3,183 matches
-
o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a clasicismului? Am apreciat nu o dată postmodernismul drept un clasicism al modernismului ( vezi, bunăoară, comentariul intitulat Postmodernismul, un clasicism corupt, din volumul În jurul libertății, Ed. Timpul, 2002) și avem acum prilejul a ne repeta convingerea. Afirmă Mircea
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
fixitatea camerei e respectată precum dogma de un bigot, vorba primului "binecuvîntat fie trepiedul"), stai cu privirea ațintită pe limbajul corporal al actorilor și brusc, obstacolele enumerate anterior nu vor mai fi obstacole, ci elemente la ele acasă în economia textuală a filmului. Dacă vă încumetați să scormoniți în straturile de semnificație ale peliculei, fiți cu ochii pe natura limbajului, pe osificarea lui și pe cît de privat de funcții poate fi. Nu se plasează la mare distanță de utopia gradului
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
în nici un caz că ar putea fi taxat drept "un post-călinescian întîrziat ce uzitează fastidios un neoimpresionism critic debusolat, pasabil numai cînd se aplică asupra fondului metafizic al textului literar", care "devine prolix și este nevoit să capoteze în fața mecanismelor textuale ce comandă noile forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
produs sută la sută natural Când vei vedea că scrie pe un ambalaj Marcă superioară sau produs rafinat Să fii sigur că lucrurile stau în realitate exact invers și că întocmai stă treaba și cu arta noastră, băieți Rafinamentele astea textuale au pervertit gustul public Cancerizând sufletul omului cu produsele lor greu digerabile Saturate de e-uri, conservanți, coloranți, aditivi rafinați Care nu fermentează ci putrezesc în colon Măncăm roșii ardei castraveți sau carne de pui și toate au același gust
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
acestei serii de negații duce chiar în inima poeziei Angelei Marinescu. Și este dreptul fiecărui cititor să opteze pentru experimentele artistice postmoderne sau pentru intensul ei trăirism. Poeziei postmoderne care este o expresie a inteligenței pure, rod al jocurilor (inter)textuale și al dexterității combinatorii, Angela Marinescu îi opune o poezie a trăirii maxime, viscerală, și, pe alocuri, inestetică sau chiar antiestetică. O poezie care coboară direct din Strigătul lui Munch. Firește, roata (poeziei) nu a fost descoperită odată cu scrierea acestor
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de abordare a eredității și a interiorității secrete poate fi apropiată, cred, de teoria criptonimiei a psihanaliștilor Nicolas Abraham și Maria Torok, după care “criptele” ori “fantomele” textuale s-ar transmite inconștient de la o generație la alta, făcînd ca anumiți indivizi să fie purtătorii inconștienți ai teribilelor secrete ale strămoșilor. Un alt caz pentru elucidarea căruia Ion Vartic recurge la interpretarea criptonimică îl constituie “euforionicul” Luki Caragiale. Aici
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
finalitate amuzamentul generat de un absurd comun. Nu avem de-a face cu vreo subminare, ci cu semnificații exhibate. Aici apar, la un moment dat, ca foarte evidente și minusurile scrisului lui Cătălin Mihuleac. În vreme ce câteva povestiri sunt mici bijuterii textuale în construcții paroxistice (Mi se acrise să fiu respirat de țărani mițoși, Un miros proaspăt, de verdeață și gâză tânără, îi însuflețea gura, din primul volum sau Textile și conserve și Stress, din al doilea volum), altele rămân doar la
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise”, dar „vă avertizez: în acest poem voi fi deosebit de profund”. Se simte însă imediat că reprezentările poetului au destulă forță pentru a valida (cum e cazul tuturor marilor scriitori) lumea textuală în care trăim la un moment dat. Or viziunea e totul. O observație amuzantă și nu lipsită de semnificație. În ciclul din 1983, versurile preluate de la alți scriitori - subiectul intertextualității, cum ar veni -, erau subliniate prin caractere italice. Această prudență
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
nu fac excepție, intrînd și ele în malaxorul devalorizării. E un fenomen generalizat la toate nivelele trăirii și cunoașterii, obiect unic căruia bardul i se consacră cu o fervoare „inginerește” direcționată, asigurînd unitatea materiei lirice. Ori de unde am culege eșantioane textuale, rezultatul e același: un peisaj apăsător, fără nici un orizont, în care, desfigurîndu-se, materia desfigurează totodată, cu supurările și vitriolurile ei, valorile duhului... Trei sînt capitolele acestei remarcabile unități ce nu îngăduie diversității decît marja unor servicii subordonate. Cel dintîi țintește
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
low-key". În consonanță cu personalitatea lui Sellers, există urcușuri și coborâșuri dramatice, dar nici un climax. Filmul nu are omogenitatea lui In vino veritas. Are momentele lui nepotrivite, ca de pildă, cel fantastic (halucinația lui Peter Sellers), insuficient motivat de economia textuală a lungmetrajului. Această secvență e prea explicită, dă senzația că filmul accentuează prea mult ideea principală, pe care ți-o oferă prea "pe tavă". Un alt "star" al lungmetrajului e montajul, exact atât de inovativ pe cât trebuia. Dar un om
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
putem spune - din veac în veac și până astăzi, există ca o singură mare și sfântă poezie, compusă din atâtea și atâtea poezii înrudite între ele. Dar o asemenea imitațiune și emulațiune are o limită." Și acea limită este una textuală, arată acest Grigori N. Lazu care știe la 1893 cum e cu literatura mai bine decât Marian Popa aproape un secol mai târziu. Acesta din urmă, deși încă nu-l citise în 1979 pe Borges, intrat pe piața literară românească
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Impecabilă la nivelul prozodiei, poezia lui Cristian Bădiliță se citește cu plăcere de oricine, chiar dacă unii vor înțelege din ea ceva, iar alții cu totul altceva. Pe de altă parte, este limpede că aceste texte conțin, pe lîngă debordantul joc textual care le conferă specificitate, și o doză deloc neglijabilă de trăire. Chiar dacă este greu de spus unde se termină jocul textual și unde începe trăirea. O carte de poeme scrisă de Cristian Bădiliță, ilustrată de Șerban Foarță și prefațată de
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
de dezarticulare și de rearticulări alternative, care ar putea indica depășirea poeticii de factură avangardistă propriu-zisă către ceea ce numim de la o vreme viziune postmodernă. Căci are loc un soi de reciclare de formule și procedee de construcție și de montaj textual, cu inserții metatextuale, de poetică topită în fluxul narativ, un joc de adeziuni și desprinderi, de afișare a convențiilor epice, a unor toposuri descriptive, a unor moduri de portretizare a personajelor - totul într-o desfășurare de mare dinamism, când pe
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
prin consens. De aceea, căutând cu orice preț urmele semnificantului dispărut, riscăm să proiectăm in absentia asupra textului setul comun de pattern-uri hermeneutice. În demersul de articulare a unui sens, actul receptării nu este suveran, independent de o sintaxă textuală. Superficială, în acest caz. Nu e suficient că opera poate suporta in abstracto un număr variat de scheme interpretative, mai trebuie și ca perspectiva abordată, pentru a fi legitimă, justă, să fie și coerentă, dar, mai ales, susținută îndeaproape de
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
anonim, îl apreciază doar cunoscătorii (adică filologii "rasați", care-l citesc pe Ezra Pound), optzeciștii (sau o parte a lor, cei care flutură stindardul postmodern) pentru care e un "guru", un inițiat. M.I. e un fel de vagabond în zdrențe textuale, vorbitor al unei limbi "imediate, poticnite, fade, unisemnificante", cu un vocabular "de obște, denotativ, uzual" care acceptă, strâmbând din nas, constrângerile poieticității, un Orfeu prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
vreodată, neavînd deci acces la prototipul lor ideal, ultima frază a rețetei specifice e descurajantă: din amestecul obținut pînă la acel punct, pur și simplu, "se modelează mititei". Rețetele oferă de altfel exemple tipice pentru un anume tip de continuitate textuală: prin obiecte care sînt numite la fel, deși identitatea lor se schimbă radical. În texte precum cel de care vorbesc, drama e că obiecte inedite apar, dar - după un salt temporal îndrăzneț - nu se înțelege prea bine cum s-a
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
ale romanului sunt nu doar scrise diferit, dar la distanțe mari de timp. Lucru care se vede prea bine. Indicația așa-zis conceptuală a acestui nou-ism are menirea de a impune coerența acolo unde aceasta nu există. Căci, la nivel textual, romanul nu are patru părți, ci numără trei povestiri (ultimele două capitole, cele mai mature, merg împreună). Interpretarea pe care autoarea încearcă să ne-o impună prin punerea scrierii sub semnul fracturismului ar fi următoarea: același personaj principal, Vlada, la
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
adus un punct de vedere inedit, fie că a fost vorba de deschiderea metodologiei operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta, 1962) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione, 1990), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model (Lector in fabula, 1979) sau de explorarea traseelor întortocheate ale narativității (Sei passeggiate nei boschi narrativi, 1994). În plus, dincolo de noutatea punctelor de vedere, studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco sunt înzestrate
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
boschi narrativi, 1994). În plus, dincolo de noutatea punctelor de vedere, studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco sunt înzestrate cu calități literare evidente, presărate cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante), într-un cuvânt uzează de acele "strategii textuale" care, în cele din urmă, reușesc să transforme până și pregătirea unui examen de teorie literară într-o experiență delectabilă. Toate aceste trăsături devin și mai evidente în cele mai recente cărți ale sale (mă refer la volumul apărut în
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa parabolică fermecătoare, evanghelic și gnostic, labirintic și înșelător, necesitând o lectură cvasidistributivă, cu trimiteri în profunzimea simbolică a conceptelor sau doar în apropierea unor referințe textuale apropiate, Gesturi este un text test, o proză care îndeamnă la suspiciune și decriptare. Nimic nu pare scris la întâmplare, nici un cuvânt nu e de umplutură, textul fiind o adevărată provocare pentru cititorii de tipul Bibliotecarul-detectiv care iubește corespondențele livrești
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple, registrele
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple, registrele variază. Enunțurile par formulate în oglindă, iar afirmațiile lasă impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără reguli și limite, căci câmpul de manevră textuală este multidimensional, deopotrivă în spațiu și în timp. În eseul Poezia de după poezie, Emilian Galaicu-Păun scrie: " În mod inevitabil, anumite cuvinte din textul citit vor declanșa în subconștientul tău o mișcare a noțiunilor -un fel de caleidoscop cu sticluțe multicolore
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
autoficțional, pe S. Ca în Urmuz (sau, cum spune Paul Cernat, ca în Daniil Harms), S. e mai întâi o cagulă neagră. După care apar, la fel ca în celebrul film cu omul invizibil, nervii, arterele, mușchii și pielea. Bineînțeles, textuale. Corporalitatea, cu tot cu cele 10 kilograme în plus ale ei (ale lui S.), e difuză, împrăștiată printre caracterele negre, tipografice, ține de livresc. Senzația de viață, de lume vorbită, pipăită și simțită, iluzia de frescă socială văzută de la geamul autobuzului suburban
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
termenului, mai apropiată de latinescul considerare, pentru a dezvolta o analiză a acesteia în opera Sfinților Părinți și în mistica medievală. De remarcat este în primul rând natură filologica a studiului (vizibilă în cele trei Anexe, minuțioase inventare ale locurilor textuale și ocurentelor lemei cossirar), care poartă în mod evident amprenta puternicei Școli actuale de romanistica din Italia, dar care reprezintă, totodată, si un îndemn pentru reluarea tradiției românești în filologia romanica. 4. Autorii volumului, doi universitari și cercetători clujeni, restituie
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
realizat), problema e să fii mai bun. Altă precizare nostimă: "Vom încerca să facem distincție între istoria operei (creare și receptare) și cea a textului (dispunerea variantelor în ordine cronologică, excluzând consemnările răzlețe, mai greu de situat în structura gestației textuale)". Dar și ediția Gheran operează cu aceste distincții, aducând la lumină numeroase materiale din laboratorul de creație; ediția 2001 simplifică simțitor acest aparat, nu se încurcă în hățișul manuscriselor: exclude fragmentele răzlețe, elimină elementele biografice și culturale, renunță la alcătuirea
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]