179 matches
-
condamnații treceau printr-un culoar de gardieni cu bîte, care îi băteau, la fel, la ieșire. În celule, unde intrau douăzeci și cinci-treizeci de oameni, erau înghesuiți circa trei sute: "Era o singură fereastră. Dormeam pe jos, pe ciment. Hîrdăul și tineta (la Jilava tinetele erau numite "tunuri") stăteau plasate lîngă ușă. Iar unii dormeau chiar lîngă "tunuri", cu nasul în tinetele folosite de două-trei sute de oameni! În timpul somnului, ne întorceam pe o parte sau pe alta toți deodată. Ne bărbieream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un culoar de gardieni cu bîte, care îi băteau, la fel, la ieșire. În celule, unde intrau douăzeci și cinci-treizeci de oameni, erau înghesuiți circa trei sute: "Era o singură fereastră. Dormeam pe jos, pe ciment. Hîrdăul și tineta (la Jilava tinetele erau numite "tunuri") stăteau plasate lîngă ușă. Iar unii dormeau chiar lîngă "tunuri", cu nasul în tinetele folosite de două-trei sute de oameni! În timpul somnului, ne întorceam pe o parte sau pe alta toți deodată. Ne bărbieream o dată la cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
douăzeci și cinci-treizeci de oameni, erau înghesuiți circa trei sute: "Era o singură fereastră. Dormeam pe jos, pe ciment. Hîrdăul și tineta (la Jilava tinetele erau numite "tunuri") stăteau plasate lîngă ușă. Iar unii dormeau chiar lîngă "tunuri", cu nasul în tinetele folosite de două-trei sute de oameni! În timpul somnului, ne întorceam pe o parte sau pe alta toți deodată. Ne bărbieream o dată la cîteva săptămîni, cu niște brice care ne jupuiau pielea. Doi deținuți evrei, care fuseseră și la Auschwitz, spuneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu mine "morișca": m-au pus pe doi suporți și m-au bătut la tălpi, în serie, cînd Ruchenștain, cînd Lungu. Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură. Ca să mai pot mișca degetele, am pus picioarele în tineta cu urină... Anchetatorii mei se mîniau mai cu seamă cînd le spuneam că nu mi-e frică de moarte. La un moment dat, au intrat în criză de timp. Din cauza mea, nu puteau încheia dosarul lotului Botoșani. Pentru lotul Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
monah. Odată catehizarea finalizată, botezul se va săvîrși în ziua de 15, după întoarcerea de la aer, moment în care sînt mai puțin supravegheați: Cînd puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare, ducînd în rînd de cîte doi balia, ciubărul, tineta și un "rezervor" cu apă, părintele Mina, fără a-și scoate mantaua, dă buzna la singura căniță din cameră e o căniță roșie, cu smalțul sărit, năclăită și respingătoare și o umple cu apă viermănoasă proaspăt adusă în "rezervorul" purtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sumar: botezul șterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă și din duh rapid. Trecem apoi, oarecum liniștiți, oarecum ușurați hoțul care nu-i prins în fapt e om cinstit la patul unuia din preoții greco-catolici: e lîngă tinetă și balie (am coborît cu toții de la cucurigu), și acolo recit crezul (ortodox), după cum fusese stabilit. Reînnoiesc făgăduința de a nu uita că am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul, în asemenea împrejurări, e perfect valabil și fără de cufundare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cei care au trecut prin iadul Piteștilor, rememorează: "Erau așa de bătuți și striviți băieții, încît urinau numai sînge. Fiind iarnă și frig afară și întrucît ușile erau închise de la ora 9, pînă dimineața neavînd voie să folosești WC-ul, tineta se vărsa pe fereastra din partea aceea și, datorită frigului, încetul cu încetul s-a făcut un sloi de gheață, cam de înălțimea mea, roșu, complet roșu. De ce? Pentru că toată lumea urina numai sînge. Aceasta a fost situația, că eu am asistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în sus și-i răspunde calm, dar tare și apăsat: - Caut de unde să te spânzur, când am să ajung la putere. Bușcu a rămas un moment surprins. Coposu, chiar scheletic cum era, măsura de două ori cât Bușcu și ținea tineta cu mâna, de toarta de sfoară. Bușcu ar fi putut să ceară ajutorul altor gardieni. Era suficient să fluiere. Coposu putea să fie bine chelfănit pentru o asemenea obrăznicie. Dar Bușcu s-a mulțumit iar să țipe: - Aha, crezi că
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
servici fiecare Într-o zi. Adică ce Însemna asta: luam gamelele și turtoiul ăla și le dădeam la colegi când ne repartiza mâncare, și-așa mai departe, și, la sfârșit, trebuia să adunăm gamelele și să le spălăm; aveam o tinetă acolo În care aruncam apa... și dup-aia le luam și le duceam la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat Într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care nu au acceptat... i-o băgat la izolare. Eram Într-o cameră puțin mai mare ca asta și am fost vreo 35... cu geamurile blocate cu scânduri, cu ușa Închisă. La un moment dat nu mai Încăpea nimic În tinetă, curgea pe de-o parte... Dimineața ne dădea drumul să mergem la w.c. ș-atunci nu mai știam cum să ne ușurăm... Stăteam lângă ușă, care era primul să fugă la w.c.-ul din curte... Era o goană nebună. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zile, toți ăștia, fiecare Într-o celulă. Și după ce s-a Împrimăvărat ne-a dus Împreună cu alții... Și vara am stat și câte 14 Într-o celulă. Acolo era regula ca În fiecare celulă să se afle două vase, zise tinete, dar unul pentru apă și unul pentru necesități. Dar la ăla pentru necesități vara nu-i dădea intenționat capac și, În aglomerația aia, În căldura verii, era imposibil de trăit... Fermentau ăstea și nu puteai să trăiești... Și așa ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
boltă În care pica apa din tavan pe ici pe colo, că-ți dădeai seama după lacurile care se formaseră, și șapte zile și șapte nopți trebuia să te plimbi, să ocolești lacurile ălea și nu stăteai decât pe o tinetă, unde Îți făceai și necesitățile. Mâncarea În ce consta? Mâncarea era așa: dimineața un fluturaș de pâine cu apă sau cafea, când se Îndurau ei, caldă... La prânz n-aveai nimic și seara tot așa, Îți mai dădea câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bucată de turtoi. Și asta era totul. Apă aveai, că Îți dădea Într-un vas să bei acolo. Și tot timpul trebuia să te plimbi, că n-aveai ce să faci, că de stat nu puteai să stai mult pe tineta aia, că avea o margine subțire, și dacă stăteai prea mult Îți amorțeau picioarele. Și șapte zile și șapte nopți am mers, m-am gândit, mi-am recitat poezii, rugăciuni, amintiri. Am avut tot felul de gânduri. Au trecut șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scurți... Plus frigul de acolo... Pe jos nu puteai să stai că era ciment, era umed, pereții erau umezi... Deci trebuia numai să te plimbi dintr-un colț În altul pe Întuneric, că era beznă... Nu vedeai nimica acolo... Pe tinetă nu puteai să stai, că n-avea capac, și tot timpul numai te plimbai. Și când am fost dus la celulă, la expirarea pedepsei, am făcut hemoptizie și am Început să dau sânge În lighean câteva zile, până ce m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de părete, și aerul vinea numai pe sus și soarele... dacă era, Încolo, nimic... Și o dată, o făcut un lot, ne-o mutat și eram Într-o cameră mare, și era mai bine că te puteai plimba. Pentru necesități aveați tinetă? Numa’ atâta loc era În cameră, la capătul paturilor, cât era tineta. În aia ne făceam și treaba mică și treaba mare. Și ne-am reglat stomacul cam toți să facem treaba mare numa’ dimineața... Păi, acolo nu făceam În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încolo, nimic... Și o dată, o făcut un lot, ne-o mutat și eram Într-o cameră mare, și era mai bine că te puteai plimba. Pentru necesități aveați tinetă? Numa’ atâta loc era În cameră, la capătul paturilor, cât era tineta. În aia ne făceam și treaba mică și treaba mare. Și ne-am reglat stomacul cam toți să facem treaba mare numa’ dimineața... Păi, acolo nu făceam În fiecare zi, făceam la două sau la trei săptămâni și când făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îl băga În cameră la noi În Galați sau În Jilava, sau dam peste el, sau mă rog... Și odată deschide gardianul ușa la celulă... Noi, la ofițerii ăștia de la Galați, le zicem căcănari, că ăia venea cu noi cu tineta, o goleam tineta, mergeam În celulă... Și deschide ușa și zice: „Care ești tu ăla Pop Ioan?”. „Eu.” „Data nașterii?” Spun data nașterii... Zice către mine: „Da’ cine te-o băgat aici?”. „În pușcărie?” „Nu, aici În celulă. Ce cauți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cameră la noi În Galați sau În Jilava, sau dam peste el, sau mă rog... Și odată deschide gardianul ușa la celulă... Noi, la ofițerii ăștia de la Galați, le zicem căcănari, că ăia venea cu noi cu tineta, o goleam tineta, mergeam În celulă... Și deschide ușa și zice: „Care ești tu ăla Pop Ioan?”. „Eu.” „Data nașterii?” Spun data nașterii... Zice către mine: „Da’ cine te-o băgat aici?”. „În pușcărie?” „Nu, aici În celulă. Ce cauți dumneata În celulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Frontieriștii o avut o cameră de 150 de persoane și nu avea w.c. În cameră. Restu’ camerelor toate aveau w.c.-uri, dar acolo era w.c. separat. Și administrația, ca să-i bâzâie, le-o-nchis w.c.-ul și le-o băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis w.c.-ul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea Înfundate, scândură la scândură, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de persoane și nu avea w.c. În cameră. Restu’ camerelor toate aveau w.c.-uri, dar acolo era w.c. separat. Și administrația, ca să-i bâzâie, le-o-nchis w.c.-ul și le-o băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis w.c.-ul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea Înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai fusesem. Avea opt metri pătrați și erau șase paturi, iar noi, la un moment dat, eram 17 persoane. Era un adevărat infern. Dormeam pă jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum Îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar În alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am dormit câte doi În pat. Cum era regimul de detenție În Închisoarea de la Pitești? Regimu’ de pușcărie... Dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai Întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla În cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram În palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la patru, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dă-i... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, w.c., tinetă. Era tinetă Înăuntru, nu te scotea la w.c. decât o dată pe zi, dimineața... Foamea!? Nu mai zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de două kile... Deci nu-ți venea nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dă-i... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, w.c., tinetă. Era tinetă Înăuntru, nu te scotea la w.c. decât o dată pe zi, dimineața... Foamea!? Nu mai zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de două kile... Deci nu-ți venea nici o sută, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șase luni ne-am mișcat numai la ordin, iar de vorbit cred că n-am depășit o jumătate de pagină. Pentru rezolvarea necesităților fiziologice, trebuia să ridici mâna și, dacă ți se dădea voie, puteai merge să te ușurezi la tinetă - de nu, trebuia să-ți inhibi impusul fiziologic, o zi, două... În legătură cu hrana zilnică, și așa cu totul insuficientă, cantitativ și calitativ, a fost tot o măsură de pedeapsă. Ei împărțeau rația alimentară și ți se dădea atât cât credeau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]