263 matches
-
Liviu Ioan Stoiciu, Textualismul trebuie reformat, „Cotidianul”, 1994, 242; Nicolae Oprea, Un poet din Nord-Vest, „Calende”, 1994, 8-10; Mircea Muthu, Poemul despre cuvinte, TR, 1994, 50; Virgil Mihaiu, Suflu poetic septentrional, ST, 1994, 12; Aurel Pantea, Un dionisiac la masa textualiștilor, APF, 1995, 1-2; Caius Dobrescu, Incredibil, dar adevărat, VTRA, 1995, 3; Ion Moldovan, A patra carte, F, 1996, 7-8; Dumitru Chioaru, De la alexandrinism la vizionarism, APF, 1996, 9; Munteanu, Jurnal, VI, 142-149, VII, 231-234; Iulian Boldea, Tensiunea detaliului, LCF, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
Călin Zarojanu. Cronică a lansării ciudatei cărți la Observatorul astronomic din București după un „minuțios și meseriaș plan de marketing”, scrisă de... Gabriela Simion. Cronica lui Nicolae Manolescu vine să desființeze cheful de a considera cartea vreun roman postmodern, ori textualist, ori roman colaj; cartea, este, să ne fie clar, altceva. Și nu este nici horror. Cronica lui Dan Silviu Boerescu califică romanul drept inepție, pseudoexperiment și pseudoliteratură. Tu cititorule n-ai decât să o iei cum îți place, sau să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
altă parte, Austen și-a conturat poziția privind această chestiune foarte clar în favoarea lui Elinor în relație cu Marianne prin prezentarea lumii interioare. Teza unei asemenea părtiniri ar fi putut să fie așezată pe un fundament mai ferm prin intermediul criticii textualiste, dacă versiunea mai timpurie a romanului în formă epistolară ar fi fost păstrată. Am putea presupune că prezentarea experienței interioare a fost mai echilibrat împărțită între cele două surori în forma epistolară a primei versiuni, cu condiția ca atît Elinor
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o serie de incidente într-un Destin - și, de ce nu, într-o Carte -, e sortită eșecului. Ipotezele narative ale scriitorului nu deconstruiesc doar literatura, ci și viața. Transgresarea literaturii nu procură certitudinile mult așteptate. Cea mai importantă metaforă (de fibră textualistă) a cărții - „ sala de așteptare” - nu se referă doar la scris, ci și la viață. Asemeni literaturii, viața nu e depozitara unui sens pregnant, ci se află într-o perpetuă așteptare a lui. Strict tehnic vorbind, romanul este de factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor, pentru ca mai târziu să se atingă dimensiunea seriozității interpretative. Astfel încît cea de-a doua perspectivă asupra parodiei pe care o au în vedere textualiștii trebuie căutată în percepția textului ca rezultat în procesul scriitură/ lectură. Contribuția cititorului în recunoașterea operei parodiate are o importanță vitală, ea refăcând, practic, traseul parcurs o dată cu producerea textului rezultat. Jean-Louis Baudry lansează termeni precum scriitură redublată ("acest lucru îl
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caracter de "sinteză dialectică", suficient de bine motivată pentru a face să răsară din procedee/ forme vechi, fără ca acestea să dispară complet, un procedeu/ o formă nouă. Contribuțiile lui Boris Eihenbaum, Boris Tomașevski, Mihail Bahtin, Iuri Tînianov 44 și reperele textualiștilor au pus bazele discutării parodiei prin prisma literarității 45 ei, noțiune asupra căreia vor insista majoritatea teoriilor ulterioare: "Parodia a fost văzută [de formaliștii ruși, s.n.] ca o substituție dialectică de elemente formale ale căror funcții deveniseră mecanizate sau automatizate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
măști, însă prezervând aceeași viziune centrală asupra societății opresive, labirintul, și aceeași problematică a protagonistului, emblematic pentru condiția umană în genere. Trebuie să adăugăm, în acest context, că la noi sunt considerate postmoderne îndeosebi romanele optzeciste, grație componentei lor accentuat textualiste, sub influența școlii franceze a anilor '60 și '70313. Să amintim doar câteva care, deși la început au fost considerat simple "ciudățenii", tind astăzi spre o recuperare valorică, bucurându-se de priză atât la public, cât și în rândul criticilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
artistică poate apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității, al parodierii etc., care impun coduri de lectură și de interpretare spe cifice, în relație cu „pretextul“ și cu „arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă capacitatea actanților comunicării de a iniția și a menține
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
biografie și își reinventează continuu identitatea se opune în mod clar eroului modernist, „omul esențial“, anistoric. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul postbelic studiat Mircea Nedelciu, lider incontestabil al „generației textualiste“ (E. Simion) și unul dintre cei mai reprezentativi prozatori ai postmodernismului românesc, creează asemenea personaje care își sunt măsură și punct de reper. Publicat în 1984, Zmeura de câmpie este romanul unor destine distopice, „deturnate“ de la cursul firesc al creșterii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Barbu. Eseu despre textualizarea poetică (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București), în care propune o nouă metodă de abordare a textului literar. Metoda textualist-semiotică e aprofundată în volumul următor, Eseu despre textul poetic (1986), care susține și ideea unei „promoții textualiste” în anii ’80. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere din Constanța. Este unul din membrii fondatori ai Universității „Ovidius” din Constanța (al cărei prim rector este) și decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
al poeziei acestuia, criticul îl află în obsesia metapoetică. Ca argument de unitate al unui univers poetic, metareflexia este și puntea de comunicare între cele două cărți ale lui M., aparent atât de diferite între ele. Barbu inițiatul și Barbu textualistul devin cele două fețe ale lui lanus, dimensiuni complementare ale aceluiași tot. De altfel, cărțile de critică ale lui M. pot fi grupate sub două zodii diferite: cele anterioare și cele posterioare studiului Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, releu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
stabil de coordonate al criticului. A doua serie ar include, pe lângă Eseu despre textualizarea poetică, Eseu despre textul poetic, Textualism și autenticitate (1993), precum și sateliți ca antologia Avangarda literară românească. În Eseu despre textul poetic se acreditează ideea unei „promoții textualiste”, suprapuse în mare parte generației optzeciste, dar cuprinzând și autori din afara acestei generații, care scriu o „literatură a experimentului” și exaltă „conștiința de sine a Textului”. Printre textualiști, pentru care scrisul se reduce în mod esențial la o „aventură semiotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Stănescu, Florin Iaru, Cristian Popescu, Aurel Pantea, pe prozatorii Alexandru George, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Gellu Naum (în Zenobia), pe dramaturgul Matei Vișniec sau pe eseistul Petru Creția în Norii ș.a. Odată cu volumul Textualism și autenticitate, concepția textualistă a criticului depășește nivelul tehnicist al anilor ’80 (sub influența modelului tel-quelist): va miza acum pe ideea de autenticitate și pe dimensiunea existențială a actului scriptural. Poeticitate românească postbelică (2000; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă acest demers, oferind o încercare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 225-229; Liviu Ioan Stoiciu, PRA, I, 537-540; Florin Mihăilescu, Coerența substanței, ST, 1999, 1; Cărtărescu, Postmodernismul, 389-392; Dicț. analitic, II, 329-331, IV, 548-549; Milea, Sub semnul, 110-112; Ion Bălu, Liviu Ioan Stoiciu și romanul textualist, CL, 2000, 4; Daniel Ștefan Pocovnicu, Proza poeților optzeciști, CL, 2000, 5; Mircea A. Diaconu, Liviu Ioan Stoiciu. Vizionarism și cerebralitate, CL, 2000, 8; Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, I, Pitești, 2000, 229-279; Cistelecan, Top ten, 58-60, 108-110
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Chișinăul în anii ’87-’89 au fost inspirate chiar de tineri. Ei au strigat primii „limbă, alfabet, unire”, și tot ei au spart cordoanele de miliție din fața CC-ului. Acolo, în stradă, nu pe e-stradă, ulterior, s-au aflat „textualiștii”. De fapt, adevăratul motiv al acestei „polemici”, cu momentele de degradare umorală cunoscute, a fost, după opinia mea, neacceptarea de către generația mai în vârstă a unei noi realități literare, datorată prestației onorabile a autorilor tineri, realitate care implica de la sine
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de pe „realitatea” exterior-referențială spre substanța Însăși a verbului. „Sensul” și „emoția”, departe de a fi „anulate”, Își schimbă astfel și ele calitatea, implicînd aceeași dinamică a poemului ca realitate discursivă. Și dacă nu se poate susține, totuși, o perspectivă pur „textualistă” asupra poemului - căci avem de-a face și cu o conjugare de planuri ale percepției directe, cu colaje de texte „jurnalistice”, cu prelucrări metaforice ale „senzației” și, fragmentar, chiar cu acel „impresionism ordonat” pe firul, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a se eclipsa și încapsula succesiv într-o căutare tensionată a „concreteții” și „autenticității”. De aceea, „dosarul de existențe” - propus, încă din subsolul primei pagini, de autor - este, înainte de toate, un dosar de declarații de intenție și indicații de regie textualistă - asemănarea cu Proust, identificată de Tudor Vianu la nivelul construcției frazei ca „acumulare de asociații în jurul unei impresii unice”, fiind o problemă de ordin pur stilistic, iar nu ideatic. Patul lui Procust este un roman criticist în sens kantian, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
o mixtură între modalitățile parnasiană, romantică, simbolistă și suprarealistă, iar criticul Marin Mincu, care inițial respinsese discursul poetului considerându-l aparținător unui „manierism ermetizant și steril”, îl redescoperă din alt unghi și îl proclamă „mare poet”, deschizător de drum al textualiștilor cu miză existențială, semnalând drept caracteristice pentru demersul lui poetic „expierea în text”, „o alunecare lentă și încăpățânată dinspre textul vieții spre existența textuală” și „încercarea tragică de a trece dincolo de pragul limbajului”. Mulți dintre poeții generației 2000 îl adoptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
coerentă, însă din colțul lui un diavol ascuns îi face semn că dincolo de oglindă e neantul"244. Poezia nu mai comunică un anumit sens, ci se repliază asupra ei însăși, devenindu-și propriul referent. Autoreferențialitatea e asumată explicit în cazul textualiștilor, care nu o introduc ca pe o inovație, ci ca pe un discurs metatextual conștientizat. Astfel Liviu Ioan Stoiciu intervine retoric "să mai scriu?..., întreabă, moale, tăind firul/ în patru, o literă (cu sapa pe/ strat, punând/ sămânță de ridichi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se întâlnesc istorisirea sadoveniană cu basmul eroicomic, exuberanța rabelaisiană cu fabulosul arghezian. Jucăria (1989), roman despre dictatură, lipsit de determinări spațio-temporale concrete, reconstituie o atmosferă halucinantă, cu origini în proza lui Franz Kafka și în aceea sud-americană. Printr-un experiment textualist, lumea se zămislește din jocul întâmplător al cuvintelor, iar dinamica stilului care înregistrează destrămarea universului absurd și grotesc contrabalansează în parte imobilismul oamenilor incapabili de evoluție. Cele unsprezece proze scurte din Centrul schimbător al atenției (1990), mai degrabă descriptive decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
un pianist bătrân, o femeie trecută, un obișnuit al cafenelelor, un pustnic -, care rătăcesc, lipsite de repere, într-o lume absurdă și caută să evadeze în spațiul oniric în încercarea lor zadarnică de a-și alunga singurătatea. Cu o operă textualistă în spiritul, nu doar în litera sa, Ș. se dovedește a fi unul dintre cei mai interesanți autori ai generației ’80. Bun cunoscător al literaturilor de expresie engleză, a tradus texte de factură diferită, de la romane polițiste la SF, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
și extraordinare” (Ștefan Aug. Doinaș), ceea ce le conferă aura trăitului și, prin deschidere simbolică, profunzime, o latură de mister. Nocturne, a doua carte, exploatează mai intens artificiul spațiului croit din repere simbolice, în care gesturi coregrafice insinuează sensul poetic, determinând, textualist, motive mitice străvechi (Făgăduința). Poezia este o zidire, o jertfire de sine, în chiar sensul „îngropării” în textura versului: „Nu e adevărat că zidu-i mort”. Atașamentul intim față de vechile valori culturale, pentru gândirea de tip magic/mitic se instituie ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
mult despre adevărul poeziei lui P. E o lirică bine structurată, ce se distinge printr-o profunzime și o seriozitate de tip „modernist”, poate ușor desuetă dacă nu ar fi deghizată în haine la modă precum intertextualitatea, aluziile livrești, practicile textualiste, epicul, pitorescul, prozaicul ori ludicul ironic-absurd. Temele sunt moartea, transcendența, neputința ieșirii din timp și din spațiu, căutarea de sine, căutarea lui Dumnezeu și a unei religiozități proprii, născută din îngenunchere și oroare. O poezie ce are ca obsesie viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
1996-1997, 51-52; N. Scheianu, Ioan Es.Pop, „Nord magazin”, 1997, 36; Mircea A. Diaconu, Mortificare și infern, „Bucovina literară”, 1997, 11; Regman, Dinspre Cercul Literar, 165-168; Ion Pop, Versuri din lumea fără ieșire, VTRA, 1998, 2; Marin Mincu, Un poet textualist: Ioan Es. Pop, VR, 1999, 1-2; Ruxandra Cesereanu, Mic dicționar de poeți români onirici...Ioan Es. Pop, răbdare în delirul narativ, ST, 1999, 5-6; Cărtărescu, Postmodernismul, 475-476; Grigurcu, Poezie, II, 253-256; Bucur, Poeți optzeciști, 172-174; Daniel Corbu, Generația poetică ’80
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
Vasile Popovici a încercat stăruitor să editeze o antologie intitulată Celălalt veac al XVIII-lea francez, urmărind să modifice imaginea convențional-acceptată a literaturii din epoca Luminilor. Cartea care îl impune, Povestiri cu strada depozitului, poartă în mod frapant semnătura promoției textualiste și are un aer demonstrativ. Personajele sunt simple marionete trase de sfori de un autor care nu se ostenește să le scoată din vidul anonimatului, mulțumindu-se să le divulge doar funcția epică - Personajul principal, Autorul ș.a. Pasionat al cinematografului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]