207 matches
-
balansează întreg universul și unde spinii sunt frumoși pentru că au trandafiri Fiecare cu propriul său big-bang explodat sau neexplodat sau amândouă deodată uneori te ții agățat de big-bang cu tuburi de tot felul oxigen, sânge și alte lichide mașini ce ticăie ca ceasul nașterii legat de mâini și de picioare te zbați crisalidă între crisalide să nu strici miracolul vieții nu-i așa frate Ioane Gâf-Deac și tu cu rana ta tot acum în pat de spital poate dacă eram împreună
Așa cum îngerii curg by Theodor Damian () [Corola-journal/Imaginative/10306_a_11631]
-
de culoare înveselește-o glastră Și-n ea o crizantemă roșie, frumoasă. Mă ia cu frig, fără să vreau, suspin... În gura sobei e multă cenușă. Pe patul șubred două cămăși stau Posomorând odaia, privesc lângă ușă Un ceas ce ticăie nestingherit “Tic-tac, tic-tac!”, ca un ecou în timp, Mai jos atârnă de-un cui ruginit Un peisaj din nu știu ce-anotimp. Tresar ca dintr-un vis adânc Ți-am dat speranțe, n-a fost deloc bine Lacrimi amare alunecă
MILĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373664_a_374993]
-
crud Al răbdării... Clipirea ce strânge În pălmile sale amar E la al iubirii hotar, Ce așteaptă o clipă de sacru Răgazul de rugă și odihnă... După ploile pline de har, Toate secundele pământului Dispar Și începe veșnicia. Doar ea ticăie pentru nemuritori Ca o muzică vie. Cluj Napoca, 14 februarie 2016 Viața cu Tine Viața cu Tine e cântec... Prin câmpii înverzite mereu E orchestră de îngeri Care cântă în sufletul meu. Viața cu Tine e pace Prin încercări și necazuri
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
ci floare . De-ar ști inima să plângă Cum plâng eu ,ca o nătânga Și să râdă cum râd eu ' Ar fi tânără mereu . De-ar ști inima...dar ea Nu știe bine ce vrea Bate ,ca așa-i făcută Ticăie ,fiindcă nu-i muta Și mă rog Lui Dumnezeu S-o aud bătând mereu . Și când n-o s-o mai aud Facă-se inima gând ! Referință Bibliografica: De-ar ști / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul
DE-AR STI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384476_a_385805]
-
principiul, „las' că știu eu mai bine”! Chiar și de către mari propovăduitori ai programului biblic. Mai puțin de 20% din populația Terrei se află sub standardul de viață acceptabil, ceea ce face să stăm pe o uriașă bombă cu ceas. Care ticăie! Nu sunt de felul meu apocaliptic, însă pericolul autodistrugerii actualei civilizații a speciei umane este foarte mare. Să nu uităm că la baza programului a fost, tot timpul, dreptul de a ne alege singuri destinul. Nu întotdeauna, am făcut-o
TABLETA DE WEEKEND (147): DEBALANSAREA TERREI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384655_a_385984]
-
să arunce moartea spre oricine într-o clipă. Cu cât punea laolată mai multe pietre topite cu atăt moartea devenea mai violentă. Inventând moartea subită, i-au spus bombă și din clipa aceea o bombă cu ceas a început să ticăie în capul omului și al planetei La început găsea așa de ușor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la așezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul și lăsând în urma lui hăuri
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
înțelegi și să poti merge făr' de picioare. CEASUL LEGRU Ceasul verde cu gaură neagră, platinat, ce indică opt fără... din cinci in cinci, ne arată timpul blazat, patinat nu cu metal scump, ci cu lozinci. Are pendulă de pene, ticăit de secunde în zbor, și amintiri negre în vene înregistrate de servicii în secret contor. Amintiri despre cea fost și va fi, ce își trăiesc timpul prezent fără-a putea muri, atât se scurg de lent. Ceasul verde cu negru
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
boiaua de ardei, un vârf de linguriță. Puse și orezul, puțin, cât să se mănânce o dată, le amestecă toate în hârbeicuța ce sfârâia pe plită. Adăugă ibricul cu apă fierbinte de pe marginea ploatănului. Le acoperi, să fiarbă. În perete, ceasul ticăia secundele prin care cei doi adunau timpul , trăindu-și călătoria... El mai băgă un lemn pe foc, mestecă în crăticioară și aduse din cămăruță castraveți , ceapă , roșii. Făcu salata . Apoi tăie pita. Ea întinse măsărița și așeză farfuriile și furculițele
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, inima-mi bate ticăind e bătrână dar nu se lasă pradă minții. Grijurile îmi mănâncă timpul lăsând faptele și vorbele să alunece în tumultul vieții, am dreptul la viață, aștept condamnarea supremă la viață pe veci. Mihail-Mircea Matei, București, 11.03.2016 Referință Bibliografică
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
în genul „Extrase de cont“, „Conturi de carduri de credit“, „Asigurare“. L-am răsfoit scurt, ca să văd dacă toate secțiunile conțineau ceea ce trebuiau să conțină. Și așa era. Cu o predictabilitate consecventă observam că nu ajung nicăieri. Un ceas îmi ticăia în cap, din ce în ce mai tare, pe măsură ce șederea mea în apartament se prelungea. Era un ceas cu alarmă și în curând avea să sune, să îmi spună că trebuia să fi plecat deja. De îndată ce am intrat în bucătărie mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cald îmi despletește gândirea în mângâieri se înnorează afară atunci și din mine curg picături ascunse în miresme petalele îmi cad și alunec ușor în poeme cu miri alergând spre altar ce patimă-i vorba nespusă la masă ce mai ticăie apusul acela în zori trec stoluri de păsări săgeată depărtând zborul ascuns în cocori stau cu ferestra deschisă boarea nopții s-o simt în priviri dar nu i nimeni în casă să aducă povestea pierdută când așteptam să revii voi
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate vă invit�� tainic la o călătorie în timp. În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... Citește mai mult “Inima” celor mai multe dintre ele a încetat să mai bată, fără ca aceasta să le fi răpit nimic din farmecul de odinioară. Căci ele nu sunt doar simple ceasuri, ci înainte de toate sunt opere
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate va invita tainic la o călătorie în timp.În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... ÎI. BISERICĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ SAU PIATRĂ DE POTICNIRE PENTRU CEI ORTODOCȘI DOAR CU NUMELE, de Ruxandra Croitoru, publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Nu este la ora actuală în România o institutie
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
cu uitarea, gândurile ni se-ntâlnesc palpitant prin fiecare ciob presărat, asemeni volutelor care urcă spre lumina unui cântec albastru. În tăcere, întotdeauna asculți pașii conectați la picioarele mele, în timp ce liniștea respiră peste tine ca o rană adâncă, ceasul îți ticăie prăbușit în urechi, fiecare cifră devine, acum, o literă sonoră. Ești, oare, întotdeauna suficient de puternic să eviți căderea pe drumurile de noapte ce se-apleacă peste abisuri? Câte semne pot să încapă-n lumină? ȘI, IAR, VA ÎNFLORI LILIACUL
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub semnul implacabil al timpului trecător, peisajul mioritic, de „gură de rai” al satului și anilor de
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub semnul implacabil al timpului trecător, peisajul mioritic, de „gură de rai” al satului și anilor de o nerepetabilă frumusețe
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
triste din cimitir degeaba mi-e dorul făcut după desenul inimii mă-ntorc în noapte ating luna și-nghit dureri ale soarelui nevăzut de ea de ce nu te uiți înapoi când iarăși te întorci la îngeri noaptea în toate visele ticăie oare ceasul fără noi sau invers se întâmplă nu mi-e bun drumul și știu că te superi pe mine dar clepsidra își cam termină nisipul Referință Bibliografică: Atunci când / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV
ATUNCI CÂND de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367770_a_369099]
-
revenit pe tărâmul care îți va aduce un sfârșit grabnic și dureros... Ha, ha, ha...”, râse din nou, distorsionând silabele. Am privit Cerul și de acolo mi s-a părut că se pogoară însăși Moartea. Mă trezesc. Ceasul de masă ticăie în noapte, sacadat. Transpir. Mă îngrozesc. Mă sufoc. Tic-tac. Tic-tac. * Peste puțin timp, a trebuit să plec în mod real către Planeta pe care își avea sălașul malefica Hira. Nu puteam să mai amân prea mult confruntarea cu aceasta, cine
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
altul. Ce se întâmpla cu ei, ce beție-i cuprinsese, ce legi blestemate-i întâlnise și-i dăruise unul altuia? Câteva clipe degetele lor se strânseră unite; Veronica simți că plutește undeva în neant cu niște aripi ușoare, inima-i ticăia ca un hulub prins între palme, tot corpul se narcotizase de-o dulce stare de fericire... Concertul se termină. Când trecuse timpul? De ce trecuse totul așa de repede? Finalul concertului îi aduse din lumea viselor în lumea realității. Avusese dreptate
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Și chiar de nu voi mai fi Limba mea-nu va pieri Că va da mereu de știre A românului simțire. Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă-ntruna pe câmpie. Viața poartă văluri negre, Mai avem un singur dor Lăsat fără acoperire, Ajunge
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
rătăcit pesemne temporar, În alte vise snoabe, futuriste, Și ai pierdut un tren imaginar spre un peron pustiu și incisiv, Pe care-ades se plimbă doar stihii, Ce-și scriu în roșu, negru și dativ, sofismele cu iz de parodii. Îmi ticăie în geană-un premolar și pulsul răzvrătit încă se zbate În călimara-n care un molar, Ar vrea să te sfâșie, dar nu poate. O rană sângerândă se închide tot de pumnalul ce-l arunci subtil, În sânul meu ce
PARTEA II de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366295_a_367624]
-
rămas doar gândurile, înecate-n patimi Și-o umbră albă din Eres, care-a ucis uitarea... Visează-mă, un vis de catacombe, când Lumina A încetat nesigură, prin noi să mai persiste În inimile bântuite, iubirea-și bate vina Și ticăie, dospind în van scenarii fanteziste... Păstrează-mă, cuvânt etern, în seiful de simțire, Din patul cu mătăsuri mov și doruri răvășite.... Carnagiul ploilor din nopți stârnite de-o uimire, Că-și sfâșiau dantele-n post amante obosite... Adoptă-mă, îți
PE UN ALT PĂMÂNT de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366445_a_367774]
-
ascultam pe mama. - Dacă apare vulpea? L-a păcălit ea pe urs, lăsându-l fără coadă, pe noi sigur ne va înghiți dintr-o îmbucătură. - Vom găsi cărarea, spuse Iepurilă făcându-și singur curaj; dar numai el știa cum îi ticăie inima de frică. Cuprinși de teamă caută înnebuniți cărarea:pe ici... pe dincolo...cărarea nu-i și pace! Tot căutând, ajung lângă un tufiș. Iepurașilor li se tăie răsuflarea când văzură că tufișul se mișcă. - Vai! Vai! Cred că acolo
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
90.Reperaj”). Unul din motivele volumului este timpul, surprins în ipos¬taze extreme: resimțind durerea fizică, alături de femei care „cad prăbușite/ în albul chircit, să moară/ cu oasele falsând răguși¬te” („Tabloul douăzeci”); încapsulat în ceasul verde sau diafan care ticăie pentru un nou meridian 0, cu „limba-i alb-amară:/ ... ora din Olimp” („Timp din Olimp”); aceeași imagine, iconică, a ceasului, de astă dată cu o „pendulă de pene”, indică trecerea lentă a unui „timp blazat, patinat/ nu cu metal scump
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
-așa frumoasă! luna intră prin perdele câte vorbe-or să ne iasă... ne-or huli și-n ceruri stele. închizi ochii rușinoasă sub părul tău eu mă ascund și îți spun: iubito, lasă, hai, bea paharul pân' la fund! ceasul ticăie pe masă, numărănd secundele, în parfum de chiparoasă mă usuci cu buzele. te ridici din pat sfioasă: o madonă în capelă și ești parcă mai frumoasă cu șuvița-n păr rebelă. dacă vântul duce-n șoapte dorul nostru pe vâlcele
ÎN LUMINĂ DE CANDELĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361706_a_363035]