124 matches
-
luni în redacția săptămânalului „The New Republic”, l-am cunoscut și pe cel care trecea drept vedeta absolută a publicației, dar care pentru mine nu însemna nimic nici ca scris, nici ca prezență publică. În acea perioadă, redacția revistei era ticsită - acesta e cuvântul - de personalități gazetărești de primă mână. De la Morton Kondrake, Mickey Kaus, Charles Krauthammer, la Fred Barnes, Michael Kinsley și Sidney Blumenthal, vedete mediatice care apăreau aproape seară de seară la marile canale de televiziune americane, îți induceau
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
Oricât încerc, nu reușesc să diminuez curiozitatea pe care-o am în raport cu litera tipărită. Din acest punct de vedere, sunt borgesian până-n vârful unghiilor: pentru mine, paradisul nu poate exista decât într-o încăpere plină cu cărți ori în rafturile ticsite ale unei librării. Am avut norocul să petrec multe ore într-o astfel de întrupare terestră a Raiului. E o librărie (se spune c-ar fi cea mai mare din lume) din New York, de pe Broadway, numită Strand. Nu sunt bântuit
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
și apoi conduși la hotelul „Coroana”, unde mi se pun la dispoziție două elegante camere. Concertul este anunțat în imensa Festhalle, în care încap câteva mii de auditori și fu într-adevăr un triumf pentru mine. Sala era atât de ticsită încât abia se mai putea respira și primirea făcută mie a fost într-adevăr enormă; ziarele delirau. După concert, mi s-a dat un mare banchet în cinstea mea, de către doamnele patronese, maestrul Dima, Părintele ProtopopSaftu și alte notabilități. După
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
precis la ce oră vine trenul, date fiind împrejurările grele și nereglementarea încă a trenurilor de persoane. Treceau șiruri de trenuri de marfă, însă de tren de persoane nici urmă. Pe la 11, în sfârșit, am putut porni într-un tren ticsit, că ședea lumea și pe jos pe culoare. Ca sa-și alunge urâtul și greul drumului, o ceată de călători și călătoare, toți dascăli și preoți, au început să intoneze cântecevesele în formă de „canon muzical”. Și așa trecu vremea mai
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
numai un semn Din cap până-n picioare îmbrăcat În vesminte din fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
numai un semn Din cap până-n picioare îmbrăcat În vesminte din fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nucleu ce se contractă și se dilată spasmodic în pupila vitrinelor un fruct ce nu se mai teme nici măcar de-un fruct identic plin de zemurile Sensului enorm cum un căscat. Matinală Un cîntec plin de oameni cum un autobuz ticsit ceea ce nu știi acoperă cu bunăvoință ceea ce știi cum era pielea fetei de odinioară? netedă aidoma vîntului te lași de iubire de prietenie cum de tutun. A ști A ști să cazi să treci de la ceea ce e nou la ceea ce
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
numai un semn Din cap până-n picioare îmbrăcat În vesminte din fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de același sentiment și anume: de supraviețuire. Iar dacă editorii o perpetuează fizic, cititorii sunt singurii în stare să o reproducă moral. Ca orice națiune, și
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ocazia să se cunoască mai bine. Cei doi ofițeri călătoriseră în haine civile, însă gazda, cu instinctul infailibil al meseriei sale, recunoscu de îndată în ei persoane de seamă și se grăbi să-i servească personal, dându-le în sala ticsită o masă lungă, într-o poziție bună, departe de fumul ce venea din bucătărie. Pentru lumină le adusese două lumânări de seu, înfipte în farfurioare de aramă. în vreme ce Vitalius, credincios însărcinării ce-o primise, își aștepta cina, scrijelind cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
necazurile noastre s-au terminat. 19 Lui Sebastianus nu-i fu ușor să ajungă la bastionul cu vedere spre sud-est. Laolaltă cu tovarășii săi, pierduți în mulțimea care îi târa cu ea ca un râu în viitură, găsi bastionul deja ticsit de o mulțime ce nu-l mai încăpea și care se înghesuia până și pe scările de acces al traseului de rond. Erau mulți care, încercând să ajungă sus, se cățărau până și pe taluzul ce fusese ridicat pentru susținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-n pace, simțindu-se îmbogățit când Timon îi face semn cu capul. ZUGRAVUL I-am văzut vorbind unul cu altul. POETUL Domnule, pe un dâmb înalt și plăcut am închipuit pe Fortuna stând pe tron; la poalele dealului stau grămadă, ticsiți, oameni cu fel de fel de merite și fel de fel de fire, cari, pe rotunzirea acestei sfere, încearcă a-și îmbunătăți poziția. Între toți cari privesc cu ochii țintă la stăpânitoarea femeie, personific pe unul de făptura lui Timon
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-o pe femeia din urmă cu un an. Acum, ea îi întoarce privirea. Nu știu ce am vrut de la dumneavoastră. De ce v-am scris despre Mark. Nu știu ce-am vrut de la el. De la oricine. Își întinde palma către dovada incriminatoare - câmpul ticsit de păsări. Există oare ceva de vrut? Ea se uită în altă parte, stânjenită. Se ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care erau două, aveau çikma, bovindouri Închise, suspendate deasupra străzii. Cele mai sărace case, care erau multe, erau de fapt bucătării de o singură cameră. Și apoi erau case precum cea a Desdemonei și a lui Lefty, cu un salon ticsit, două dormitoare, o bucătărie și un w.c. În curtea din spate, cu scaun european. În Bithynios nu erau magazine, nici oficiu poștal sau bancă, doar o biserică și un birt. Pentru cumpărături trebuia să te duci la Bursa, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întâmplau În acel oraș care nu era propriu-zis un loc, care nu făcea parte din nici o țară, pentru că era el Însuși toate țările și pentru că acum, dacă vă veți duce acolo, veți vedea clădiri Înalte și moderne, bulevarde amneziace, prăvălii ticsite, un sediu NATO și un indicator pe care scrie Izmir...) Cinci mașini, camuflate cu ramuri de măslin, dau buzna prin porțile orașului. Divizia motorizată Înaintează bară la bară. Mașinile trec În trombă pe lângă bazarul acoperit și prin mulțimea care ovaționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de vinil dinăuntru. Poate Mama Don’t Allow It de Bunny Berigan sau Stardust de Tommy Dorsey și orchestra sa. Dar nu În seara asta. În seara asta Milton stinsese tonomatul, ca să audă dacă Încerca să pătrundă cineva Înăuntru. Pereții ticsiți ai restaurantului erau imuni la revoltele de afară. Al Kaline Încă mai radia din rama În care se afla. Paul Bunyan și Babe the Blue Ox Își continuau drumeția pe sub specialitatea zilei. Meniul Însuși Încă mai oferea ouă, chiftele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inimă și un gol în stomac ca la alunecarea pe un tobogan foarte abrupt. La câte o aluzie politică mai tare, la cenaclu sau la teatru, "îngheța" o sală întreagă. Dar și în fotoliul tău din camera ta cu biblioteca ticsită, cu picturi frumoase pe pereți, cu flori peste tot, cu pick-up și magnetofon, cu mașină de scris pe birou, cu tot acest blindaj prin care nu trecea nimic din viforul de afară (așa am supraviețuit cu toții), și în intimitatea micului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
participat În cei 16 ani postdecembriști, n-a fost prezentă atât de numeroasă lume și n-au vorbit atât de mulți participanți ca la acest real eveniment cultural, constând În prezentarea memorialului „Noi nu am avut tinerețe”. Sala era literalmente ticsită, nerămânând vreun loc liber nici În picioare pentru ultimii sosiți, care de aceea aveau să fie nevoiți a-și reprima bucuria participării, făcând cale Întoarsă. Fiind unul dintre privilegiații posesori ai celor trei ediții, primite toate În cursul anului 2005
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
complet cu picioarele pe pământ. I-am dat vestea cu loja și doamna doctor a și început să se agite că n-are ce îmbrăca la concert. I-am atras, ca și alte dăți, pașnic atenția, că are două șifoniere ticsite, că are lucruri aduse de mine de prin străinătate, pe care nu le-a purtat niciodată... Mi-a răspuns, ca și în alte ocazii, că nu mă pricep, că ce are în șifoniere nu se mai poartă demult... Am sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-o sută de lei, cât îi mai rămăsese după cumpărarea biletului de tren și care în fond îi fuseseră dați de moș Costache, conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca bani pentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu în care ședeau ticsite câteva monede de argint. - Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix îi întinse o piesă groasă și mare. - Da pâinea, sări Marina, care n-ai plătit-o de două săptămîni! Moș Costache își mai ciupi puțin fruntea și repetă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut în ninsoare, mai știu io cât om fi stat ? Am stat ceva, că așa trenuri ticsite nu mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții numa-ntr-un picior, alții-și scotea capetile afară pân geam, că abia putea să răsufle. Păi ce crezi, câți din ei o fi murit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]