209 matches
-
1331, el s-a luptat în Bătălia de la Płowce în Kuyavia împotriva unui grup de cavaleri teutoni. Celelalte grupuri de inamici s-au retras în nord. După numeroase victime, forțele lui Vladislav au cucerit domeniile, capturând deținuții și oprind extinderea teutonilor în regiune. Vladislav s-a străduit să stabilească un cod uniform legal în toată țara. În acest cod, el a asigurat siguranța și libertatea evreilor pe care i-a pus pe picior de egalitate cu creștinii. Vladislav a murit pe
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
de unii istorici, a fost, totuși, o realitate. Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după "Jus valahicum antiqua lex", obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV-XV, cu drept de vamă încă din secolul al XIII-lea . Pe la 1290
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
de Samogiția, a inclus Bătălia de la Grunwald (Tannenberg), unde armatele poloneze și lituaniene-rusești i-au învins cu succes pe Cavalerii Teutoni. Ofensiva care a urmat și-a pierdut impactul după asediul ineficient din Malbork (Marienburg). Eșecul preluării fortareței și eliminatrea teutonilor a avut consecințe istorice grave pentru Polonia în secolele XVII, XIX și XX. Pacea de la Thorn (1411) i-a dat Poloniei și Lituanieni ajustări teritoriale, mai degrabă modeste, inclusiv Samogiția. După aceea, au existat negocieri și oferte de pace care
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Polonia a recâștigat Pomerania și împreună cu asta și importantul acces la Marea Baltică, precum și Warmia. În plus față de războiul pe teren, au avut loc lupte navale, unde navele oferite de orașul Danzig au luptat cu succes împotriva flotelor daneze și a teutonilor. Au mai fost câștigate alte terenuri din Polonia, precum Ducatul Oświęcim și Ducatul Zator de la frontiera Sileziei cu Polonia Mică. Influența Dinastiei Jagiellon în Europa Centrală era în creștere. În 1471, fiul lui Cazimir, Vladislav, a devenit rege al Boemiei
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
stabilit un acord de succesiune dinastică între Maximilian I, Împăratul Roman și frații Jagiellon, Vladislau al II-lea al Boemiei și Ungariei și Sigismund I al Poloniei și Lituaniei. Acest acord trebuia să sfârșească suportul Împăratului pentru dușmanii Poloniei, Statele Teutonilor și Rusia, dar după alegerea lui Carol al V-lea, succesorul lui Maximilian în 1519, relațiile cu Sigismund s-au înrăutățit. Rivalitatea Jagiellonilor cu Casa de Habsburg în Europa Centrală a fost în cele din urmă rezolvată în avantajul Habsburgilor
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
din vechi timpuri, în 1211 regiunea a fost donată Cavalerilor Teutoni de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni au avut ca scop și convertirea românilor la catolicism. Teutonii au ridicat numeroase castele în zonă și au adus coloniști din Sfântul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. În 1224 cavalerii au încercat să iasă din alianța cu maghiarii și să se subordoneze Scaunului Papal, iar ca urmare regele Andrei
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
se subordoneze Scaunului Papal, iar ca urmare regele Andrei a evacuat ordinul în 1225. În primul secol după întemeierea lor, așezările săsești ale Țării Bârsei au trebuit să suporte șase invazii ale tătarilor (1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345). Deși teutonii au părăsit zona și s-au îndreptat spre Prusia, coloniștii germani au rămas aici până în secolul XX, întemeind unul dintre cele mai puternice districte - atât din punct de vedere militar, cât și economic. O dată cu Marea Unire de la 1918, Țara Bârsei
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
se despărțea în două, un braț luând-o spre Blumăna iar celălalt spre Brașovechi, exista un turn de observație în jurul căruia, începând cu 1420, s-a construit clădirea Casei Sfatului. Locul nu era chiar pustiu; călugării și călugărițele venite o dată cu teutonii își construiseră aici două mănăstiri: cea a Sf. Laurențiu și cea a Sf. Caterina. Acestea au fost din păcate distruse de tătari în 1241. După 1383, locul noii așezări a fost fortificat doar cu șanțuri, valuri de pământ și palisade
Fortificațiile Brașovului () [Corola-website/Science/303717_a_305046]
-
lor. Tot Simon de Keza amintește de popoarele din spațiul panonic: „După ce însă fiii lui Attila au pierit aproape cu toții, împreună cu poporul scitic, în războiul Crumbelt, Pannonia a trăit zece ani fără de rege, rămânând în ea numai străinii: Sclavii, Grecii, Teutonii, Messianii și Vlahii, care, în timpul vieții lui Attila, îi serveau ca robi.” Cronica pictată de la Viena, un document din secolul al XIV-lea, se numără printre manuscrisele medievale care conțin informații din cronica maghiară originală din secolul al XI-lea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
tip Ariușd. Pe teritoriul comunei au fost găsite 109 morminte, datând din secolul XII, așadar dinainte de așezarea sașilor pe aceste locuri. Cetatea romanică era situată pe colina de la Feldioara, înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
său, Vitold, mare duce al Lituaniei au încheiat uniunea polono-lituaniană (pactul de alianță de la Horodlo pe Bug) în pofida conflictelor familiare anterioare între Vladislav și tatăl lui Vitold. Vitold este convertit la religia ortodoxă și, cu toate că a devenit creștin, conflictul cu teutonii rămâne neînlăturat. Unii membri ai dinastiei Iagello ce au domnit între anii 1386 și 1572 ca regi ai Poloniei sau ca mari duci ai Lituaniei au fost, de asemenea, din secolul al XV-lea și regi ai Ungariei și Boemiei
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
monarh. Din moment ce nu a fost produs încă nici un moștenitor de către nici unul dintre ei, actul era imprevizibil, însă forma legături între Polonia și nobilimea lituaniana și o alianță defensivă permanentă între cele două state, consolidând Lituania împotriva unui nou război cu Teutonii, în care Polonia nu prelua oficial nici o parte. La sfârșitul anului 1401, noul război împotriva ordinului a suprasolicitat resursele lituanienilor, care s-au luptat pe două fronturi, după revoltele din provinciile din est. Unul dintre frații lui Vladislav, nemulțumitul Švitrigaila
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
luptele în toamna aceluiaș an. Ostilitățile nu s-au mai ridicat până în 1419, în timpul Conciliului de la Constanța, când aceștia au fost chemați la insistența delegatului papal. Conciliul de la Constanța s-a dovedit a fi un punct de cotitură în cruciadele teutonilor, așa cum au făcut pentru majoritatea conflictelor europene. Vytautas a trimis o delegație în 1415, inclusiv pe mitropolitul de Kiev. Ca urmare a diplomației poloni-lituaniene, consiliul, deși scandalizat de interogatoriul de legitimitate a statului monastic, a respins cererea Ordinului pentru o
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
Jütland situată la vărsarea fluviului Elba între Marea Baltică și Marea Nordului. i au migrat prin anul 120 î.e.n. împreună cu cimbrii din Jutland ajungând până în Italia. Denumirea a fost preluată/luata de la greci și romani, fără a fi conturată precis originea lor (teutonilor). Ei ar fi putut să fie la fel de bine de origine celtă sau germanică. Sigur este oricum că erau o populație nord-europeană. De la ei s-au păstrat (nu ca drept cuvinte "teutonice") câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald. Istoricul
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
la fel de bine de origine celtă sau germanică. Sigur este oricum că erau o populație nord-europeană. De la ei s-au păstrat (nu ca drept cuvinte "teutonice") câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald. Istoricul roman Plinius este primul care amintește teutonii care trăiau pe coasta de vest din Iutlanda, probabil la sud de cimbri, și făceau comerț cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii ar fi fost așezați între Elba și Odra și, după câteva inundații masive în aceasta zonă, au părăsit regiunea
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
ca drept cuvinte "teutonice") câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald. Istoricul roman Plinius este primul care amintește teutonii care trăiau pe coasta de vest din Iutlanda, probabil la sud de cimbri, și făceau comerț cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii ar fi fost așezați între Elba și Odra și, după câteva inundații masive în aceasta zonă, au părăsit regiunea. In anii 120 î.H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul (regiunea daneză) și se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
făceau comerț cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii ar fi fost așezați între Elba și Odra și, după câteva inundații masive în aceasta zonă, au părăsit regiunea. In anii 120 î.H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul (regiunea daneză) și se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi. Acest fapt este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croația). Nu s-a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H.
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul (regiunea daneză) și se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi. Acest fapt este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croația). Nu s-a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croația). Nu s-a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi ani se vor uni iarăși sub conducerea lui Teutobod împotriva romanilor. Armata romană fusese între timp (după Arausio, 105) total restructurată într-o armată de soldneri (soldați plătiți) de către consulul Gaius Marius. Conduși de acesta
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
mai revenit niciodată. Puținele mărturii care s-au păstrat sunt contradictorii. Bătălia a avut loc în zona unor sate mici, numele bătăliei fiind diferit în funcție de limbă. Bătălia s-a dat pe câmpurile dintre satele următoare: care în 1410 era teritoriul teutonilor, iar acum este pe teritoriul Poloniei. Cel mai apropiat oraș era Dąbrówno ("Gilgenburg" în germană). Numele Žalgiris (din lituaniană - "žalia giria") și Grunwald (din germană - "grüner Wald") se traduc amândouă prin "pădurea verde". Localitatea a fost numită și "Zielone Pole
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
noi cuceriri. Atacurile din secolul al XIV-lea împotriva Poloniei le-au asigurat controlul asupra unor orașe precum Chełmno (Kulm) și Pomorze (Pommern). În lupta împotriva lituanienilor păgâni, cavalerii teutoni au pornit mai multe cruciade, în luptă intrând de partea teutonilor și cavaleri din alte țări europene creștine. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei și Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga a Poloniei. Ambele națiuni erau acum în stare ca, împreună, să facă
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
țări europene creștine. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei și Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga a Poloniei. Ambele națiuni erau acum în stare ca, împreună, să facă față planurilor expansioniste ale teutonilor. Jogaila s-a creștinat și a devenit rege al Poloniei ca Vladislav al II-lea Iagello. Convertire lituanienilor la creștinism a îndepărtat singurul motiv pentru care s-ar mai fi justificat prezența cavalerilor teutoni și organizarea cruciadelor antipăgâne. Cavalerii teutoni
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]