229 matches
-
nerealizând însă că vremurile au fost întotdeauna paupere și că poeții înșiși, cu mania grandorii și cu închipuitele rapturi ale muzelor, le accentuează sărăcia. Astfel, cu peste un secol mai devreme, în 1660, John Dryden publica unul dintre cele mai teziste și mai plicticoase poeme din istoria literaturii universale, Astraea redux (titlul face aluzie la steaua care își înnoiește, o dată cu întoarcerea suveranului din exil, strălucirea pe care o cunoscuse la nașterea acestuia). Pe scurt, este vorba despre un encomion deșănțat al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
retractile și simbolice ale japonezilor de azi. Nutriționiștii s-ar revolta, pe bună dreptate, dacă ar citi umilele și neinspiratele mele rânduri, dar nu aceasta este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și tezist, moartea, ca s-o curme. În scurtul interval pe care îl are până în clipa în care dă cu piciorul la găleată (cum desemnează, plastic, englezii marea trecere), este bine, cred eu, ca omul să se bucure, să râdă, să spere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în spațiul public”, explică politologul pentru . Merită politicul românesc un film? Bogdan Teodorescu este convins că se pot face filme despre politicul românesc, dar cu două condiții: autorii lor să cunoască bine realitatea politică de la noi și să nu fie teziști. ”Costa Gavras are pelicule întregi în care personaje oribile și cu atitudini oribile sunt pline de viață și au logică existențială, în timp ce în filmele românești, personajele, bune sau rele, nu există. Sunt niște șabloane puse pe ecran, pe care din
Bogdan Teodorescu: Iliescu și Constantinescu, un film fără caricaturizări by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79631_a_80956]
-
merită filme, diversele evoluții ale conflictelor dintre presă și putere, o campanie electorală merită un film. Poveștile unui personaj de tip Coposu merită film, Emil Constantinescu, Iliescu merită film, dacă știi să le faci și dacă nu vrei să fii tezist”, conchide Bogdan Teodorescu.
Bogdan Teodorescu: Iliescu și Constantinescu, un film fără caricaturizări by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79631_a_80956]
-
său va purta această amprentă de cineverité, cu dezbaterile în "cancelarie", cu desfășurarea unor "lecții", cu aparteurile de pe coridoare între colegi. Cele două planuri alternează și regizorul face ca ele să se intersecteze, să intre chiar în conflict, fără ricoșeuri teziste, acele prefabricate mulaje educaționale despre emanciparea elevului de culoare excepțional căruia un profesor inspirat îi valorifică excepționalismul în spiritual democrației și al egalității șanselor bla-bla. Mai există și varianta oii negre pe punctul de a fi albită tot prin intervenția
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
reușește filmul lui Gus van Șanț să mă prindă este în domeniul apolitic al relațiilor personale, într-o lume puțin frecventata de cinematograf și mai totdeauna cu un aer conjunctural-turistic, pe palierul exploatării dimensiunii noir a sexualității prohibite sau propagandistic, tezist. Că place sau nu, regizorul reușește să intre în intimitatea unei lumi cu o sensibilitate reală, si nu una comercială și fandosita că în cazul filmului lui Ang Lee pomenit mai sus, un românce menit să mulgă vacă unui juriu
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
care încă trăiește fervoarea pasabilei glorii foiletonistice. Anume valența interpretabilului. Versurile acestui volum se pot, aproape fără excepție, discuta în detaliu. Deși numeroase, contururile semantice rezultate nu se amalgamează, de data aceasta, niciodată. Există, în Monstrul fericit, o latură stenic tezistă care nu are deloc de-a face cu tematismele conjuncturale. E vorba, în optica mea, de un cod implicit de înțelegere majoră pe care Vancu îl difuzează în flux continuu. Cu tot aparentul anarhism afirmat, el crede, mai presus de
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
despre rolul tuturor acestor indivizi în economia romanului, el este, după părerea mea, - cel puțin parțial - acela de a pune în lumină destine, întîmplări, moravuri, reflexii (reflecții?) despre viața din societatea israeliană. Nimic în aceste relatări nu este retoric, forțat, tezist. Autorul pune în mintea și în gura personajelor sale cele mai diverse și uneori contradictorii afirmații. Fluxul situațiilor și imaginilor descrise se desfășoară firesc în plan psihologic, în consonanță - nu numai cu portretul moral al celor implicați, ci și cu
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
vorbi de Moromeții lui Marin Preda, primul volum. Gulea este unul dintre puținii regizori care s-au apropiat cu o anumită delicatețe de lumea rurală, fără a o falsifica grosolan, păstrând un naturalism bine temperat și inclusiv un film evident tezist precum Iarba verde de acasă (1977) are o stranie candoare, o anumită naturalețe care nu decurge din intriga de doi bani - un tânăr vrea să se întoarcă învățător la țară și dă cu piciorul unei cariere "respectabile", dar mic-burgheze la
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
versiunea eseistului, două simțăminte stau la baza artei: "înfiorarea și admirația". Cu precizarea că "misticul" are totdeauna cultul rațiunii. Lecturile sale "amoroase" au în vedere, înainte de emoția strict estetică, o empatie care ține mai mult de valorile etice, uneori chiar teziste și sentimentale. Asupra unei opere artistice, însă, nu se cuvine să verși lacrimi, cum mărturisește N. Steinhardt, la un moment dat, că i s-a întâmplat. Categoric, sentimentalismul e, bine știut, de origine psihologică și ucide artisticul. Admirația nu-i
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată, va ajunge. Sigur, nu s-a impus, pe termen lung, părerea debutantului la Bilete de papagal (sic!). Însă ea, mărturia unui om trist, în fond, care-i cere literaturii române un
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
la spectacolul Zorile Parisului (după piesa lui Tudor Șoimaru, regia Dem. Gh. Loghin). Ca să se reintegreze, scriitorul achită un bilet scump, fără a sta în loja centrală sau în rândul întâi. Fie primind sarcina de a asista la o dramă tezistă, fie alegând să treacă de o probă a „dumiririi", Doinaș compune cel mai ideologizat articol al său de până la încarcerare. Simbioză între critica estetică și cea „îndrumătoare", studiul arată că autorul deprinsese modul „corect" de a folosi clișeele. Tonul adoptat
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
imprimat cuvintelor, pe cînd expresia succintă (succingo, succinctum = a fi în stare de alertă) cere o reacție promptă pornită dintr-o convingere extraliterară. Autorul succint e militant, cel concis e detașat. Și, adept fiind al gratuității artei, Manolescu respinge critica tezistă, recuzînd din principiu orice aderență intelectuală la o atitudine ideologică. Tocmai de aceea stilul său are o elocvență lapidară, de judecată concisă, dar nu de vigilență succintă. Criticii sunt în genere oameni șterși. Manolescu nu este. Se mișcă atît de
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
informațiile cele mai compromițătoare cu putință. Însă ceea ce nu înțelege este că poliția secretă este decisă să-l distrugă cu orice preț și prin orice mijloace pe acest intelectual intransigent în opțiunile sale morale. Finalul accentuează alura melodramatică și fățiș tezistă. Roman a devenit la rândul său purtătorul stigmatului rasial ca și dl Klein, descoperindu-i-se o origine iudaică, circumstanță agravantă dacă o adăugăm la lipsa de sinceritate în fața Partidului. Scenă de final, voit exemplară: pe un peron, privirile Kamilei
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
i-a avut ca modele în versuri publicate în brăileana „Facla" (unde a debutat în 1947) si în cele din urmă i le-a tipărit G. Călinescu, în acelasi an, în ziarul „Națiunea". Ar fi fost obligat să scrie poezie tezistă, ca aceea care i-a apărut, de câteva ori, în presa vremii? Nu ne putem lansa în prezumții. Cunoașterea lui G. Călinescu, care i-a fost profesor, doar câteva luni, la Facultatea de Filologie, din toamna anului 1949 până în primăvara
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
Angelo Mitchievici Michael Moore este unul dintre acei regizori care și-au construit un serios capital de popularitate și cinematog surfând triumfător pe valul de antiamericanism european. Filmul care l-a lansat, Bowling for Columbine (2002) nu era mai puțin tezist decât cel de față, însă subiectul nu oferea aceleași oportunități. Prin breșa făcută cu acest film aveau să apară Fahrenheit 9/11 (2002) care primea Palme d'Or-ul la Cannes, Sicko (2007) și noua producție care mi se pare
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
filmul cu cel mai mare succes de public, Mircea Diaconu este de părere că, incontestabil, ”Buletin de București” se află în capul listei. ”Buletin de București nu a fost gând ca un film comedie. A fost gândit ca un film tezist. O poveste de integrare în muncă a tinerilor care, una două, voiau în București. Noi ne-am făcut meseria și a ieșit un pic pe invers. Al doilea a fost gândit ca o comedie și a ieșit mult mai slab
Cel mai tare rol din cariera lui Mircea Diaconu. Vezi ce spune de filmul ”care a rupt Bucureștiul” by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63618_a_64943]
-
o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că în mod ironic ceea ce nu a reușit să defecteze prin cenzură și alte obstrucțiuni regimul comunist în privința unor prozatori intratabili
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între melodrama etno cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă prin viol sau prin câteva scatoalce prevăzute se pare în Coran. Comicul stă să alunece pe panta tragicului, dar regizorul corectează
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
țară? Cred că este important ca scriitorii români, neaserviți vreunui regim, să scrie despre natura profund traumatică a trecutului nostru recent, despre culpabilitatea noastră „nerezolvată”. Să construiască o memorie, o responsabilitate. „Un singur cer deasupra lor” nu este o carte tezistă, nu este o carte răzbunătoare, nu este nici „înțelegătoare”, în sensul unei ambigue culpabilități generale care să îi pună în aceeași oală pe criminalii odioși, pe mărunții turnători și pe cei care și-au plătit doar supraviețuirea. Nu este nici măcar
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
ca o victorie, deși el rămâne eșec, însă aici ceea ce iese în față este forța catalizatoare a exemplului. Miracolul s-a înfăptuit și întreg comportamentul abuziv, iresponsabil este pedepsit și ordinea repusă în drepturi. Cu acest fel de morală exploatată tezist, dar neîndoielnic eficientă din punct de vedere pedagogic operează Zemeckis. Oricum, este de preferat, ultimele sale filme ilustrând mai degrabă o dezorientare deplină a regizorului care pare să-și fi recuperat spiritul analitic și capacitatea de a construi caractere memorabile
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
tonul unei agresivități resentimentare și vulgare în vara anului 1990 (când revista a început să funcționeze) cu priză la public. Această priză la public a declanșat și în cazul altor ziare o practică similară, așa încât s-a născut o direcție tezistă de injuriere în spațiul mass-media. Nuanțele au variat de la mustrare, admonestare, incriminare, sancționare, dispreț, spurcare, până la blestem (uneori). Brutalitatea psihică a fost extremă în unele cazuri. Stilul acesta trivial a fost încurajat mediatic (în scopul obținerii unui număr mare de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
Henry James, el a ajuns prin strădanie la aparența adevărului”. Într-adevăr, din punct de vedere narativ o asemenea frază îl ține departe pe scriitor de autismul de care va avea nevoie ca să-și creeze propriul ținut, cam așa cum referirea tezistă la viitorul de deputat și ministru al lui Pirgu îl scoate pe Mateiu Caragiale din spațiul crailor. Pe de altă parte, sintagma „aparența adevărului” spune mult despre subtilitatea exasperantă a lui Henry James. Mi-am format un ochi „rău”. Văd
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă a scriitorilor români din anii ‘90 este cea a supraexplicitării simbolurilor în fața unor receptori considerați, probabil, inapți să le înțeleagă fără să li se dea mură-n gură. În cazul prozei lui Stanca, există un
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
resemnați ca umiliți, perdanți ai unei zile și plini de zgura nedreptăților, precum cei modești ca statut social. Trenul pierdut de „proști“ deraiază, iar în momentul opririi camionului, de curiozitate, la locul incidentului, se produce confruntarea simbolică, maniheistă și cam tezistă, a ruralului obidit dintotdeauna cu brutalul conductor care-l umpluse de sânge, nu cu mult timp înainte: „Pentru câteva clipe, privirile celor doi se încrucișează precum săbiile într-un duel, unul se uită cu asprime și mustrare, triumfător, celălalt privește
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]