284 matches
-
spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă de creație", acesta ar proba oare altceva decît că eul său rămîne "inautentic"? Să fie, ne îngăduim a ne întreba, o "inautenticitate" estetică sau doar o inadecvare la patul procustian al textualismului? Abia cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale textualizării
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
sau în oniric (Leonid Dimov, Dumitru }epeneag), propriul text rămânea ultimul loc unde scriitorul se putea ascunde de realitatea opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și postmodernismul au devenit în anii ´80 soluții salvatoare, în aceeași sferă, devenită din ce în ce mai largă, a literaturii evazioniste. Pentru a păstra șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
umor au făcut deliciul tinerilor de acum două decenii și au pus în evidență șubrezenia unui sistem care se credea infailibil. În mod paradoxal, aceste romane facile, scrise parcă în joacă, aparțin deopotrivă istoriei literaturii (într-o eventuală secțiune dedicată textualismului satiric), dar și istoriei propriu-zise, la capitolul rezistenței anticomuniste.
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
pentru că autorul antologiei consideră anumite idei de la sine înțelese din alte cărți ale sale sau le explică pe parcurs, nu de la început. Metoda de interpretare a poeziei, vehiculată cu consecvență de Marin Mincu, este o combinație de semiotică italiană și textualism francez. E important de reținut cum definește criticul poezia. Avem o definiție în capitolul despre Nichita Stănescu: "Poezia este un sistem de semne ce se autosemnifică într-un proces continuu la care actantul poetic participă în mod involuntar, fiind obligat
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Doinaș, considerând-o o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa despre poezie pentru textualism și experimentalism se pretează la interminabile dar fructuoase discuții și dispute. Pentru a fi crezut în toate opțiunile lui, Marin Mincu rămâne dator cu un tratat despre poezie - misiune grea, dar nu imposibilă pentru un critic de mare calibru.
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
2008), Petre Barbu a renunțat într-atât la prestidigitațiile livrești specifice perioadei, încât cărțile de după Revoluție par opera unui alt scriitor. Ce-i drept, o detectivistică literară minuțioasă ar putea semnala faptul că cei doi au fost mai apropiați de textualismul cu față umană à la Groșan decât de radicalismul unui Nedelciu-Iova. „Surâsul cailor”, cea mai amplă nuvelă din volum, e chiar un exercițiu de scriere pe urmele „Caravanei cinematografice”. Dincolo de tema comună (subversiunea veselă de la sat), metaliteratura e îmblânzită de
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
1990, religia unei secte din ce în ce mai restrânse. Apar volume însemnate ale unor poeți șaizeciști, șaptezeciști sau optzeciști, dar noua poezie, scrisă de cei mai tineri, nu mai are publicul anilor 1960-1970. O vlăguiesc (și uneori chiar o compromit) experimentalismul de laborator, textualismul, exhibiționismul sexual. Centralitatea poetică a canonului estetic din perioada comunistă nu mai poate fi imaginată pentru noua literatură, cea care se scrie după 1990. E sigur că un poet nu mai poate deveni mare scriitor, cu succes de public, în
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
aceea din 1932 a lui Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, (prima teză de doctorat referitoare la poezia perioadei) sau aceea din 1983 a lui Marin Mincu, Introducere în avangarda românească (mai degrabă un soclu ad hoc al atât de variabilului textualism), însă maniera obiectivă, plină de nuanțe și bine documentată, dovedește afinitatea nobilă cu numele grele și cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
la "Junimea", la cenaclu. Venea de la Brașov cu trenul, om serios, chiar grav, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi. Pînă să înceapă cenaclul, făcea o ședință în doi, cu Nedelciu, iar dacă se nimerea și Iova: puneau toți trei la cale soarta textualismului românesc. Pe atunci Gheorghe era profesor de țară, la Tohani. Nu l-am auzit să se plîngă vreodată de acest rol. (Avea răbdare de chinez, tenacitate de explorator și se bucura că îi poate învăța pe alții.) în România nu
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
Cosmin Ciotloș Probabil ceea ce face ca textualismul să fie deopotrivă temut și repudiat în poezia ultimilor ani nu e, așa cum se induce adesea, o eventuală carență de autenticitate, ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
mototolite: mototolite prin scriere) într-o convenție deja fanată, căreia îi acordă privilegiul ultim de a o squatta, de a o locui." Dincolo de aerul puțin vetust al majusculelor, intuiția lui Bogdan Ghiu funcționează. Se mai pot inventa și inventaria oare textualisme la finalul unui fragment de acest fel? În toiul discuțiilor despre tehnicile multimedia, el insistă în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate pe "bunul de tipar". Lucru absolul normal, celuloza moare, dar nu se predă. Mai mult, beneficiază de o poveste
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
să fie elogiat fără conveniență. El transformă canonul nostru romanesc, prin amplitudinea, extensia problematicii și a retoricii ficțiunii, prin reactivarea unor abilități narative și constructive încercate și verificate în proza scurtă, aflată la intersecția unui discurs complex, între povestire, nuvelă, textualism și metanarațiune. Între 1982-1989, Anei Blandiana i-au apărut în străinătate opt volume. Mai puțin de un sfert din tot ce i s-a tradus până în prezent. Și nu doar în limbi slave sau de mică audiență, dar și în
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Nici un roman al prieteniei; nici unul social; nici unul politic. Nici, nici... Meritul principal al autorului ține de sfera prestidigitației intelectuale și ficționale. Prin teoriile ingenioase pe care le preia, le adaptează și le pune din nou în circulație, acest papă al textualismului românesc aproape că te convinge de valabilitatea sofismelor sale, asumate de o întreagă ramură a generației '80. Cea mai bună proză este cea fără miez, fără structură și fără formă. Iar lectorul ideal e cel care, parcurgând un astfel de
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
Iar simptomatologia clasică a milenarismului, febrele, așteptările înfrigurate ale unei iminente Apocalipse iau culoarea, temperamentul artistic și linia stilistică a fiecărui poet în parte. Mă refer la poeții adevărați, nu la autorii fără un centru de greutate, cu conduită mimetică. Textualismul îi făcea pe mulți autori din generația '80 să semene unii cu alții până la indistincție. ul îi strânge pe tinerii ultimei generații pentru a-i dispersa, apoi, pe centrifuga propriilor fantasme devoratoare. Această desfășurare în doi timpi poate fi urmărită
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
o frază sincopată. Documentele personale din primul volum sînt reactualizate în romanul Compunere cu paralele inegale, despre care Mircea Mihăieș credea că este "ultimul roman textualist" ("Orizont", 17/1988). Nu și cel din urmă, desigur. Prin Compunere cu paralele inegale, textualismul dă semne incontestabile de maturitate. Impresia de "inginerie" textuală este mult atenuată, aria tematică se extinde, strategiile epice, fără a se modifica în chip esențial, vizează perspective noi, iar legăturile cu poezia generației '80 sînt acum cu mult mai semnificative
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
variantă de lectură pentru propriile-i Grădini. Capacitatea sa de a pune în același plan analiza și sinteza, de a privi simultan de aproape și de departe, este nu numai neschimbată, ci și riguros precizată. I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism Apropierea de pictura lui Ion Gheorghiu nu poate fi, însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
în Compunere cu paralele inegale (1988; apărut în 2001 la Paris, în traducerea lui Odile Serre) sau Frumoasa fără corp (1993). Caracterul experimental i-a fost când reproșat, când elogiat, fiind cel mai adesea convertit în structurile mai largi ale textualismului sau ale postmodernismului. Situarea lui este clară în continuarea Școlii de la Târgoviște. Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu sunt invocați adesea ca maeștri recunoscuți. Pentru Gheorghe Crăciun e o formă de onestitate să nu ascundă secretele textului, să arate cum
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
face cu ochiul, nostalgic, literaturii optzeciste, în care aluziile culturale și intertextualitatea erau la ordinea zilei. Combinația dintre oamenii tranziției și personajele mai mult sau mai puțin celebre din cărți este întortocheată, precum mintea unui intelectual care a trecut prin textualism: "niște cărți pe rafturi închipuim noi în bloc:/ fetele lăutarului din fanfara fostului Combinat/ de fire și fibre sintetice sunt sigur ŤApolodorť: taica/ plecat în Italia câștigă bine cu goarna lui uriașă, iar ele/ visează casa promisă (cu baie mare
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
a scrisului Norăi Iuga. Față de cei mai mulți dintre autorii optzeciști (firește, biologic scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt evident, cel puțin la nivelul acestui roman) ea mută accentul dinspre exterior - descrierea nudă, cinematografică, uneori ironică până la limita cinismului, a ceea ce se întâmplă în imediata noastă apropiere - spre interior - relatarea prin procedeul dicteului automat a succesiunii de gânduri
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
Daniel Cristea-Enache Un roman foarte original, aproape straniu e Luminare (Coborârea în text), compus cu toate dexteritățile textualismului, dar și cu o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
ciclu al cărții sunt scrise cu un zâmbet amar pe fata autoarei. O altă vârstă a creației anunță următorul ciclu, Poemul casei și alte pome. Eul poetic a ajuns la maturitate. Tonul a devenit cerebral, poezia conștientă de sine - lecția textualismului a fost bine învățată - totul este esențializat, versurile au rezonante apoftegmatice. Dilemele existențiale sunt dublate de frământări estetice, întrebările vizează acum și chestiuni ce țin de teoria limbajului uman sau de universul liric. Tăietura este mai fermă, versurile mai abstracte
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
și doritoare de altceva. În plus, istoria literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
un motiv cât se poate de simplu: scrisul său nu prea seamănă cu nimic din ce am citit până acum în literatura română. Nici o legătură cu ego-proza celor mai mulți dintre tinerii autori de azi, dar nici prea multe puncte comune cu textualismul generației '80, la modă în anii formării sale intelectuale. Deceniul american și cursurile cu Federman și-au spus cuvântul și scrisul de azi al Stelei Gheție este un soi de proteism postmodern, un taifun epic devastator care a smuls de la
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei 15 ani pe care îi împlinește. Jurnalul acesta poate satisface obsesia textualismului conform căruia maxima performanță a pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al lumii. Să transferi în text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]