164 matches
-
încrustate multe ceasuri cu ecrane mari, de diferite dimensiuni, și care nu arătau aceeași oră. Fiecare arbore avea câte unul sau chiar două astfel de ceasuri - și erau zeci de arbori - iar fetei i s-a părut chiar că aude ticăitul acestora, ca într-un inedit ”concert” magic. A mers printre ei, încercând să fixeze o oră, dar îi era imposibil, pentru că acele ceasuri arătau, ca într-un caleidoscop luminos, când primele ore ale dimineții, când miezul zilei, când noaptea cea
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
ca o trambulină de sunet Nu mai afla haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute intens despre zboruri transatlantice Nu mai făcea față entuziasmului replicilor lui culinare Curios, nu mai dorea să audă ticăitul pendulei din iatacul cu gutui înșirate pe pervaz, regiment fără ranguri precise Nu mai dorea să-și sorteze mai puțin sau mai mult delicat rufăria în public ori taxa de intrare Nu mai voia să bea din pocalul dragostei sale
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
versurile) devin adevărate bijuterii estetice, în contextul în care lipezimea și claritatea pot reflecta o rază a gândului, așa cum se întâmplă în toată scrierea poetului Alensis De Nobilis. * Acesta este mereu în căutarea frumuseții cuvântului, frumusețe care înflorește în fiecare ticăit al zilei, în fiecare metaforă revelatorie. În jocul aparent nevinovat al unor poezii stă de veghe, într-un unghi invizibil, conștiința poetului, mereu întrebătoare, mereu neliniștită.. .acesta trăind cu speranța regăsirii esențelor, atunci “când timpul doarme-n voie cuprins de
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
de tine, ospățuri jilave. Mă înspăimânta negura sub care himerele, mă ademeneau sarcastice. Respiram odată cu tine, în timp ce tăcerile noastre își gâtuiau de emoție umbrele. Serpi veninoși ne amorțeau peste cruzimea desfrâului de carne, ne-îndrăznind să întrerupă desmățul! Câte un ticăit de secundă ne reamintea că, și în surdină timpul zboară mușcând Universul! Triumfător, mi te înfloreai în fiecare atingere ce-mi răzvrătea respirul, înfiorându-mă! Erai dincolo de chemarea trupului, răsăritul sub care învățasem să gust veșnicia. Neputincioasă, am rămas surghiunită
DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349939_a_351268]
-
pe înserat.” .... „am iubit văpaia de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta își amintește cu nostalgie de timpul când iubirea înmugurea în fiecare zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările neumblate” o ademeneau să-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul care își făcea apariția pe cerul speranței nu putea tulbura încrederea în ziua de mâine. Asfințitul se „tăvălea” în
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
stare de hăituială. Sunetul de alarmă ce se declanșa în sufletul înveninat de prigoană și mereu în alertă era dat de câinele bunicilor mei care adevereste proverbul că este cel mai bun prieten al omului, acest semnal de alarmă cu ticăitul său lătratul era dat de fiecare dată când se apropiau cei ce cu ură față de neamul meu vroiau să-l lege pe bunicul. Înarmat cu o cergă (pătură de lână) de dimensiuni cât o lungime și 2 lățimi de om
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015. Viață ca-ntr-un ring de box: Gheorghe Butnaru Îl vezi pe stradă pășind într-un ritm doar de el știut. Imperturbabil, precum ticăitul unui ceas ce măsoară cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același costum, un
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
invidiat și o viață... O viață ca-ntr-un ring de box... Încă și acum ... Citește mai mult Viață ca-ntr-un ring de box: Gheorghe Butnaruîl vezi pe stradă pășind într-un ritm doar de el știut. Imperturbabil, precum ticăitul unui ceas ce măsoară cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același costum, un
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
să mușc odată mărul până nu se face veșted vreau și eu din verdele tău crud nestemat cât pot pricepe cât pot să duc măcar să gust din umbra de cerneală îți zic nu-ți scriu albastrul ăla e mort de la ticăit picur la șuvoi la baltă la deplin ocean nu știu cum se mai descurcă gâfâind înotătoarele doar să fac surf pe albastrul ăla spre mare de cer verdele tău limpede frumos Referință Bibliografică: Marian Daniel / Marian Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MARIAN DANIEL de MARIAN DANIEL în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353311_a_354640]
-
Păi treaba asta îl supără tare pe Mărțișor, care își aduse aminte cum i-a răsturnat în cap Nămețilă un munte de zăpadă. De data asta scoase paloșul fermecat și trăsni dintr-o lovitură pe uriașul dobitoc, cât și pe ticăitul de lângă el. În câteva secunde, pe mătăhălos îl transformă într-un munte cu trei stânci țuguiate în vârf, iar lângă el, Pui de Ger deveni un pietroiaș, din care țâșni un izvor cu apă cristalină. Cojoacele de zăpadă căzură de pe
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > BOMBA CU CEAS Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Poveștile lui Și planurile Le tot aud Ca ticăitul Unui ceas De demult... Se scurg Cu regularitate Ca secundele, egale Indiferent de intervale. Mă moleșește Punându-mă Să îl ascult Cuvânt după cuvânt În ochi privindu-l Ca nu cumva Să nu mă concentrez Asupra sa. Îl știu deja
BOMBA CU CEAS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347225_a_348554]
-
deci, i-am reproșat. Tot el atacă: - Ai și uitat?! Nimic de-atunci nu s-a schimbat... Doar Revoluția m-a surprins, În rest, același mers al lucrurilor, Același univers... - Din care tare-aș vrea să evadez, C-aud doar ticăitul unui ceas Și-mi vine - nu știu cum... - să explodez... Referință Bibliografică: Bomba cu ceas / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BOMBA CU CEAS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347225_a_348554]
-
de promenadă! Cine, ce-ar avea cu mine? se-ntrebă țesându-și fire, Nu prezint niciun pericol, sunt doar strop de amintire! Și zbură cu mii de fluturi peste jocu-amețitor Dovedind că niciodată n-o să stea în preajma lor; O atrase ticăitul unui ceas dintr-un refren Dar închise-ndată ochii...n-avea gânduri de catren. Zarvă mare, tropot iute, cadențau cu toți în cor, Numai ceasul de pe munte fluiera încetișor; Ca un susur de legendă brațu-i se-ntindea în timp Căutând
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
spre Videle. Cu tristețe vă mărturisesc că aș vrea să am puterea să întorc un arc de ceasornic peste casele bătrânești, peste gardurile lăsate într-o rână și peste pământul nesăpat... să le scot din nemișcare, să le dau un ticăit... Poate că cei ce le-au robotit odată s-au istovit de viață. Și-au pus țoalele de sus, mâinile pe piept și cu pantofii nepurtați s-au dus în lumea hodinei. Dar cei rămași?! Își luară toți lumea-n
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
stare de hăituială. Sunetul de alarmă ce se declanșa în sufletul înveninat de prigoană și mereu în alertă era dat de câinele bunicilor mei care adevereste proverbul că este cel mai bun prieten al omului, acest semnal de alarmă cu ticăitul său lătratul era dat de fiecare dată când se apropiau cei ce cu ură față de neamul meu vroiau să-l lege pe bunicul. Înarmat cu o cergă (pătură de lână) de dimensiuni cât o lungime și 2 lățimi de om
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și îmi numără săgeți (Soarele peste un pântec) Răspândite din pereți. Din pupile-mi numără Nici rutină, nici extaz; Pentru noi, nu mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și repezite, Într-o teamă de trupesc; Pleoapele înzăpezite Mă făceau să nu clipesc. Mult prea repede colinda Dintr-un ceas prea horcăit! Cine-ar ști să le mai prindă, De bătut și ticăit? Oră șase
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și repezite, Într-o teamă de trupesc; Pleoapele înzăpezite Mă făceau să nu clipesc. Mult prea repede colinda Dintr-un ceas prea horcăit! Cine-ar ști să le mai prindă, De bătut și ticăit? Oră șase trece iute... Ar putea să se dilate Poate doar două minute, Între liniști izolate. Străzile dădeau în turn; Pașii, asurziți în scâncet, Disperarea din nocturn, Luna, câinii, totul rânced. S-au topit într-o lumină, S-au ivit
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
Alma nu credea în poveștile cu fantome. Cu siguranță cineva dintre servitori se trezise dimineață pentru a face curățenie. Încăperea era mare. Mobilele păreau și mai nemișcate, se pierdeau în întuneric înghițite ca într-un ocean tenebros. Căminul era stins, ticăitul pendulei se auzea regulat. Atmosfera stranie nu o speria, îi dădea un sentiment de ireal. Era vag uimită de calmul lucrurilor. Părea o sfidare a nopții, comparativ cu tulburarea ce domnea în ființă ei. Ușile deschise de la terasă făceau ca
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
s-a întâmplat nimic deosebit, suntem învățați să auzim, să ascultăm atent. Citind, aflăm foarte multe, că se întâmplă miracole mai mici sau mai mari tot timpul. Acum, în clipa acestei pagini, se oprește brusc până și orologiul lumii. Un ticăit regulat, mânuit de un ceasornicar poate străin. Liniște (nu „liniștea pasageră”, aceea îngăduită de stăpâni văzuți ori ne), liniște fizică și poate mai mult. Să vedem, adică să privim, apoi să mirosim, adică să simțim. E clipa magică a transformărilor
PATRUZECI DE SECUNDE de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341750_a_343079]
-
valoare și inițiator a multor provocări de interes cultural, parcă și văd bucuria mea când întâlneam oameni talentați în ale scrisului, în artele-plastice sau în diferite filme realizate cu frumusețea umană prin datină și spirit. Când eram mică, nu suportam ticăitul ceasului... Fiecare tic-tac se asocia prin bătaia sa, cum să-mi chibzuiesc timpul pentru lecții, pentru studiu particular, pentru joacă. Când timpul se sfârșea după primele amintite, mă copleșea tristețea. Timpul trecea...Poate că timpul nu a trecut fără rost
3 ANI DE ESENŢĂ SPIRITUALĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341709_a_343038]
-
nemișcată, sorb, un gust de coclit, de fier, de cauciuc, de amar și durere mă inundă dar sorb, înghit, sorb, înghit... Mă ridic. Vara lâncezește între miriște și cer, un avion lasă deasupra două șanțuri albe, ca în oglindă, aud ticăitul soarelui care se mută puțin mai jos pe boltă, apropiindu-se de locul din care o să mă strige: - Hei, gata, acasă! Referință Bibliografică: Cântec / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014. Drepturi de
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
din mine se roagă lui Dumnezeu o furtună de cuvinte nerostite se înalță înspre cer iedera îmi acoperă văzul printre jaluzele o margine de soare îmi lovește obrazul mă încumet să mă târăsc într-un colț de sub umbra lămpii un ticăit de ceas îmi tulbură tăcerea e ultima insultă pe azi o, doamne! am lacrimi pe suflet și sunt trist mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine ca să-mi pot pregăti sufletul... Referință Bibliografică: din inima mea a evadat
DIN INIMA MEA A EVADAT O LACRIMĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377352_a_378681]
-
cântecul viorii și doina-n șezătoare, Privește vrejul care suie, neobosit, spre cer, Te uită pe-ndelete prieten, căci totu-i efemer. Să iei aminte la cuvântul, ce-l spune-ndrăgostitul, Ascultă plânsul celui care, i s-a prezis sfârșitul, Privește ticăitul vremii, secundele-n cascadă, Te uită-n umbra celui care, nu poate ca să vadă. Să iei aminte dragă prieten, ascultă și privește, Te uită-atent la bobul care, în glie încolțește, În întuneric prinde viață, se-nalță către soare Și-apoi
SĂ IEI AMINTE ŞI SĂ CUGEŢI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377409_a_378738]
-
doar iubire, că pentru tine trăiesc ca să-ți pot spune că tu îmbraci toate clipele în fericire. Ca un vânt de primăvară tu mă înfășori, eu mă ascund în inima ta precum o pasare în cuib, stau acolo și ascult ticăitul acela care îmi spune că inima ta bate doar pentru mine și are o singură grijă, aceea de a mă face fericit! Citește mai mult Primăverile se scurg prin noiprecum sevele prin tulpinile fragede.E viața această un perpetuu schimb
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
ești doar iubire,ca pentru tine trăiesc ca să-ți pot spunecă tu îmbraci toate clipele în fericire.Ca un vânt de primăvară tu mă înfășori,eu mă ascund în inima ta precum o pasare în cuib,stau acolo și ascult ticăitul acela care imi spunecă inima ta bate doar pentru mine și are o singură grijă,aceea de a mă face fericit!... V. POEM PENTRU MAMA, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017. Mamelor din
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]