165 matches
-
20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o
ȘI DRAGOSTEA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1484867023.html [Corola-blog/BlogPost/379250_a_380579]
-
denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc undeva, / dincolo de vorbe, / de ușa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit). Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei Becart, fac casă bună. Dacă frământările ei interioare sunt dezarmante: " Din toate câte-au fost, / n-au mai rămas decât / cuvintele, (Ca o amiază îndrăgostită), în schimb ceea ce simte, reînvigorând miracolul iubirii, se revarsă
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1460886463.html [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
lichidul prețios ce uda grădinile de zarzavat ale bulgarilor stabiliți de multă vreme prin acele locuri, bulgari care joia umpleau piața cu munți de legume proaspete. În centrul orașului era atelierul ceasornicarului Leibovici, unde copil fiind, mă fascina zgomotul specific, ticăitul zecilor de ceasuri ce își făceau rodajul. Admiram chiar, nu știu din ce motiv, și felul cum îi tremurau mâinile meșterului... în una ținea mecanismul fin al ceasului, iar în cealaltă o pensetă cu piesa mică reparată pe care reușea
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_goldhammer_1450628662.html [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
mai mare, încât tăcutul zeu se transformă într-un timp al negării. Așadar, de cele mai multe ori abordarea e ambiguă, poeta adresându-se unui iubit pământean sau unuia celest, celui dintâi trimițându-i „scrisori ...”, așteptându-l „cu fiecare răsărit”, cu fiecare ticăit, minut, secundă (Un ceas oprit), în nopțile de iarnă, pe celălalt rugându-l să vină cu fiecare gând, rugăminte pe care o poartă ani de-a rândul, ajungând ea însăși în iarna vieții (Îți scriu cu dor), înlănțuită de „lianele
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1458128913.html [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
pasaje trecătoare din S.O.S. și Tom Tom Club. Cântecul are o măsură de pătrime, având un tempo dance moderat. Acesta se află în cheia F major, vocea Madonnei variind între G to Bb. „Hung Up” folosește efectul unui ticăit de ceas pentru a simboliza frica trecerii timpului pierdut, ce a fost incorporat de producătorul Stuart Price din remixul cântecului „What You Waiting For?” de Gwen Stefani. Potrivit "Slant Magazine", piesa este o referire la cântecele anterioare ale Madonnei, încorporându
Hung Up () [Corola-website/Science/311495_a_312824]
-
se urmau, câteva zeci de secunde, întrerupte pe alocuri doar de pauze în care se auzea un ușor sforăit”". În plus, Cucoaneș începe să audă altfel de sunete, simțind că toate obiectele care îl înconjoară au un puls (asemănător cu ticăitul ceasului) care bate regulat. Ascuțirea simțurilor determină o conștientizare a faptului că lumea este vie, fiecare moleculă vibrând și pulsând. Pe măsură ce procesul de creștere evoluează, fostul inginer devine o forță elementară a Naturii, pierzându-și înfățișarea și vorbirea umană și
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
este un țipat, care poate fi auzit seara cînd se urca în arbori pentru dormit, dimineața în zori cînd coboară, ori de cîte ori se considera amenințați de vreun pericol și în perioada de împerechere. Femelă scoate și ea un ticăit ușor, iar în copac se urcă fără să dea glas. Dintre simțuri cel mai dezvoltat pare a fi văzul, apoi auzul. Localizarea fazanului în teren depinde de anotimpuri. Primăvară cînd vegetația începe să se ridice și să ofere adăpost, fazanul
Fazan () [Corola-website/Science/308521_a_309850]
-
știi când te lasă, mai ales astea moderne..." Mă gândesc la ce a spus doamna, ceasurile ca ființe dragi. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar are dreptate. Ceasurile sunt ca niște ființe vii, altminteri cum s-ar mai explica ticăitul lor continuu, precum o inimă în sistolă și diastolă? Ele nu se opresc niciodată. E un flux continuu de viață în interiorul acestei inimi mecanice... Am plecat din ceasornicărie tot cu gândul la ceasuri. Mi se părea că toate au prins
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
luminilor. Începând cu "Primul eșalon" (1956), Kalatozov colaborează cu talentatul operator Serghei Urusevski pentru toate filmele sale (cu excepția "Cortului roșu"; Urusevski a semnat și imaginea filmului lui Ciuhrai, "Al 41-lea"). Sunetul contribuie uneori la sublinierea percepției subiective (de exemplu, ticăitul pendulei din "Zboară cocorii" crește din ce în ce, deși imaginea este nemișcată, sugerând așteptarea tensionată a tinerei Veronika). Muzica, însă, nu se potrivește decât ocazional cu restul realizării tehnice; ea pare a fi în concordanță mai curând cu „morala
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără și atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun, îmi caut prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără, atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun, îmi caut prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în înaltul cerului, învăluită în ceață și lipsită de strălucire. M-am plimbat de colo-colo prin casă și mi-am pus niște discuri, dar abia dacă le auzeam. Mi se părea că pe undeva nu încetează să se audă un ticăit, dar de fapt în casă nu era nimic care să ticăie. Ticăitul venea chiar din capul meu. Ceasul morții eram chiar eu. Toate aceste suferințe, expuse aici pe larg, nu au doar o explicație metafizică, legate de un sentiment mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plimbat de colo-colo prin casă și mi-am pus niște discuri, dar abia dacă le auzeam. Mi se părea că pe undeva nu încetează să se audă un ticăit, dar de fapt în casă nu era nimic care să ticăie. Ticăitul venea chiar din capul meu. Ceasul morții eram chiar eu. Toate aceste suferințe, expuse aici pe larg, nu au doar o explicație metafizică, legate de un sentiment mai înalt al ființei rătăcite în lume. Marlowe a pierdut controlul asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sunt copleșitoare și la un moment dat nu le mai acordăm atenția cuvenită considerându-le parte de rutină a vieții. În timpurile străvechi, în școlile de mistere sunetele făceau parte din cultura inițiatică, fiind instrumente de vindecare. Observarea bătăilor inimii, ticăitul pulsului și ritmul respirației întăreau credința că trupul omenesc vibrează cu o frecvență particulară. Ei au înțeles că tonuri specifice caracterizează arii specifice ale corpului și că prin intonarea unor tonuri poate fi pornit un proces de vindecare care să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal al fiecărei zile. Tocmai de aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
se va micșora, vei pluti din nou fără rost, vei atinge cu moalele capului plafonul înalt. Atunci, desigur, scopul se va îndepărta, blazarea te va toropi, vei îmbătrâni așa, cu capul sus, fără să vezi, fără să auzi nimic doar ticăitul puternic al inimii tale, gândurile fragmentate, în rest: liniștea scafandrului pe fundul mării. Te-ai așezat pe scaun cu un dosar în mână, ai început să lucrezi. Sub tălpi simțeai covorul mătăsos, fără să te îngrijorezi. Confortul, ca niciodată, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de respirat, deși ferestruica dinspre curte era larg deschisă. Aș fi vrut să dorm și să mă visez în altă parte. Sau aș fi vrut să plec atunci, dacă nu trebuia s-o aștept pe mătușa. Mă simțeam obosit, agasat. Ticăitul ceasului de pe perete mi-a atras atenția. Cadranul lui alb și uriaș mi se părea nepotrivit cu încăperea obscură. Din fotoliu aveam avantajul de a vedea doar ceasul. Nu vroiam să văd tabloul de pe peretele opus, privirea mea îl ocolea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o parte a tabloului. L-am pus cu grijă la locul lui, pe perete. Așteptam să vină mătușa, dar ea întârzia. M-am așezat în fotoliu și priveam abătut ceasul demodat cu limbile negre uriașe, întipărite parcă pe cadranul alb. Ticăitul nu se mai auzea, auzeam doar liniștea din jur. Prin ferestruica deschisă vedeam cerul luminos și coroanele verzi ale copacilor. Mă gândeam să petrec un concediu aici, în altă vară. Și, deodată, mi s-a făcut iarăși somn. Mă luptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
manele (e bine, ține-ți-o pe si!) singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu știa pașii, dar toți dansam (de, noi dansam Tango italiano, țineam fata lângă noi, îi simțeam răsuflarea și-i auzeam ticăitul inimii, nu ca voi, cu partenera la trei metri!). Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă și am descoperit internetul (voi, prima Coca-cola, noi, ultima cană de bragă, cât despre virtuțile comunicării... ehei! Ca să telefonezi la București, așteptai la rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ajutor. Personal, mi se pare cel mai ușor să număr În gînd secundele - aceasta transformă tratamentul Într-un soi de meditație și, În orice caz, prefer să țin ochii Închiși, pentru a nu vedea ceasul, chiar dacă Îmi dau seama că ticăitul său ritmic mă ajută să număr secundele cu viteza corectă. Cu cît aveți mai mult exercițiu În a vă trata singuri, cu atît vă a fi mai ușor să lăsați energia să vă dicteze de cît timp aveți nevoie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
cor de doamne grase, nu-l văzusem; nici nu-l simțeam pe Dumnezeu acolo, în biserică. Și am fost convins că Domnul mi s-a arătat aici, în acest obiect... Nu am închis ochii: îl tot priveam și-i ascultam ticăitul. A doua zi, preluat de bunica mea, cu care urma să rămân toată vacanța, eram palid și aveam cearcăne la ochi: "oboseală... dragă, cred că l-o fi deochiat vreo fată din Iași, uite la dânsul ce frumos s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui să distingem între două frici cu totul deosebite: frica scurtă, neașteptată, care se evaporă fără urmă când i-a dispărut cauza. și frica lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lipește de cristalinul ochiului meu stâng. Dau de câteva ori din cap, de la stânga la dreapta și-napoi. El își ia privirea de la mine și citește mai departe. Baba-oarba Ai douăzeci și cinci de ani. Și dormi bine noaptea. Te enervează puțin ticăitul ceasului de perete. Dar asta nu-i vreo mare problemă. Iar apoi, omul îți iese în cale, pur și simplu. Iar pe tine te mănâncă-n fund să-i arunci semnalele alea roz bombon. Și-o faci. Mai întâi zâmbești
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
maghiare din Transilvania, Janos a găsit-o pe când era mic într-un sertar cu multe lucruri nefolositoare din casa devenită atelier de pantofărie a bunicului său, povestea tabacherei mi-a spus-o Janos altă dată, și-o închide cu un ticăit sec și o strecoară în buzunarul pantalonilor, întors pe jumătate către mine, trage cu nesaț primele fumuri din țigară apoi sloboade cu încetineală fumul din piept, aș aprinde o țigară îmboldit numai de simplitatea sacră a gesturilor sale tot astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lume civilizată cu valori asumate i-a fost negată ca urmare a încălcării convențiilor stabilite, în ceea ce-i privește pe exilații români, aceștia au încercat să găsească un spațiu sigur în care să nu audă altceva decât „fluieratul ceainicului și ticăitul prietenos al ceasului”. Aflat în atenția cercetătorilor din cele mai diverse domenii cum ar fi științele economice, dreptul, relațiile internaționale, sociologia, demografia etc., exilul nu a lipsit nici dintre temele de cercetare ale istoricilor. Totuși, interesul sau dezinteresul istoricilor față de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]