170 matches
-
supuie ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 206). Al doilea argument pentru raportarea paginilor eminesciene la cele ale lui Leibniz este oferit de viziunea monadologică asupra lumii, pe cât de matematică, pe atât de plastic redată în proza autorului român ([Moș Iosif]). Inter textualitatea nu se traduce în termeni de pre luare a unei teorii, ci ea se constituie ca rezultat al împărtășirii viziunii și perspectivei integratoare cuprinse în textul filosofului german. Urmând principiul continuității, Eminescu spune: "toate sunt o ecuațiune. Orice moment în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
corespondența intratextuală. Intratextul și "Mitul Eternei Reîntoarceri" Prezentul subcapitol propune abordarea intratextului și intratextualității din perspectiva Mitului Eternei Reîntoarceri eliadian. Vom utiliza ca punct de plecare tot nuvela Sărmanul Dionis, ca și în capitolul anterior, unde analiza a vizat intra textualitatea pe care am numit-o prozastică sinonimă cu autotextualitatea determinată de jocul repetare/diferire din paginile aceluiași text (vezi supra). De această dată, demersul critic se axează pe intratextualitatea transprozastică, urmărind o primă situație la care tindem să ajungem raportând
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ajunge oriunde, către orice orizont ce depășește granițele unui text (limitele prozasticului). Prin urmare, ne propunem să nu permitem transprozasticului trecerea dincolo de hotarele genului literar căruia îi aparține (epic). Vom considera intratextualitatea transprozastică și intrage nerică, totodată. Pentru că, atunci când intra textualitatea va presupune localizarea hipertextului și a hipotextului în texte de genuri literare diferite, vom avansa categoria intratextualității trans generice. Diviziunea tetratomică a intratextualității prezintă și o ultimă categorie: intratextualitatea transauctorială, care angajează legătura dintre un text eminescian în proză original
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
subliniată și de istoricul literar D. Vatamaniuc, îngrijitorul ediției integrale Mihai Eminescu la ale cărei volume am apelat pentru studiul nostru. Locul potrivit pentru tema organicității operei eminesciene va fi oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor la intra textualitatea transgenerică (vezi infra). Organicitatea ilustrată de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în general, a unor unități lexicale) la repetarea intratextuală subtilă. Relativ la coeziune, scrierea autenticistă din proza
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Dionis este o nuvelă care pune în scenă o teză filosofică. Portretele, decorurile, efectele speciale își ating finalitatea seducătoare și persuasivă de o manieră mai curând teatrală decât epică. În al doilea rând: studiul relațiilor interdiscursive, în speță al hiper textualității, permite evidențierea a două strategii de reinvestire a unui text sau a unui gen discursiv în altul: captarea și subversiunea (s.a.). Această metaforă financiară a reinvestirii subliniază faptul că un text sau un gen, odată înscrise în memorie, sunt purtătoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
punct de vedere estetic. Cercetătoare tânără, cu vocație culturală autentică, ea a reușit să se informeze interdisciplinar, ajutată fiind de o vie curiozitate intelectuală și cu o capacitate specială de a-și pune câteva probleme esențiale și dificile! privitoare la textualitatea literară, dar și la diacronia literaturii, pe care apoi să le soluționeze. Și-a asumat un orizont ideatic cu numeroase implicații de natură teoretică, ce urma să funcționeze în desfășurarea unui scenariu critic deosebit de interesant, printr-o subtilă analiză a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Deconstructivism, Ioana Em. Petrescu identifică textul deconstructivist drept o permanentă refacere, procesualitate orientată către trecut. "Rețea, țesătură, urzeală, textură iată termenii care desemnează metaforic, dar și etimologic, textul. Toate aceste metafore pun în lumină caracterul pur relațional care definește statutul textualității. Mai mult, termenul de text e înlocuit, uneori, prin acela de operație textuală sau transformări textuale variante care subliniază apăsat caracterul dinamic al relațiilor care alcătuiesc textul (de aici, și posibilitatea echivalării textului în accepția dinamică menționată cu scriitura și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literare", 2 (2008). Blaga, Lucian, Geneza metaforei și sensul culturii, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969. Blanchot, Michele, Spațiul literar, București, Editura Univers, 1980. Blandiana, Ana, Scriitorul român între opoziție și rezistență, în "Revista 22", nr. 21 (1991). Boc, Oana, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007. Boldea, Iulian, Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, în "Revista Limba Română", nr. 7-8, anul XX (2010). Boldea, Iulian, Canonul literar. Limite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autori precum Eugen Barbu și Zaharia Stancu, într-o sferă a literaturii de tranziție, în timp ce era un fapt evident că, prin intermediul literaturii lor, discursul oficial comunist își propaga ideologia, anulând, prin instrumentalizarea discursului literar, valoarea estetică a acestuia". 40Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007, p. 17. "Vezi poetica structuralistă, poetica generativă, poetica ilocuționară etc." 41Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 9
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și ale vieții de zi cu zi fac din acest fenomen unul demn de luat sub lupa analizei serioase. Preluându-l pe Ihab Hassan, este momentul să facem trecerea de la tratarea postmodernismului ca neologism sau clișeu la cercetarea atentă a textualității sale. Modurile de scriere și tehnicile discursive utilizate de către reprezentanții unui curent vor reprezenta întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate. Studiul își propune să descrie o serie de aspecte ale fenomenului postmodern, dar nu într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o propune postmodernismul și de care ne vorbește Vattimo nu exclude, ci chiar implică necesitatea recuperării tradiției (postmodernism activ). În critica literară, de asemenea, "metaficțiunile istoriografice"30 sunt cercetate acum din perspectiva prelucrării trecutului, care este însă analizat în dimensiunea textualității sale, prin apelul constant la reprezentări de tipul documentelor, arhivelor, fotografiilor, care reapar de cele mai multe ori sub forma unor inserții paratextuale în discursul postmodern. Pentru Linda Hutcheon, de exemplu, cunoașterea trecutului în ficțiunea postmodernă și nu numai, implică o problemă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
urmărite de fiecare curent în parte, dacă structuralismul are în vedere "modalitatea noastră de structurare și categorizare a realității", poststructuralismul preferă termenul de "subiect dizolvat", care se construiește în interacțiunea dintre forțele sociale și lingvistice și studierea acestui "țesut de textualități". Urmărind întreprinderea structuralistă în literatură, David Buchbinder 52 consideră că există trei dimensiuni esențiale ale textelor literare: textul reprezintă un sistem particular sau o structură în sine, este influențat de alte texte, atât la nivelul structurilor formale, cât și conceptuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retorică a textelor întreprinsă de Derrida însuși elementul cheie care le face sensibile la a fi "constrânse" să pară a afirma altceva decât au intenționat autorii lor. În acest sens, retorica își arogă o competență de ordin general asupra unei textualități care, privită în cadrele asumate de Derrida, poate îngloba orice. Pornind de la alte considerente și presupoziții, relația logică retorică intervine și în demersul rortyan, pentru care discursul logico-metafizic este unul care pleacă de la niște premise pentru a ajunge la niște
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și socialului, pentru a proclama că întreaga societate, în ansamblul său, este implozivă. Și ca efect al criticii poststructuraliste, dar și al propriei evoluții teoretice, Baudrillard va descrie și implozia sensului și a referinței, fluxul simulacrelor ajungând să înlocuiască jocul textualității sau al discursurilor într-un univers destabilizat și privat de structuri fixe. Unii critici identifică drept punctul nodal al acceptării postmodernismului și al caracterizării propriilor cercetări în termenii unei analize a fenomenului postmodern articolul "Sur le nihilisme", în timp ce alții văd
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arhi tectural, cât poezia lui Baudelaire. Experiența urbană este constitutivă orașului ca atare, în momentul în care îi este parcurs labirintul: pentru Benjamin, flaneurul este, fără să vrea sau să-și dea seama, o Ariadnă. Din punctul de vedere al textualității constitutive orașului, proiectul „filozofiei prime“ la Benjamin se precizează: este vorba, în acest proiect, despre o scriitură inedită, o descriere care se realizează în forma unui colaj de imagini, fragmente, descrieri și formule ale „experienței șocului“. Orașul este, cum spuneam
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
is made up of a constant negotiation with the ghosts and residues of previous experiences, most notably in Paris, with the ghosts of insurrection and revolution, but also in Berlin which for Benjamin was above all a city of ghosts.“ Textualitatea metropolei reprezintă unul dintre elementele decisive ale caracterului fantasmatic al acestei lumi: reclamele care se „înscriu“ în natura mărfurilor expuse, scriitura jurnalistică prin care evenimentele cotidiene devin personaje ale unei povestiri infinite, numele străzilor, toate acestea creează o realitate alegorică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui cere o atenție deosebită față de funcționarea textului, dar și față de mizele argumentative ale unui obiect discursiv atît de empiric, atît de diversificat. Dincolo de această contingență aparentă, regularitățile semnificative pe care le vom examina vizează stabilirea existenței unor moduri de textualitate generică și specifică, fundamentale și recurente, deoarece examinarea unui corpus vast arată că acest tip de discurs este mai "restrictiv" decît s-ar crede și că autorul și editorul sînt mai puțin "inovatori" decît și-ar putea imagina chiar ei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ele se pot înlănțui linear coordonîndu-se între ele este cazul basmului -, dar pot fi și inserate unele în altele într-un punct oarecare al secvenței principale). Dacă textul se prezintă ca o structură textuală eterogenă (cea mai întîlnită manifestare a textualității), trebuie regîndite cele două tipuri: Tipul 1 de eterogenitate: Secvențe de tip diferit alternează [secvența intercalantă și (secvența intercalată)] cu introducerea altor secvențe. Prezența descrierii într-un roman corespunde unei structuri de tipul: [Povestire (descriere)]. În acest caz, subliniem importanța
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
față de două serii de titluri. 1. Titlurile lui Georges Perec diferă unele de altele: analizați structura lor. 2. Studiați titlurile din opera scriitoarei Marguerite Duras. Capitolul 3 Paratextul editorului 1. Perspective teoretice: exemplul catalogului 1.1. Descrierea, modul dominant al textualității Plecăm de la ipoteza următoare: vrem să aflăm dacă, dincolo de extraordinara eterogenitate textuală a paratextului editorial, nu există totuși și o formă de regularizare secvențială care ar face ca, în fiecare element al paratextului, să distingem, în operă, moduri specifice de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
q provoacă o concluzie non-C superioară precedentei; fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe această concluzie non-C. Fie următorul pătrat argumentativ: Studiul orientării argumentative din acest cuvînt înainte ne permite să subliniem importanța conceperii dinamice a textualității. Reluăm ultima indicație de lectură pentru a ilustra acest aspect: fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe concluzia non-C. Este absolut necesar ca: propoziția Q introdusă prin CU TOATE ACESTEA ("la jumătatea drumului dintre liniștea foii
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
eșecului", într-o anumită situare spațio-temporală ("Roma musoliniană"). 2. Studiul unei campanii publicitare, Gallimard Jeunesse Această campanie publicitară este alcătuită din 13 apariții în Libération, în iarna 1987-1988. Sînt enunțuri monosau bipropoziționale care formează o unitate, o rețea a cărei textualitate se bazează pe un co-text vizual, alteori verbal. Să luăm din corpusul nostru cele treisprezece enunțuri propoziționale (ordinea numerotării de la 1 la 13 corespunde vîrstei publicului, format din copii și adolescenți, implicat în lectura cărților de la cei mai mici la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Coy, Seria neagră. 2. Un contract de lectură care afirmă o literatură de cercetare, corespunzătoare unui nivel de producție restrînsă. Coperta a patra operează o distanțiere de povestea din roman, narațiunea trecînd ușor în plan secund. Descrierea este modul de textualitate dominant. Scriitura este pusă în prim plan; morala dominantă este combătută de un nonconformism complice. Exemplul pe care l-am reținut este romanul lui H. James, Altarul morților. Precizăm totuși că cele două categorii, cele două tipuri de lectură nu
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
interesați de acest fond de carte și de noutățile care apar lunar să poată găsi aici mărturia recunoștinței noastre. Aici se găsește miza unui nou demers în analiza cuvîntului înainte: orientarea lui configurațională. Acțiunea constă în completarea dimensiunii secvențiale a textualității, distingînd trei planuri de analiză: referința (însăși structura semantică a discursului), enunțarea (nivelul de asumare a propozițiilor implicat de analiza secvențială), orientarea argumentativă și ilocuționară a textului. Efectul textului din cuvîntul înainte (dinamica lui) va fi abordat în funcție de cele două
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și popularizează, în toate disciplinele, o dezbatere deschisă, contradictorie și complexă. Prin urmare, organizarea textuală a demersului este alcătuită dintr-o descriere relativ "obiectivă" în care argumentarea este un principiu derivat ce apare în valorile vehiculate. Două trăsături caracteristice ale textualității descriptive sînt prezentate constant în acest ansamblu publicitar: pe de o parte, expansiunea predicativă a proprietăților-calităților sau a părților din carte; pe de altă parte, structura definitorie a tipului lexicografic ("această carte este..." sau "această carte, ea este cea care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
exemplul Fabulelor lui La Fontaine / 72 3.1. (Para)textele / 72 3.2.Valorificarea fabulelor / 73 3.3. Lectura fabulelor / 78 Exerciții / 81 Capitolul 3: Paratextul editorului / 83 1. Perspective teoretice: exemplul catalogului / 83 1.1. Descrierea, modul dominant al textualității / 83 1.2. Prezentarea colecției "Bouquins", Robert Laffont / 88 1.3. Cuvîntul înainte la catalogul de la Éditions Minuit / 93 1.4. Notele de catalog / 98 2. Studiul unei campanii publicitare, Gallimard Jeunesse / 101 2.1. Dimensiunea enunțiativă și referențială a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]