165 matches
-
identitatea limitelor / doar cu dorul și iubirea / ce-mbrățișează depărtarea / spre largul zorilor senine...” (Armonie). În continuare, Adrian Erbiceanu descrie cursul vieții prin fenomenul clipei, astfel, făcând accent pe o metaforica potrivit esteticii: „Îmi bate-n tâmpla greu și rece / Tic-tacul vremii - cosmic ceas... Trece prin mine clipă? De ce trece? / Cui și cu cât datornic i-am rămas?”. (Piatră rară). Pe când, Lăură Garavaglia este preocupată de fenomenele anotimpurilor, de prezență timpului în univers, respectiv exclamând: „Cauți și tu liniile universului / printre
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
așezăm pe scările care duc spre apă, el mă ține în brațe. În brațele lui mă simt cea mai protejată, iubita și liniștită persoană din lume. Nu am nevoie de nimic altceva în momentul în care sunt ... Citește mai mult Tic-tac. O nouă secundă, un nou minut, o nouă oră, o nouă zi. Mă plimb în razele violete ale unui apus îmbătat de căldură ce anunță o vară torida.Oamenii. Unii sunt grăbiți, alții sunt îngândurați de grijile cotidiene, alții au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/354333_a_355662]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNCEPUTUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Din unghere răsăreau umbre sfioase tăcerea deasă transforma tic-tacul în suspin, se adunau secundele rătăcite în casă viața se unduia peste destin. Unde suntem, strigam dincolo de gând, peste unda de vânt ca o boare clopotul rătăcea în adierea de cânt linii negre, linii negre, silnice tenebre. În barba neagră
ÎNCEPUTUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353909_a_355238]
-
întors de fiecare dată ceasul la timp. - Întoarceți ceasul cu susul în jos?, mi-a replicat robotul. - Nu tocmai. Ceasul are o cheiță care acționează un arc și astfel, nu risc să ajung să stea. Îl aud mereu cum cântă „tic-tac”. Însă recunosc că la anumite intervale, întorc “ceasul” cu susul în jos, de fapt, clepsidra. - Clepsidra? Insist să îmi spuneți încă o dată de unde veniți, s-a impacientat robotul. Nu cumva din 958? - Se poate spune și așa, i-am răspuns
PENTRU LUNA IANUARIE APĂSAȚI TASTA 1! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353224_a_354553]
-
obișnuit cu tine, Cum e-obișnuit izvorul Când bea apă căpriorul, Lasă-mi ochii amândoi Să se culce între noi, Când s-or deștepta din vis În poemul meu promis, Tu acolo să rămâi, Frumusețe-căpătâi! Cine ești, de unde vii În tic-tacul inimii? Pe pământ, în viața toată Nu te-am întrebat vreodată, Dar te-aud, te văd, te simt, Frumusețe, nu te mint Și de tine-o să mă mir Câtă vreme mai respir, Câtă vreme glasul meu Laudă pe Dumnezeu
ODĂ FRUMUSEȚII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347165_a_348494]
-
L-a învins la puncte în iubire Când i-a luat din inima un ultim AS Singură trecut-a linia de sosire El ...oprindu-se... mai jos la un popas. Din jocul lor cu viața au ramas Doar amintirile-nrămate-n timp Tic-tacul clipelor suspină într-un ceas Uitat în caierul furcii unui anotimp. Sufletul ei s-a prefăcut în frunze Când trădarea crudă a îmbrățișat-o Macul suferinței i-a-ncremenit pe buze Pleoapa viorie o lacrimă a-ncununat-o! S-a despărțit de zile,de
PARTITURĂ REPETABILĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358990_a_360319]
-
aducă iar? Taci, ști că nu se poate, Oricât ai vrea să te-amăgești, Iubirea mea este pe moarte, Poți doar cu mine s-o jelești. DOI Clipa ce-atârnă acum în cui Bătut de timp în nemurire E doar tic-tac al nimănui Din vremea când era iubire Și surzi, și orbi și plictisiți O suspendăm între iluzii Mereu absenți, mereu grăbiți Simțim nevoia de transfuzii Azi, un sărut al altcuiva Mâine, atingeri pătimașe Credem că ne mai pot salva De
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
Să scap din rotirea zăludă Mă-mpiedic de gândul rotit și-amețesc Și-n horă, urechea mi-e surdă... Și timpul se 'nvârte și el căpiat Și timpul, prostit se desface Și nu-și amintește de unde-a plecat Să timpul, tic-tacul își tace... Și hora se 'nvârte tot mai smintit Iar eu nu mai știu de-s paiață, Ce-n iureșul horei o clipă-a trăit O clipă de groază și viață Sau om ce-a murit și-n vârtej s-
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
al lecției. Iar suspinelor sale pline de obidă, în voia cărora se lăsase doar acasă, mama le răspunsese doar cu un: „lasă mamă, lasă, trece și asta...”, trecându-și a mângâiere mâinile prin părul ei. Liniștea din cameră, măsurată de tic-tacul micului ceasornic de bronz, adus de tata de pe front, cădea în frânturi egale. „Atâta nu te-am vrut... atâta nu te-am vrut...” - se auzi deodată molcomă, vocea mamei, care căzuse pe gânduri, cu privirile ațintite spre fereastra pe care
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
scrumul nepăsării. Poate și El se simte Supraom și are febră fiziologică. Și poate și El se agață de spițele imaginației mele feminine și încearcă să guste din dulcegăriile androginice din lăuntrul meu. Și poate și dungiile acelor sale în loc de Tic-Tac ,fac stopul pe la colțul ulițelor Sinelui. Și poate și degetele lui cu unghii late și date cu lac mă zoresc spre deusul absconditus din măruntaiele mele. Se făcea periculos de târziu în tâmpla lui bolnavă. Se făcea că miroase a
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
Buzura: Mihai Bogdan la bătrânețe de Ștefan Vlăduțescu În tabloul epicii românești actuale, Augustin Buzura prezidează atacabil, dar invincibil, ca mare prozator, zona romanului de analiză cu eroi intelectuali memorabil definiți prin formule existențiale recognoscibile. Cărțile sale, apărute într-un tic-tac de 3-4 ani înainte de 1989 și într-un ritm decenial după aceea, se precipită majoritar în jurul unor medici („Absenții” și „Orgolii”) sau jurnaliști („Fețele tăcerii”, „Drumul cenușii” și „Recviem pentru nebuni și bestii”). Prin cel mai recent roman al său
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
mele m-am pipăit la stația ''obiecte uitate'' și am dat de o singură adulmecare a inimii așa în trecere am mai găsit și un plasture anti fumat dar tu nu fumai parcă sau degetele mele au atins urma ultimului tic-tac înainte de infarct Acum știu că dincolo este doar o linie continuă pe care nu am voie să o calc dar nici să deviez în urma mea umbra ta a îngenunchiat în fața unei vitrine cu măști negre cu un sigur ochi a
TE CÂNT FĂRĂ SĂ TE ŞTIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341332_a_342661]
-
Toate Articolele Autorului LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE Crescute în locul aripilor căzute, sfărâmate cu dălți Ghearele picioarelor răsărite în spate din negre bălți Răscolesc suflet-bucăți cu priviri ascuțite de întuneric Adulmecându-ți cicatrici ... din teritoriu marcat veșnic. Să prind inima între tic-tacul orelor lipsă la inventar Ascunse în vizuina timpului dintr-un plutitor ghețar Învârt minute încordând arcul capcanei întinse Să strunesc fir din plasa țesută din artificii aprinse. Vârtej invizibil strânge trupul-șurub apropiind palme Aștept cu ochi bulbucați pregătindu-mi buzele-lame
LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342319_a_343648]
-
Creangă, marele povestitor, stând de vorbă la Bojdeuca din Țicău cu Eminescu. Cobor privirea asupra biroului și îmi imaginez cum au prins aici viață atâtea scrieri. Dar îmi atrag atenția câteva prețioase obiecte prin care, parcă, îi simțeam prezența. Aud tic-tacul ceasului, care i-a măsurat orele, minutele sau secundele nașterii poemelor nemuritoare. Alături, inelul marelui poet, cu inițialele sale, gravate adânc. Inițiale folosite de Eminescu, după mărturiile contemporanilor, drept sigiliu. Parcă simt atingerea degetelor sale subțiri și respirația aceea unică
ÎN IAŞI L-AM CUNOSCUT PE EMINESCU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342421_a_343750]
-
să sărim de pe roata olarului, fie ce-o fi..., ca să ne trezim, nu știm cum, tot acolo, cunoscând cu răbdare (prețioasă!) migala cu care ni se mai atașează o danteluță în partea de sus a gândului, stropi de aur în tic-tacul inimii, culori solare pe marginea norului de sentimente, câteva perle de cea mai bună calitate peste faptele pregătite deja..., intervenții prea delicate ca să se facă în grabă! Aproape că acolo, pe roata olarului, ne este casa, menajul, întâlnirile la cafea
DRAGA MEA PRIETENĂ de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342432_a_343761]
-
ci, dimpotrivă, a fost provocat chiar de spoiala ta dezgustătoare ca să te scoată de acolo... Ce folos de toată educația, experiența și înțelepciunea ta, daca n-ai învățat să privești lumea mâzgălită în nonculori, cu inima lui Isus, ale cărei tic-tacuri împrăștie culoare în cele mai inaccesibile cotloane, dacă n-ai învățat să asculți liturghia cosmică, preludiu terestru al frumuseții și armoniei cerești, într-o gamă majoră, chiar aici, în mijlocul deșertăciunii... Să veghem, dar, ca Adevărul Însuși să devină propriul nostru
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
preludiu terestru al frumuseții și armoniei cerești, într-o gamă majoră, chiar aici, în mijlocul deșertăciunii... Să veghem, dar, ca Adevărul Însuși să devină propriul nostru adevăr, iubirea care ne locuiește să fie Iubirea Însăși și inima noastră să-și reverse tic-tacurile în jerbe de culori peste fața fără speranță a lumii... realizat de Titiana Dumitrana Referință Bibliografică: SINGURA RATIUNE DE A FI! / Titiana Dumitrana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
a multor provocări de interes cultural, parcă și văd bucuria mea când întâlneam oameni talentați în ale scrisului, în artele-plastice sau în diferite filme realizate cu frumusețea umană prin datină și spirit. Când eram mică, nu suportam ticăitul ceasului... Fiecare tic-tac se asocia prin bătaia sa, cum să-mi chibzuiesc timpul pentru lecții, pentru studiu particular, pentru joacă. Când timpul se sfârșea după primele amintite, mă copleșea tristețea. Timpul trecea...Poate că timpul nu a trecut fără rost ! Acum, văd trecerea
3 ANI DE ESENŢĂ SPIRITUALĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341709_a_343038]
-
întrebări și suflet dat de Creator, trăind un vis,sau doar frustrări... Mă aflu aici,întâmplător? Un boț de lut cu traiul dat, paranormal și între planuri, experiment planificat, numai un ram din alte ramuri Matrice vie,gânditoare, cu un tic-tac predestinat funcționez ! Exist, dar oare sunt rezultatul așteptat ? Suntem atât de diferiți și totuși numai unicate, mereu expuși,sau ispitiți plătind trecutul cu păcate Să fi venit din viitor numai de a fi,într-un prezent? Aș vrea răspunsul tuturor
EXISTENŢIALĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342864_a_344193]
-
Se amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]
-
Se amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mult A l'aiseSe amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă,Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă,Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă-Fantomatice neguri peste-o lume cețoasăPrea tihnitele clipe stau acum la căldurăPășind blând în tic-tac de ceasornic aleneTimpu-n loc zăbovind fără-a ține măsurăAtârnând somnoros, încurcat între gene.Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminteTot sperând o plecare, tot visând un senin,Încropind traiectorii din banale cuvinte,Pendulând ba-n teluric, ba-n
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
și-o secundă spintecată de morișca ploilor de luni. Simt miros de algă și de mentă în oglinda timpului pervers. Luna a îmbătrânit într-o latentă galaxie cu un singur vers. Inimi ferecate în sclavia curcubeului cu trupuri languroase, Bat tic-tacuri bete-n simfonia broaștelor de clisă savuroase. M-a izbit o singură secundă într-un orologiu ce la nouă, M-a trezit și-a vrut încă o rundă să mă lupt cu brațele-amândouă, Cu cocoșii dinspre miazănoapte. Cei din răsărit
ZORI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373907_a_375236]
-
care-adăpostești destinul purtând secunda-n zborul efemer, ai tremurat și-ai scuturat puținul din colț de suflet, ce-a rămas stingher . Tunel prin vreme astăzi aș străbate, să regăsesc aceeași oază verde în care altă inimă curată bate într-un tic-tac vioi, ce nu se pierde . Aș pune-n gând fotonul de lumină, să văd prin vreme umbra strălucind ! Adânc de suflet fără de vreo vină, să-l ușurez văzându-l retrăind ... ---------------------------------- Poate cândva vor apărea izvoare -speranțele semințelor de flori - ce
SIMUN ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377]
-
imens. Voi rămâne totuși în căutare, Voi lupta cu viața în continuare, Nu consider că voi fi răpus, Scriu, încă mai am ceva de spus. Ceasuri vechi și ruginite, De nimeni nu sunt dorite, Doar un ceas strălucitor, Va bate tic-tacul în viitor. Moldova Veche 03 februarie 2016 Referință Bibliografică: MERG MAI DEPARTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MERG MAI DEPARTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372371_a_373700]