178 matches
-
tribut îl plătesc și biografiile romanțate ce au în centru pe Vasco da Gama, pe călătorul rus Mikluho Maklai ori pe revoluționarul Toussaint Louverture, limbajul acestora, „adaptat” nivelului de înțelegere al copiilor și adolescenților, scoțând și mai mult în evidență tezismul. O reușită va înregistra P. abia în Marco Polo - messer Milione, unde plăcerea evocării peisajelor orientale face în mare măsură uitată existența modelului. În cazul nuvelelor SF Audacia și Minuni la Mărgărit, destinate aceluiași public, acțiunea se desfășoară în România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
alte vârste spirituale a prozei caragialiene. Această deosebire stă în sensibila schimbare a înseși viziunii tragice. Simplificând, vom spune că în timp ce O făclie de Paște, Păcat și Năpasta asimilează filonul tragic dintr-o perspectivă terifiant realistă (un original amestec între tezismul naturalist-zoolist și esticismul ftidic cu descendență tolstoliană), În vreme de război învederează atracția scriitorului pentru analiza psihologică condusă și nuanțată cu mijloacele sugestiei amplu simbolice. La fel ca și în Alexandru Lăpușneanul al lui C. Negruzzi, în Doamna Chiajna a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Maniu, Aron Cotruș, N. Crevedia, Mihai Beniuc). Dintre prozatorii cu masivă prezență în „Gândirea” și în reviste din constelația ei, doar Victor Papilian este realmente un „gândirist” (deși tematica sa e mai mult urbană, deci netradițională), prin tendenționismul și chiar tezismul creștin ortodox al unor scrieri. Cezar Petrescu a debutat în 1922 cu volumul tipic sămănătorist Scrisorile unui răzeș, spre a încerca după aceea să scrie, urmând modelul „comediei umane” a lui Balzac, o „cronică românească a secolului XX”. Gib I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
se ajunge decât la așa-zisa poezie „militantă”, proletcultistă. După ce compune poeme precum Tatar-Bunar și Turbina vie și dă, în Povestea unui bob de lacrimă, câteva episoade din lupta antifascistă (pe teritoriul sovietic mai ales), episoade păgubite artistic atât de tezism, cât și de tenta melodramatică, F. se refugiază o vreme în literatura pentru copii. Două proze avându-l în centru pe eroul lui Carlo Collodi relevă darul povestirii și al dialogului, vervă și ingeniozitate îndeosebi în încercarea de a-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
D. poate fi alăturată mai curând „neosimbolismului” (Mircea Scarlat). Înrâurite de lirica deceniului 1910-1920, versurile din reviste sau acelea alese pentru a fi incluse în cele două cărți ale sale reflectă, într-o transcriere poetică uneori inspirată, alteori copleșită de tezism, preocupări specifice în primul rând intelectualității evreiești a epocii. Unele dintre ele, care depășesc totuși acest orizont de percepție lirică, mai pot fi citite cu interes. Nu întâmplător, N. Iorga remarca poemul Cântecul pomului. D. își compunea poezia cu precădere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
bunăoară, în Io Mircea Voievod (1966), care indică deopotrivă calitățile și defectele dramaturgului. Mai întâi, deși reușește în bună măsură să întrețină pateticul, el cade adesea într-un retorism steril, combinat cu tratarea senzațională a subiectului; la acestea se adaugă tezismul patriotic, explicabil în parte prin tradiția genului, în parte prin inabilitate; nu în ultimul rând, se observă un anume dezechilibru compozițional provenit din dilatarea aspectelor colaterale (erotic, metafizic, istoric în accepțiune pur factologică) în detrimentul intrigii principale. După același calapod sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
Rumania (1915), Movimento nazionale fascista italo-rumeno (1923). Târziu, va publica în „Porunca vremii” o suită de amintiri despre fiica lui Dostoievski. Dacă studiul Despre simbolism și Maeterlinck reține atenția ca atitudine în favoarea modernismului, „romanul psihologic” În luptă, grevat de un tezism feminist și de subiectivitate și scris într-un limbaj artificios, e un eșec. Mai interesante sunt prozele scurte, „cozeriile” și „scrisorile” din Italia, unele - veritabile reportaje, altele - pagini de jurnal intim. SCRIERI: Despre simbolism și Maeterlinck, București, 1903; În luptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
orientarea junimistă, criticul a avut în vedere, pe lângă perspectiva sociologică asupra artei, și criteriul estetic, maiorescian, relație subliniată mai ales în ultima fază a activității sale. În primele studii (Personalitatea și morala în artă, 1886, Asupra criticei, 1887, Tendenționismul și tezismul în artă, 1887), arta este privită ca un „product”, determinat de talent și de mediul social și natural din care artistul provine. Între artă și realitate, între artist și societate, există relații sensibile de cauză-efect. Literatura, ca expresie a vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
D.-G. au un caracter polemic, fiind legate de o confruntare de opinii cu esteticienii și criticii literari de altă orientare: cu Titu Maiorescu în Asupra criticei și Asupra esteticei metafizice și științifice, cu I. N. Roman în Tendenționismul și tezismul în artă, cu G. Bogdan-Duică în Asupra criticei metafizice și a celei științifice, cu A. Philippide în Idealurile sociale și arta, în sfârșit, cu G. Panu în D. Panu asupra criticei și literaturii. A preferat forma polemică pentru că o considera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
nelegiuirii puse la cale. Situațiile aduc față în față personaje desemnate de autor să întrupeze conștiințe oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are ingenuitatea și savoarea epică din Niște țărani, dar posedă, în schimb, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
rolul pe care îl joacă o ilustrație de bună calitate în formarea bunului gust"8. Sigur, exemplul paletei morale la care recurge profesorul de istoria artei este impregnat de ideologia vremii (morala comunistă) și amendabil sub acest aspect, dar dincolo de tezismul afirmației rămâne sesizarea complexității modelului educativ vehiculat prin ilustrație, deopotrivă format din valori etice și valori estetice (bunul gust). În fața unei ilustrații de calitate sunt trei exigențe: expresivitatea, ritmul și concepția unitară a cărții sub aspect grafic. Expresivitatea este principalul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
replica dură a numeroși confrați, în primul rând a lui Titu Maiorescu, al cărui aspru răspuns în forul academic pecetluiește și ruperea relațiilor amicale dintre ei. Poziția agresivă a noului academician, care minimaliza rolul poeziei populare și trecea sub semnul tezismului și al idilismului opera unor mari scriitori, e criticată în articole virulente de „Viața românească”, „Țara noastră”, „Luceafărul” ș.a., ridiculizată în epigrame, cronici versificate etc. Între Z. și adversarii săi izbucnește o polemică mai pătimașă decât cea declanșată în 1903
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
niște veritabile șeherezade. Zare Popescu are și o teorie ingenioasă despre relația aleatorie dintre obiect, oameni, nume și povești. Nu prin cuvinte se poate spune adevărul - susține personajul -, ci cel mult minciuna poate fi parodiată și demascată. Există aici un tezism nedisimulat și câteodată ostentativ. Romancierul scrie ca să dovedească ceva: e vorba, mai precis, despre raportul de neadecvare funciară dintre cuvânt și real, dintre viață și tot ce ține de sfera lingvisticului. E o poziție opusă autenticismului propovăduit de scriitorii interbelici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
inepțiile epistemologiei relativiste, având suflete cinstite, dar minți necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de riscurile tezismului ideologic și despre valoarea (chiar literară) a bunului-simț în credință. „De-aia e genial Dostoievski, fiindcă e uman: cadavrul sfântului Zosima se împute, Alioșa are și el penibilismele lui, bețivul cartofor de Dimitri are pasiuni sublime, recele și intelectualul Ivan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de propagandă antifascist și anticomunist, dar... deloc artă contemplativă”. Etichetată de critic drept „operă ONU-istă, aparținând noului stat ONU, care n-are granițe”, dintr-o altă perspectivă, Ora 25 este acuzată de „tezism”, pentru că în roman toți eroii negativi sunt evrei (E. E. Math). Curând presa franceză a denunțat un detaliu biografic necunoscut - participarea lui G. la război pe frontul de Est și comportamentul său „huliganic” față de evrei, în dezacord cu umanitarismul promovat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un tezism actualizant, cele două poeme dramatice pot procura o oarecare încântare prin inventivitate epică, prin jongleriile fanteziei. Leru e un hibrid literar, în care personaje și situații de basm și mitologie coexistă cu momente din biografia reală a poetului. În căutarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
puternic legată de activitatea sa neobosită de promotor al principiilor socialiste. (n toate articolele sale de critică el face o analiză și din punct de vedere social. O face voit și cu un scop clar, așa cum arată (n "Tendenționismul și tezismul (n artă". Atunci c(nd scrie despre Caragiale (cu care era prieten apropiat), de exemplu, el arăta că "D-l Caragiale e indiferent (n materie de politică socială; el n-are acest (nalt ideal trebuincios, ceea ce scade (n parte (nsemnătatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu-i e străină o anume ingeniozitate epică. Sunt descriși anii de școală din Iași și Țarigrad, în pagini care consemnează lecturi și dialoguri ale Spătarului, portretizat ca un umanist cu sensibilitate pentru cei obidiți (discursul, reținut, nu are însă tezismul literaturii proletcultiste care se înfiripa pe atunci), călătoria în Transilvania, întâlnirile cu Dosoftei și Miron Costin, marea expediție în China și întoarcerea la Moscova. Alei, codrule fârtate (1956), roman de factură romantică, povestește faptele eroice a doisprezece haiduci (Ciornei, Darie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
degrabă ca niște relatări liricizate. Volumul de evocări și portrete istorice Eroi au fost, eroi sunt încă (1968) exprimă credința, grandilocvent frazată, în patriotism, progres, luptă, cartea fiind o sumă de texte apologetice, cu tendință politizantă, de înscriere în noul tezism naționalist prin care debuta regimul ceaușist. Povestea Fata de la Cozia (1966), plasată în anii de după moartea lui Vlad Țepeș, anticipează atmosfera romantică a ciclului epopeic Frații Buzești (Pahar de cale albă, 1971, Luceafărul de răsărit, 1975, Zborul a rămas, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
1985), Trofeul Micului Cititor pentru volumul Liliac alb în ianuarie (1985). Filmul Declarație de dragoste a mai fost premiat la câteva festivaluri internaționale (Egipt, Franța, Italia ș.a.) În plan literar, calitatea scenariilor lui Ș. o reprezentau franchețea, prospețimea și lipsa tezismului. Mai precis: linia foarte subțire a ideii pedagogice, lucru vital pentru o tematică sufocată îndeobște de lirism ideologizat. Carențele scriiturii (idealismul melodramatizat, dialogul livresc și infuzia liricoidă, departe de modelul real al subiecților) dispăreau în tratarea cinematografică, în ritmul secvențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
primire de-a dreptul entuziastă. Totuși a părut unora o demonstrație, forțată în fond, dar nu mai puțin atașantă, a falsității și nocivității unei credințe inoculate în școala primară, după care succesul în viață este asigurat de cinste și corectitudine. Tezismul e contrazis de faptul că eroul, Traian Mirea, ajunge să conștientizeze apartenența sa la o categorie rară, a indivizilor „anormali”, făcuți dintr-un „material ce nu rezistă la o rectificare”, la o adaptare la realitate, atunci când iluziile copilăriei și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
Don Juan"-ul lui Breban, Bălăiță mi-a făcut-o cadou! Mai am o sută de pagini de citit și recunosc că nu e o carte pe gustul meu, avînd ceva libidinos în conținut și redundant în formă, un oarecare tezism de care nu mă pot lăsa sedus, o "imoralitate" pe care Breban o stoarce prea des pentru a șoca. Cred că-mi place doar în pasajele în care personajele sale se poartă "normal", preocupate de neconcordanțele dintre ele, dintre adevărata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lui De Santis, Feroviarul lui Pietro Germi, opere ale neorealismului italian care ne-au șocat prin duritate, prin impresia de neprelucrare, de adevăr uman dezgolit, înfățișând viața în ipostaze dintre cele mai detestabile, de cruzime, de sordid. Le percepeam și tezismul social, dar nu ne supăra prea mult pentru că limbajul filmic era, într-adevăr, de o puternică expresivitate, în contrast izbitor cu imaginile idilic convenționale propagate de realismul socialist. Voiam neapărat altceva decât ceea ce ni se băgase pe gât până atunci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Metodiu din Olimp), de la texte ale filosofilor și ale marilor scriitori, la texte biblice. Costrucția lucrării și exercițiile aplicative încurajează diversitatea, pluralismul și acceptarea unei perspective prin argumentare și raportarea la celelalte. De descurajat sunt descurajate metodic exact tendințele contrarii: tezismul, dogmatismul, cenzurarea libertății de exprimare. Mai mult, elevii au incluse instrumentele metodice de lucru chiar înăuntrul cărții, astfel încât să poată descuraja ei înșiși tendința de monopol asupra unui mod de gândire. Au existat critici pertinente ale acestui manual. Dar ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]