121 matches
-
trăiesc pentru a se încadra în vechea dihotomie: “Hoț vsersus Prost”. Oameni care nu jubilează la gândul că au să-și îngroape viața undeva pe ruta birou - hipermarket. Care știu că “a te realiza” nu înseamnă a avea un frigider ticsit. Care nu au nevoie de manuale de PR și comunicare pentru a se face înțeleși. Care nu fac binele doar pentru că așa se recomandă la televizor în fiecare sâmbătă seara și care știu că, orice ar spune cercetătorii americani, copiii
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Zi de toamnă deplină, cam rece și frisonată de o ploaie mocănească. Se plimba. Strada - aglomerată de trecători și dughene, ca la Istanbul. Adăstă lângă taraba ticsită a unui anticar cu înfățișare colbuită. Răsfoi o gramatică a limbii latine. Își surâse a aduceri-aminte. Zâmbi malițioasă către alt curios atras de cărți. Voia să insinueze câte știa. Chipul și hainele nu puteau defini altceva decât servitutea. Nu fu
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
apucau foamea și setea când nu era cazul și luam pauză de masă pe nepusă masă. Munca o încheiam când se lăsa întunericul. Atunci o porneam cătinel către casă, orbecăind înapoi spre stație. Ne suiam în aceleași mijloace de transport ticsite, care se târau pe străzi slab luminate, și încet-încet, pe măsură ce ne apropiam de centrul orașului, mi se părea că ieșim la liman. A doua zi, cu forțe proaspete, reluam lupta cu cartofii. Cu toate că nu a durat decât două săptămâni, practica
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
să fugim din muzee scorțoase Căci lumea-i afară, în carne și oase Cu soare, și ploaie, și flori de caisă. De sute de ani agațată-n perete În van așteptând leonarzi să sosească Te mângâi cînd proștii, și toți gură-cască Ticsiți ca orbeții, îți zvârl epitete. Privirea ți-e zâmbet, sau ură mocnită, Cum mii de docenți se tot țin să explice, Dar ce rost au vorbe - distinse, mojice... Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită? Te-aștept până-n seară
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
dar nu rîde. În scenariu, cum ar veni. Ce noapte! Mai alaltăseară, ies din atelierul din Armeană, cu gînd să-mi fac rondul de noapte, vorba lui Rembrandt. La Teatru, lume de pe lume. Intru. Comedie bulevardieră cu Horațiu Mălăele. Sală ticsită, rîs în cascade. Mălăele (în sfîrșit un actor care, sub mască nătîngă, e mereu sclipitor de inteligent) își face pauzele lui de haz enorm. Îi urmăresc, dincolo de textul bulevardier, oricum foarte amuzant, îi urmăresc aceste pauze de mare comic, aceste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De partea urii-n Veci să fie, în vastul sau dispreț trudea bătînd Verigile ursitei, verigă cu verigă, nesfîrșit lanț al suferințelor. Mintea cea Veșnică, încătușata, vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le bătu, cuptoarele-și încinse, Si a vărsat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la vremea respectivă, a imortalizat scenă în scrisoarea sa dela “Otellopolis” din 5 Februarie 1887, descriind tensiunea crescândă din orașul Milano, cum fiecare om s-a trezit dis de dimineață, în jurul orei 5, cum piața din fața Teatro alla Scală era ticsita de oameni; cum fiecare loc din sală a fost ocupat cu mai bine de o oră înaintea ridicării cortinei; cum, după triumful înregistrat de spectacolul cu opera Otello, Verdi a fost recompensat cu o carte legată în argint conținând semnăturile
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se întâmpla să pătrundem în lăcașul acela întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare, dar plină de o stranie vitalitate, oricum, singura care se putea potrivi cu locuitorii acelei izbe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Știa că locul cel mai bun de pe acoperișul unui vagon era lângă gura unui ventilator: la deschizătura aceea erau agățate frânghii care-ți permiteau să cobori și să urci înapoi rapid. Și când, din fericire, găsea loc pe un culoar ticsit, nu era de mirare dacă vedeai un copil speriat pe care oamenii ghemuiți pe jos îl dădeau unii altora spre ieșire. Cei care se chirceau în apropierea ușii aveau să o deschidă și să țină copilul deasupra scării, cât să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
actele, a spus el intrând. Charlotte a isistat. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se ivea umbra acestei franțuzoaice misterioase rătăcite sub cerul siberian. Televizorul revărsa știrile zilei, transmitea ședințele ultimului congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra conversațiilor musafirilor noștri. Pitit într-un colț al bucătăriei ticsite, cu umărul sprijinit de etajera pe care trona televizorul, îi ascultam avid încercând să mă fac nevăzut. Știam că, în curând, chipul unui adult va apărea în ceața albastră și că voi auzi un strigăt de indignare șăgalnică: - Ah, ia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-n pace, simțindu-se îmbogățit când Timon îi face semn cu capul. ZUGRAVUL I-am văzut vorbind unul cu altul. POETUL Domnule, pe un dâmb înalt și plăcut am închipuit pe Fortuna stând pe tron; la poalele dealului stau grămadă, ticsiți, oameni cu fel de fel de merite și fel de fel de fire, cari, pe rotunzirea acestei sfere, încearcă a-și îmbunătăți poziția. Între toți cari privesc cu ochii țintă la stăpânitoarea femeie, personific pe unul de făptura lui Timon
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care erau două, aveau çikma, bovindouri Închise, suspendate deasupra străzii. Cele mai sărace case, care erau multe, erau de fapt bucătării de o singură cameră. Și apoi erau case precum cea a Desdemonei și a lui Lefty, cu un salon ticsit, două dormitoare, o bucătărie și un w.c. În curtea din spate, cu scaun european. În Bithynios nu erau magazine, nici oficiu poștal sau bancă, doar o biserică și un birt. Pentru cumpărături trebuia să te duci la Bursa, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întâmplau În acel oraș care nu era propriu-zis un loc, care nu făcea parte din nici o țară, pentru că era el Însuși toate țările și pentru că acum, dacă vă veți duce acolo, veți vedea clădiri Înalte și moderne, bulevarde amneziace, prăvălii ticsite, un sediu NATO și un indicator pe care scrie Izmir...) Cinci mașini, camuflate cu ramuri de măslin, dau buzna prin porțile orașului. Divizia motorizată Înaintează bară la bară. Mașinile trec În trombă pe lângă bazarul acoperit și prin mulțimea care ovaționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de vinil dinăuntru. Poate Mama Don’t Allow It de Bunny Berigan sau Stardust de Tommy Dorsey și orchestra sa. Dar nu În seara asta. În seara asta Milton stinsese tonomatul, ca să audă dacă Încerca să pătrundă cineva Înăuntru. Pereții ticsiți ai restaurantului erau imuni la revoltele de afară. Al Kaline Încă mai radia din rama În care se afla. Paul Bunyan și Babe the Blue Ox Își continuau drumeția pe sub specialitatea zilei. Meniul Însuși Încă mai oferea ouă, chiftele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tiberius Nero contemplă la rândul său fosta mlaștină din preajma Tibrului transformată de Augustus și Marcus Agrippa într-o promenadă monumentală. Pe pajiștea verde care se întinde de-a lungul fluviului nu mai e loc să arunci un ac. Câmpia este ticsită. În depărtare, dincolo de puzderia de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase ce tind să reducă restul orașului la rolul unei dependințe a acestui cartier. Privirea i se agață de tumulul circular cocoțat pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ocazia să se cunoască mai bine. Cei doi ofițeri călătoriseră în haine civile, însă gazda, cu instinctul infailibil al meseriei sale, recunoscu de îndată în ei persoane de seamă și se grăbi să-i servească personal, dându-le în sala ticsită o masă lungă, într-o poziție bună, departe de fumul ce venea din bucătărie. Pentru lumină le adusese două lumânări de seu, înfipte în farfurioare de aramă. în vreme ce Vitalius, credincios însărcinării ce-o primise, își aștepta cina, scrijelind cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
necazurile noastre s-au terminat. 19 Lui Sebastianus nu-i fu ușor să ajungă la bastionul cu vedere spre sud-est. Laolaltă cu tovarășii săi, pierduți în mulțimea care îi târa cu ea ca un râu în viitură, găsi bastionul deja ticsit de o mulțime ce nu-l mai încăpea și care se înghesuia până și pe scările de acces al traseului de rond. Erau mulți care, încercând să ajungă sus, se cățărau până și pe taluzul ce fusese ridicat pentru susținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
I-am răspuns că al mirelui. Oh, a exclamat ea, tocmai îi îngrămădim pe toți laolaltă. A râs cu poftă de gluma ei și m-a condus la ceea ce părea a fi ultimul scaun pliant liber dintr-o încăpere supradimensionată, ticsită. Port în minte o amnezie veche de treisprezece ani în tot ce privește detaliile fizice ale acelei camere. În afară de faptul că era ultraaglomerată și zăpușitoare, mai țin minte doar două lucruri: că o orgă cânta chiar în spatele meu și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ci că exprimă siluirea acelei infuziuni. Nu e fruct, nici floare dintr-un altoi; e buba mică care a crescut pe locul siluirei - Mini, draga mea, abdic! Trăgând pe Mini de mână, Nory se atârnă de tramvai. Un singur vagon ticsit. Fură împinse de mulțime înăuntru și blocate. Mini, care nu era în stare să-și găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trec spre masă, se ține după mine, și el cu mâinile ocupate de câte-o sticlă de bere. Dac-o să ai chef de una din fetele astea, poți să rămâi și-o ducem noi acasă, bine? - Care fete? În sălița ticsită parcă bântuiau numai băieți cu sticle.) - Alea care-o să le-aducă prietenu’ meu uite-acuma - da’ zi-mi dacă vrei. - N-am bani pentru... - Zi-mi dacă ești popescu și te vindec! - ... - Popescu, mă, poponar!! începe tipul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nălucă: o frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar deschide ușa, glasul cadiului Îndreaptă asupra lui priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Odaia avea pereții netezi și albi, nu prezenta dulăpioare, scrinuri, cotloane În care să poți scotoci, dar nu am neglijat nimic, m-am uitat deasupra, dedesubtul și Înăuntrul puținelor mobile de acolo, Într-un dulap aproape gol cu câteva haine ticsite doar cu naftalină, am Întors cele trei sau patru tablouri cu reproduceri de peisaje. Vă scutesc de amănunte, vă spun doar că am lucrat bine, umplutura divanelor nu trebuie numai pipăită, e nevoie să Înfigi În ea și ace ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]