprijin din partea lui Mindaugas. Puterea personală a lui Vykintas a crescut. Ordinul Livonian a fost la un pas de colaps și a fost forțat să devină o sucursală a Cavalerilor Teutoni. Ordinele aliate s-au concentrat asupra cuceririi Samogiției, deoarece numai acest ținut îi împiedica să-și consolideze teritoriile. Unirea acestor puteri agresive nu ar fi putut trece neobservată în țările lituaniene și ar fi determinat accelerarea procesului de unificare. În
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
regim în timpul perioadei de frământare. După moartea sa, Ordinul și-a finalizat cuceririle: triburile baltice cucerite nu s-au mai răsculat iar Ordinele se puteau concentra acum asupra Lituaniei. În 1274 Marea Revoltă Prusacă a luat sfârșit iar Ordinul Cavalerilor Teutoni a continuat să cuceri alte triburi baltice: nadruvienii și scalvienii în 1274-1277, și sudovienii în 1283; Ordinul Livonian a terminat cucerirea Semigaliei, ultimul aliat baltic al Lituaniei, în 1291. Ordinele își puteau concentra atenția asupra Lituaniei. Zona de tampon formată
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]